O echipă de astrobiologi a făcut o descoperire în deșertul Atacama care poate schimba direcția explorării spațiale: identificarea unui ecosistem microbian activ la doi metri adâncime. Această „oază” subterană demonstrează că, dacă există viață pe Marte, aceasta s-ar putea ascunde tot sub suprafață, protejată de radiațiile mortale.
Miza astrobiologică a acestei descoperiri este uriașă: Atacama funcționează ca un analog terestru perfect pentru Marte, demonstrând că viața nu are nevoie de apă la suprafață pentru a rezista pe termen lung, ci doar de pelicule microscopice de umiditate stocate în subteran.
Un ecosistem microbian înfloritor, descoperit adânc sub deșertul Atacama din Chile, rescrie ipotezele noastre despre locurile extreme în care viața poate supraviețui. Ascunse la aproximativ doi metri sub suprafață, aceste organisme ne oferă un indiciu uriaș: dacă există viață pe Marte, s-ar putea să nu fie expusă la suprafață, ci mai degrabă ascunsă bine în subteran.
Deșertul Atacama este adesea descris de cercetători ca fiind cel mai apropiat echivalent terestru al planetei Marte. Uscăciunea sa absolut extremă și solurile saturate de sare oglindesc fidel condițiile aspre observate pe Planeta Roșie, făcându-l un teren de testare esențial pentru experimentele de astrobiologie.
Timp de ani de zile, vânătoarea de viață extraterestră s-a concentrat pe explorarea suprafețelor planetare. Totuși, noile descoperiri din Atacama schimbă complet această paradigmă, orientând atenția oamenilor de știință către mediile subterane, acolo unde prezența apei și protecția naturală împotriva radiațiilor mortale ar putea oferi organismelor o șansă reală de supraviețuire.
Cum supraviețuiesc microorganismele la 2 metri sub deșertul Atacama?
O echipă de cercetători, condusă de Victor Parro de la Centrul de Astrobiologie din Madrid, a colectat probe de sol de la adâncimi impresionante, de până la cinci metri. Analiza lor meticuloasă a relevat ceva extraordinar: prezența bacteriilor, a arheelor și a ADN-ului la aproximativ doi metri sub suprafața pârjolită. Conform studiului publicat în revista Astrobiology, acest strat de pământ reprezintă un „fel de oază” într-un deșert care, altfel, este complet inospitalier.
Această detectare la adâncime reprezintă o schimbare masivă de perspectivă, având în vedere că cercetările anterioare reușiseră să identifice viață microbiană doar în primii 30 de centimetri de sol. Cum este posibil? Deșertul Atacama primește ploaie doar de câteva ori pe secol. În ciuda acestor condiții brutale, microorganismele au găsit o cale ingenioasă de a supraviețui, bazându-se pe pelicule microscopice de apă care se formează pe cristalele de sare.
„Pentru aceste microorganisme, cel mai important lucru este să obțină puțină apă”, a subliniat Parro. „Dacă au puțină apă, au tot ce le trebuie pentru a trăi.”
O tehnologie concepută pentru explorarea planetară
Aceste descoperiri uluitoare au fost realizate în timpul testelor efectuate cu un instrument numit SOLID (Signs of Life Detector), un dispozitiv special conceput pentru a identifica molecule asociate organismelor vii. Acesta utilizează aproximativ 300 de anticorpi programați să se lege de compuși esențiali, cum ar fi proteinele, zaharurile și materialul genetic.
Instrumentul SOLID (Signs of Life Detector), dezvoltat de Centrul de Astrobiologie din Madrid, nu este un simplu instrument de laborator, ci un prototip gândit pentru viitoarele rovere spațiale. Testarea lui în cel mai arid nucleu al Atacamei validează capacitatea tehnologiei umane de a capta biosemnături în mostre de sol prelevate din medii extreme.
După cum a declarat echipa de cercetare, odată ce acești anticorpi se leagă de țintele lor biologice, complexele rezultate sunt capturate folosind o cameră CCD, permițând oamenilor de știință să identifice cu precizie semnăturile biologice. În esență, tehnica funcționează pe un principiu foarte asemănător cu instrumentele de diagnosticare de zi cu zi, precum testele de sarcină.
SOLID a fost testat riguros în condițiile din Atacama ca parte a pregătirilor pentru posibile misiuni pe Marte. Dispozitivul și-a demonstrat cu succes capacitatea de a detecta biosemnături în probe îngropate adânc, susținând utilizarea sa în explorarea planetară viitoare. După cum a explicat Parro:
„Ipoteza noastră este că microbii care se confruntă cu probleme de mediu similare [pe Pământ și pe Marte] probabil se confruntă cu mecanisme moleculare similare, așa că trebuie să producă polimeri sau compuși biologici similari.”
Următoarea frontieră pe Marte va fi subterană
Condițiile de pe Marte sunt chiar mai extreme și mai neiertătoare decât în cel mai aspru deșert de pe Pământ, cu temperaturi extrem de scăzute și radiații ultraviolete intense care ajung direct la sol. După cum a explicat Victor Parro, consensul științific actual este că găsirea vieții direct pe suprafața marțiană este „foarte dificilă, dacă nu imposibilă.”
Acest lucru i-a determinat pe cercetători să își concentreze eforturile pe explorarea subterană. Microbii tenaci din Atacama ne oferă un model fascinant: ei supraviețuiesc în absența totală a luminii solare folosind surse de energie chimică, precum acidul acetic și acidul formic. Prin aceste mecanisme, ei ne arată, practic, cum ar putea arăta o formă de viață pe Marte.
În cele din urmă, această descoperire din deșertul Atacama ne obligă să ne schimbăm strategia. Următoarea mare frontieră în astrobiologie nu mai privește orizontul prăfuit de la suprafața planetei Marte, ci adâncurile ei neexplorate, acolo unde viața ar putea folosi chimia de bază pentru a rezista în întuneric total.
Studiul a fost publicat în revista de specialitate Astrobiology.
