Este adevărat că uraganele devin mai puternice? Pe scurt, răspunsul este da. Apele calde acționează ca un veritabil combustibil pentru uragane. Temperaturile tot mai ridicate ale oceanelor alimentează o dezvoltare explozivă a acestor furtuni.
Pe măsură ce oceanele se încălzesc, ele creează condițiile propice pentru intensificarea rapidă a uraganelor – un fenomen definit printr-o creștere a vitezei vântului cu cel puțin 56 km/h în decurs de 24 de ore. Uraganele Milton și Helene sunt cele mai recente și grăitoare exemple. Înainte de a lovi Florida anul trecut, Helene a escaladat de la categoria 1 la 4 într-o singură zi. Acum, Milton îi calcă pe urme: format sâmbătă ca furtună tropicală, a atins deja categoria 5 și se îndreaptă spre centrul Floridei, unde impactul este așteptat miercuri.
Aceste intensificări explozive, cu consecințe devastatoare, au devenit tot mai frecvente în ultimii ani.
Uraganele devin mai puternice
Pe 24 octombrie 2023, de pildă, furtuna tropicală Otis, care se îndrepta spre coasta pacifică a Mexicului, s-a transformat în doar câteva ore într-un uragan colosal de categoria 5, lovind în cele din urmă Acapulco cu vânturi de 265 km/h.
Cu o lună înainte, în cazul uraganului Lee, care se deplasa prin Atlantic, meteorologii au fost martorii celui de-al treilea cel mai rapid caz de intensificare înregistrat vreodată. Pe 7 septembrie, viteza vânturilor sale s-a dublat, transformându-l dintr-un uragan de categoria 1, cu viteze de 130 km/h, într-un monstru de categoria 5, cu vânturi de 265 km/h.
Intensificarea rapidă se produce doar la câteva cicloane tropicale pe an. Cu toate acestea, un studiu publicat anul trecut în revista Nature a constatat că, într-o fâșie de 380 de kilometri de la linia țărmului, furtunile care se intensifică rapid sunt acum mult mai probabile decât erau acum 40 de ani. Printre exemple se numără uraganul Ian din 2022 și uraganul Michael din 2018. Acesta din urmă a sărit de la categoria 2 la 5 cu doar o zi înainte de a atinge coasta peninsulei Florida, provocând zeci de victime și pagube de 25 de miliarde de dolari.
Și, deși unele uragane se intensifică în largul mării, cele care se dezvoltă fulgerător chiar înainte de a ajunge la țărm reprezintă un risc major pentru comunitățile de coastă. Într-o astfel de situație, ordinele de evacuare emise în așteptarea unei furtuni de categoria 2 sau 3 se pot dovedi complet inadecvate, lăsând mii de oameni vulnerabili – scenariul de coșmar pentru orice meteorolog.
Furtunile mari și puternice, precum Milton și Helene, amenință și populația din interiorul continentului; pe măsură ce Helene a înaintat spre nord, a provocat inundații catastrofale în Carolina de Nord și în alte zone din sud-estul Statelor Unite.
Până de curând, prognozarea intensificării rapide era dificilă, deoarece poate apărea brusc și necesită întrunirea mai multor condiții dinamice. Mai mult, multe depind de activitatea din ochiul uraganului, o zonă din care este extrem de greu de colectat date. Acum, oamenii de știință dezvoltă noi metode pentru a avertiza populația în fața acestei amenințări crescânde.
Rețeta unui uragan
Dezvoltarea oricărui uragan depinde de un set precis de condiții de mediu. Dacă apa oceanului de sub el este suficient de caldă, aceasta eliberează cantități masive de energie prin evaporare, ceea ce duce la o scădere a presiunii atmosferice care, la rândul ei, generează vânturi puternice.
Sistemul beneficiază și de aerul umed din jur, care captează umiditatea și energia în interiorul său. Forfecarea verticală slabă a vântului – situația în care vânturile la altitudini mari rămân relativ slabe – ajută, de asemenea, uraganul să-și mențină structura și puterea.
Dar ce anume, din acest cumul de condiții, face diferența între o furtună care se intensifică treptat și una care explodează în putere?
„Este o aliniere perfectă a factorilor”, spune Brian Tang, cercetător în științe atmosferice la Universitatea din Albany. Toate aceste condiții, dezvoltându-se simultan, contribuie la declanșarea intensificării rapide.
Chiar înainte de explozia de putere a uraganului Lee, Tang a intuit că lucrurile stau să se complice, pe baza imaginilor cu masa de cristale de gheață și apă de ploaie care se roteau în interiorul furtunii.
„Avea o simetrie aproape perfectă. Acesta era semnalul că intensitatea urma să explodeze.”, își amintește Tang.
