O colecție remarcabilă de cazane antice, vechi de aproape două milenii și jumătate, a oferit arheologilor o fereastră rară către ritualurile de ospăț și măiestria incredibilă a metalurgiștilor din Epoca Fierului. Analiza meticuloasă a artefactelor a culminat cu crearea unei replici aproape perfecte, demonstrând abilitățile tehnice excepționale ale comunităților preistorice.
Descoperirea a fost făcută în 2013 de arheologii de la Universitatea din Leicester, în timpul unor săpături lângă satul Glenfield, Leicestershire. Tezaurul, unul dintre cele mai mari de acest fel găsite în regiune, conținea o sabie intactă, ace și o broșă, însă piesa de rezistență era un set de 11 cazane masive, realizate dintr-un aliaj de cupru și fier. Aceasta reprezintă una dintre cele doar două colecții de asemenea anvergură din Europa Epocii Fierului.
Combinația unică de obiecte sugerează că așezarea era un important loc de întâlnire pentru ospețe grandioase, urmate de depunerea rituală a unor obiecte de preț.
Cazanele gigantice din Epoca Fierului au fost analizate de cercetători
Realizate din mai multe piese – margini de fier, boluri semisferice din aliaj de cupru și mânere inelare – cazanele erau extrem de fragile. Pentru a le proteja, au fost extrase din pământ în blocuri de sol și transportate pentru o analiză detaliată. Conservatorii de la Muzeul de Arheologie din Londra (MOLA) au efectuat micro-săpături delicate, folosind o combinație de scanări CT, raze X și curățare atentă pentru a dezvălui secretele fabricării lor, în ciuda stării avansate de coroziune, conform phys.org.
„Conservarea cazanelor a dezvăluit multe informații noi despre fabricarea, repararea și utilizarea lor. În ciuda stării lor zdrobite și corodate, am reușit să identificăm multe detalii care contribuie la cercetare și la realizarea unei replici, oferind o imagine despre comunitățile care le-au fabricat, utilizat și, în final, îngropat.”, a declarat Liz Barham, conservator senior la MOLA.
Cercetarea a scos la iveală tehnici de prelucrare a metalului surprinzător de sofisticate, precum modelarea foilor subțiri de cupru și metode avansate de călire și sudare a fierului.
John Thomas, directorul săpăturilor, a explicat amploarea acestor evenimente: „Cazanele sunt vase mari, asociate cu adunări și festinuri importante. Cu o capacitate între 15 și 57 de litri, exemplarele de la Glenfield puteau servi câteva sute de persoane dacă erau folosite simultan. După o lungă perioadă de utilizare, au fost îngropate din motive care ne rămân necunoscute.” Acesta a adăugat că este pentru prima dată când se descoperă dovezi atât de clare ale unor ospețe antice în Leicestershire.
Pentru a înțelege pe deplin cum arătau aceste vase în perioada lor de glorie, fierarul arheolog Hector Cole a fost însărcinat cu crearea unei replici la scară reală. Rezultatul este un cazan nou (foto sus), uimitor, care reflectă cu fidelitate tehnicile antice.
„Forjarea cazanelor a fost o experiență intensă, care m-a ajutat să mă pun în pielea oamenilor care le-au fabricat. Abilitățile lor tehnice erau de cel mai înalt nivel. Făceau găuri de diametru precis în bronz și fier cu o acuratețe pe care noi o atingem azi mecanic. Am un respect enorm pentru metalurgiștii din Epoca Fierului și mi-ar plăcea să cred că eforturile mele s-au ridicat la standardele lor.” a spus Cole.
Rezultatele proiectului au fost publicate în revista Current Archaeology, iar povestea așezării Glenfield și a replicii cazanului este prezentată într-o expoziție la muzeul renovat Jewry Wall din Leicester.
