Distrugerea biblică a orașului filistenilor, confirmată cu ajutorul câmpului magnetic al Pământului

La aproape 3.000 de ani de la distrugerea biblică a orașului filistenilor, evenimentul – care este menționat în Vechiul Testament – a fost în sfârșit confirmat grație unei noi tehnici care detectează câmpuri magnetice vechi în cărămizile arse.

Pe lângă confirmarea faptului că o clădire din zonă a fost într-adevăr devastată de un incendiu, cercetarea rezolvă și problema dacă locuitorii biblici ai Levantului au dezvoltat sau nu tehnologia de a arde cărămizi de lut într-un cuptor.

Distrugerea biblică a orașului filistenilor

Conform celei de-A Doua Cărți a Regilor, puternicul oraș Gath a fost capturat și jefuit de forțele lui Hazael, regele din Aram-Damasc. Datarea cu radiocarbon a unui „strat de distrugere bine definit” din cadrul sitului arheologic Tel es-Safi a sugerat de atunci că evenimentul a avut loc în jurul anului 830 î.Hr.

Cu toate acestea, în anul 2011, o analiză a unui zid răsturnat din Tel-Safi a tulburat oarecum lucrurile, deoarece autorii au stabilit că structura s-a prăbușit pe parcursul mai multor decenii și nu în urma unui singur eveniment violent. Aceștia au continuat să sugereze că, deși cărămizile de lut prezentau semne că au fost expuse la temperaturi ridicate, acest lucru s-a întâmplat probabil atunci când au fost arse într-un cuptor înainte de construirea zidului.^[sursa]

O astfel de interpretare este în contradicție cu noțiunea larg acceptată conform căreia cărămizile de lut arse în cuptor s-au răspândit în Levant abia în Epoca Romană și că, înainte de aceasta, structurile erau de obicei construite cu cărămizi uscate la Soare.

În încercarea de a clarifica lucrurile, autorii unui nou studiu au dezvoltat o metodă nouă pentru a determina dacă materialele antice au fost supuse arderii.

Descriind metoda într-o declarație, autorul studiului, dr. Yoav Vaknin, a explicat: „Argila din care au fost făcute cărămizile conține milioane de particule feromagnetice – minerale cu proprietăți magnetice care se comportă ca tot atâtea mici «busole» sau magneți”.

„Încălzirea la 200°C sau mai mult, așa cum se întâmplă într-un incendiu, eliberează semnalele magnetice ale acestor particule magnetice și, statistic, acestea tind să se alinieze cu câmpul magnetic al Pământului în acel moment și loc specific”, a mai spus dr. Vaknin. Astfel, spre deosebire de argila uscată la Soare, o cărămidă arsă „atinge un câmp magnetic puternic și uniform orientat, care poate fi măsurat cu un magnetometru. Acesta este un indiciu clar că, de fapt, cărămida a fost arsă”.^[sursa]

Calcule făcute cu ajutorul câmpului magnetic al Pământului

Prin urmare, este logic ca, în cazul în care zidul a fost distrus într-un incendiu, toate cărămizile să fi înregistrat direcția câmpului magnetic al Pământului la momentul și locul exacte ale evenimentului. Desigur, cărămizile arse în cuptor captează și acest câmp magnetic în momentul arderii. Totuși, în timpul construcției zidului, fiecare cărămidă ar fi fost așezată într-o orientare aleatorie, ceea ce înseamnă că ar fi ajuns să aibă câmpuri magnetice orientate în mai multe direcții.

Pentru a determina dacă câmpurile cărămizilor erau aliniate sau nu, autorii studiului au utilizat o tehnică numită „demagnetizare termică”. Aceasta presupune încălzirea lutului într-un cuptor special care neutralizează câmpul magnetic al Pământului.

În timpul acestui proces, materialul devine demagnetizat atunci când este expus la aceeași temperatură care l-a determinat inițial să se magnetizeze. Folosind această metodă, cercetătorii au reușit să determine temperaturile exacte la care au fost încălzite inițial cărămizile, confirmând totodată că toate câmpurile lor magnetice erau îndreptate în aceeași direcție.

„Descoperirile noastre înseamnă că aceste cărămizi au ars și s-au răcit in-situ, chiar acolo unde au fost găsite, și anume într-o conflagrație în structura însăși, care s-a prăbușit în câteva ore. Dacă cărămizile ar fi fost arse într-un cuptor și apoi așezate în perete, orientările lor magnetice ar fi fost aleatorii.”, a explicat dr. Vaknin.

Pe lângă faptul că demonstrează relatarea biblică a distrugerii orașului, studiul arată, de asemenea, că aceste cărămizi au fost uscate la Soare și nu arse în cuptor. Ideea că o astfel de tehnologie a ajuns abia odată cu romanii este, prin urmare, susținută, conform rezultatelor publicate în jurnalul ştiinţific PLOS ONE.^[sursa]

„Descoperirile noastre indică faptul că tehnologia de ardere a cărămizilor nu era probabil practicată în Țara lui Israel în vremea regilor lui Iuda și Israel.”, conchide autorul studiului, Erez Ben-Yosef.