Doamna Elisabeta Movilă, ajunsă în haremul turcesc, unde a fost ţinută închisă până la moarte

Elisabeta Movilă s-a născut în anul 1571, dar originea sa este disputată. Nicolae Iorga și Petre P. Panaitescu susțin că a fost fiica lui Toma Csomortany (Csomortány Tamás), proprietar al unei întinse moșii la Lozna, lângă Liov. Pe de altă parte, Sever Zotta a susținut că a fost fiica unui grec, