Descoperire șocantă a oamenilor de știință: Ce se întâmplă, de fapt, în creierul copiilor expuși la un pesticid utilizat frecvent

Un insecticid puternic, folosit pe scară largă în a doua jumătate a secolului XX, este acum asociat cu riscuri care pot apărea chiar înainte de naștere. Un nou studiu din SUA sugerează că expunerea prenatală la clorpirifos crește probabilitatea apariției unor anomalii în structura creierului și a unor funcții motorii reduse pe parcursul copilăriei și adolescenței.

La fel ca multe pesticide, clorpirifosul nu este precis. Pe lângă daunele aduse insectelor benefice, precum albinele, a fost legat și de riscuri pentru sănătatea animalelor mai mari, inclusiv a oamenilor.

Cercetătorii au descoperit că o expunere prenatală progresiv mai mare la clorpirifos a fost asociată cu deviații din ce în ce mai mari în structura, funcția și metabolismul creierului la copii și adolescenți, alături de performanțe mai slabe la testele de viteză și programare motorie.

Cum afectează creierul copiilor expuși la un pesticid comun

„Tulburările în țesutul cerebral și metabolismul pe care le-am observat în urma expunerii prenatale la acest pesticid au fost remarcabil de răspândite în întregul creier”, a afirmat neurologul Bradley Peterson de la Keck School of Medicine, University of Southern California, primul autor al studiului, citat de Science Alert.

Aceste constatări susțin cercetările anterioare care leagă clorpirifosul de afectarea funcției cognitive și a dezvoltării creierului, dar aduc primele dovezi ale unor efecte moleculare, celulare și metabolice extinse și de lungă durată la nivelul creierului.

Oamenii de știință au analizat date colectate de la familii din New York City între anii 1998 și 2015, parte a unui studiu pe termen lung al Centrului pentru Sănătatea Mediului a Copiilor de la Universitatea Columbia. Grupul inițial a inclus mame afro-americane și dominicane cu vârste între 18 și 35 de ani.

Mamele au completat chestionare prenatale, iar nivelurile de clorpirifos ale copiilor lor la naștere au fost măsurate din cordonul ombilical sau din probele de plasmă maternă. Ani mai târziu, cercetătorii au colectat scanări RMN și date comportamentale de la copiii cu vârste între 6 și 14 ani, ajungând la 270 de subiecți cu date complete.

Analiza lor a relevat o legătură semnificativă între nivelurile prenatale de clorpirifos și anomaliile cerebrale la copii, sugerând că „expunerea prenatală poate produce tulburări durabile în structura, funcția și metabolismul creierului, direct proporționale cu nivelul de expunere”, scriu autorii.

Riscurile expunerii la acest pesticid continuă

Subiecții din acest studiu urban au fost probabil expuși la clorpirifos acasă, mulți fiind născuți înainte sau la scurt timp după ce Agenția pentru Protecția Mediului din SUA a interzis utilizarea rezidențială a substanței în 2001.

De atunci, restricții similare au fost adoptate și în alte țări, dar pesticidul este încă utilizat în agricultură în întreaga lume.

„Expunerile actuale pe scară largă, la niveluri comparabile cu cele înregistrate în acest eșantion, continuă să pună în pericol lucrătorii agricoli, femeile însărcinate și copiii nenăscuți”, a spus autorul principal Virginia Rauh, cercetător la Columbia’s Mailman School of Public Health.

„Este extrem de important să continuăm să monitorizăm nivelurile de expunere în rândul populațiilor potențial vulnerabile, în special în rândul femeilor însărcinate din comunitățile agricole, deoarece copiii lor continuă să fie expuși riscului”, adaugă Rauh.

Cercetătorii menționează câteva limitări: fiind un studiu observațional, poate doar să arate asocieri, nu să dovedească o relație de cauzalitate. De asemenea, studiul s-a concentrat exclusiv pe expunerea prenatală la clorpirifos, fără a măsura expunerea postnatală sau expunerea la alte insecticide. Diversitatea demografică redusă a eșantionului poate limita, de asemenea, aplicabilitatea rezultatelor.

De ce contează acest studiu

Ceea ce face această cercetare deosebit de importantă nu este doar simpla asociere, ci amploarea modificărilor cerebrale observate. Chiar dacă metodologia este una observațională și nu poate dovedi o cauzalitate directă, faptul că anomaliile sunt structurale, funcționale și metabolice, apărând la nivelul întregului creier și fiind direct proporționale cu nivelul de expunere, oferă un argument biologic extrem de plauzibil.

Acest detaliu transformă o corelație statistică într-un semnal de alarmă concret pentru sănătatea publică. Subliniază urgența reevaluării limitelor de siguranță pentru întreaga clasă de pesticide organofosfatice, nu doar pentru clorpirifos, având în vedere vulnerabilitatea specială a creierului în timpul dezvoltării prenatale.

Cu toate acestea, având în vedere omniprezența clorpirifosului și a compușilor similari, studiul, publicat în jurnalul științific JAMA Neurology, subliniază necesitatea unor cercetări suplimentare asupra acestor pesticide puternice.

„Alte pesticide organofosfatice produc probabil efecte similare”, concluzionează Peterson, „justificând prudența pentru a minimiza expunerile în timpul sarcinii, al copilăriei mici și al copilăriei timpurii, când dezvoltarea creierului este rapidă și deosebit de vulnerabilă la aceste substanțe chimice toxice”.