Dincolo de mister: noile dovezi despre testele militare care ar putea explica morţile din Pasul Diatlov

Incidentul din Pasul Diatlov, o tragedie care a avut loc în anul 1959 în munții îndepărtați ai Rusiei, a rămas timp de decenii una dintre cele mai persistente și enigmatice enigme ale secolului XX. Deși moartea celor 9 excursioniști a generat nenumărate speculații, de la întâlniri cu creaturi criptide până la intervenții extraterestre, noile dovezi sugerează o explicație mult mai ancorată în realitatea militară a Războiului Rece. Adevărul potențial despre ceea ce a ucis cu adevărat grupul în munții Ural ar putea fi mult mai ciudat decât teoriile conspirației — un yeti, poate? — vehiculate până în prezent. Ar putea dovezile să indice acum lansările eșuate ale rachetelor balistice rusești și o ceață de acid azotic ca fiind adevăratul vinovat?

Morţile bizare din Pasul Diatlov: o expediție marcată de tăcere

Tragedia cunoscută sub numele de Incidentul din Pasul Diatlov a început cu o ambiție academică. Un grup de nouă studenți de la Institutul Politehnic Ural, condus de experimentatul Igor Diatlov, a planificat o drumeție de 16 zile pentru a parcurge în jur de 350 de km, începând cu data de 2 februarie 1959. Ceea ce trebuia să fie o demonstrație de rezistență și expertiză montană s-a transformat rapid într-un coșmar. Când excursioniștii nu s-au prezentat la destinație, pe 20 februarie a început o operațiune masivă de căutare.

Căutătorii au găsit în cele din urmă toate cele nouă cadavre, descoperirea fiind una de-a dreptul macabră: studenții au fost găsiți în lenjerie intimă, lângă corturi care fuseseră tăiate sau rupte din interior. Leziuni faciale ciudate – inclusiv fracturi craniene și ochi lipsă – combinate cu faptul că obiecte de valoare au fost lăsate în apropiere, i-au determinat pe anchetatorii de la acea vreme să creadă că toți excursioniștii au părăsit cortul împreună și au murit brusc.

Deși autoritățile sovietice au deschis un dosar penal, acesta a fost închis rapid în mai 1959. Ancheta oficială a incidentului a fost condusă de procurorul Lev Ivanov, care a intervievat martorii, a examinat cadavrele și a analizat probele. Acesta a ajuns la concluzia că turiștii au murit din cauza unui „fenomen natural puternic”, care i-a forțat să părăsească cortul în grabă și să se împrăștie în zăpadă.

Umbra KGB și eșecul teoriei avalanșei

Pentru mulți, această explicație oficială nu a fost suficient de clară pentru amploarea dezastrului. Timp de decenii, au circulat rapoarte conform cărora morga a fost imediat sigilată, iar KGB a intervenit direct, expediind chiar organele excursioniștilor pentru analize de laborator specializate. Restricționarea procedurilor obișnuite de investigație a alimentat suspiciunea că adevărul nu a ieșit la iveală cu ușurință.

În anul 2019, o inițiativă a Procuraturii Generale din Districtul Federal Ural a încercat să elimine cele mai sălbatice teorii. Procuratura a concluzionat că o avalanșă a forțat excursioniștii să-și abandoneze brusc cortul și să fugă la o distanță de până la 50 de metri, unde, din cauza vremii extreme, nu s-au mai putut întoarce și au murit înghețați. Însă nici această teorie nu a rezistat analizei critice.

Vladislav Karelin, un membru al echipei de căutare din 1959 și actual cercetător al incidentului, afirmă că ideea unei avalanșe pur și simplu nu pare plauzibilă. Karelin își amintește clar că în zona taberei erau „pietre ieșite în afară” și că stratul de zăpadă nu era suficient de mare pentru a declanșa o avalanșă. În schimb, el aduce în prim-plan o amintire comună întregii echipe de salvatori: o minge de foc care se deplasa pe cer de la est la vest. Alți martori oculari din aceeași perioadă au raportat o minge zburând de la sud la nord.

Teoria rachetei R-12 și ceața corozivă

Conform unui raport rus din 2023, o nouă teorie prezentată într-o conferință de presă pare să câștige teren, având inclusiv acordul rudelor victimelor. Karelin a oferit detalii suplimentare despre anomaliile vizuale: „Un obiect neidentificat a zburat de la sud la nord, apoi și-a schimbat direcția și a zburat de la est la vest. Doar un obiect neidentificat cu aripi ar fi putut schimba traiectoria de mișcare.”

Cercetătorul Vadim Skibinsky avansează ipoteza că aceste mingi de foc nu erau altceva decât gazele de eșapament ale unei rachete lansate. Datele istorice confirmă că Rusia a efectuat teste de lansare a rachetelor pe tot parcursul lunii februarie 1959. Mai mult, rapoartele de la fața locului menționează că zăpada s-a topit în jurul taberei, dar nu și în alte zone învecinate, indicând un eveniment provocat de om, și nu unul meteorologic.

Echipa actuală de cercetare consideră că lansarea – și eșecul ulterior – unei rachete balistice cu rază medie de acțiune, cu o singură treaptă, de tip R-12, a dus la formarea unei ceți de acid azotic care a ajuns până la cortul studenților. Acidul azotic, un acid mineral incolor și extrem de coroziv, era utilizat ca oxidant în rachetele cu combustibil lichid din acea epocă. Inhalarea sau expunerea la această substanță poate provoca confuzie extremă și dureri atroce, ceea ce ar explica de ce excursioniștii și-au sfâșiat cortul și au fugit în ger fără haine, într-o stare de panică indusă chimic.

În timp ce investigațiile continuă, căutarea adevărului despre Incidentul din Pasul Diatlov pare să se fi deplasat de la ipotezele naturale ale expunerii și avalanșei direct către această ceață toxică rezultată dintr-un test militar eșuat. Rămâne însă întrebarea fundamentală: a fost cu adevărat o ceață de acid azotic elementul care a pecetluit soarta grupului Diatlov?