Nu doar Tang a presimțit că Lee va deveni mult mai puternic. El notează că modele de prognoză precum Sistemul de Analiză și Prognoză a Uraganelor (HAFS) al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice (NOAA) au anticipat intensificarea rapidă a acestui uragan cu aproximativ 24 de ore înainte.
Cu toate acestea, au existat și surprize, spune Jason Dunion, meteorolog și director al Programului de Teren pentru Uragane al NOAA. „Cred că era destul de clar pentru mine și pentru alți meteorologi că vom asista la o intensificare rapidă, de 55 km/h într-o singură zi. Dar a fost mult mai rapid de atât.”, își amintește el.
Prin colectarea mai multor date din centrul unui uragan – inclusiv prin zborurile de recunoaștere „Hurricane Hunter” efectuate de Dunion și colegii săi – aceste modele ar putea deveni și mai precise în a prognoza magnitudinea intensificării.
Măsurătorile mai detaliate îi ajută și pe meteorologi. Să luăm exemplul uraganului Michael din 2018. Un studiu din 2020 a descoperit că datele satelitare și citirile de la balizele din Golful Mexic au arătat formarea unui val de căldură marină exact în calea uraganului. Date similare ar putea avertiza în viitor meteorologii că o furtună se apropie de o zonă-capcană, gata să se intensifice.
În plus, cercetătorii trimit tot mai des drone în partea inferioară și cea mai periculoasă a unui uragan, numită stratul limită, pentru a colecta informații vitale despre modul în care furtunile câștigă în putere.
Intrarea în apă fierbinte
Ruby Leung, cercetător în științe atmosferice la Laboratorul Național Pacific Northwest al Departamentului de Energie al SUA, subliniază că influența oceanului asupra cicloanelor tropicale poate fi complexă. Dacă, de exemplu, o cantitate mare de apă dulce se varsă dintr-un râu în ocean, se poate forma un strat superior de apă caldă, mai puțin densă, deasupra apei mai sărate și mai reci de dedesubt. Acest lucru face mult mai dificilă amestecarea apei de către furtună pentru a aduce la suprafață apa mai rece de la adâncime. Dacă straturile superioare rămân calde, un uragan poate continua să se intensifice.
Acest efect a amplificat uraganul Irma în 2017. „S-a intensificat rapid exact în momentul în care a trecut peste această zonă cu apă foarte dulce la suprafața oceanului”, spune Leung.
Ea și colegii ei au publicat un studiu în 2020 care arată cum apa dulce din sistemul fluvial Amazon-Orinoco pare să crească șansele de intensificare rapidă în estul Caraibelor și vestul Atlanticului tropical.
O stratificare similară a oceanului are loc atunci când uraganele produc cantități deosebit de mari de precipitații, care adaugă, de asemenea, un strat de apă dulce la suprafață, îngreunând amestecul. Există deja semne că această „îndulcire” a apei, ca urmare a creșterii precipitațiilor în Pacificul de Nord, de exemplu, intensifică taifunurile – echivalentul uraganelor în această regiune.
Uraganele și furtunile, în general, produc mai multe precipitații pe măsură ce temperatura aerului crește, adaugă Leung, ceea ce sporește șansele de intensificare și creează un fel de buclă de feedback.
Henry Potter, oceanograf la Universitatea Texas A&M, a studiat modul în care uraganul Harvey s-a intensificat rapid în 2017 când a ajuns în Texas Bight, o regiune de ape costiere din Golful Mexic. O măsură a energiei termice disponibile pentru furtună sugera că riscul de intensificare rapidă era relativ scăzut. Dar aceasta nu ținea cont de faptul că apa era caldă până la fundul mării.
„Oricât de mult ar agita furtuna apa, la suprafață nu va ajunge decât tot apă caldă”, explică Potter.
Cercetările indică faptul că zonele populate vor fi tot mai expuse uraganelor în viitorul apropiat. De exemplu, First Street Foundation estimează că o proporție semnificativă, de aproximativ 40%, din populația din sud-estul statului Michigan nu este conștientă de riscul crescut de inundații din zona lor, cauzat de precipitații mai abundente, inclusiv de cele aduse de uragane.
De asemenea, se preconizează că aria de acoperire a cicloanelor tropicale se va extinde semnificativ, ceea ce înseamnă că milioane de oameni ar putea fi afectați de efectele devastatoare ale acestor furtuni gigantice și, în special, de intensificarea lor rapidă în anii următori.
„Este un motiv serios de îngrijorare. Este inevitabil ca oceanele să devină asemenea unor căzi pline cu apă fierbinte – băi adânci, ideale pentru alimentarea furtunilor.”, spune Potter.
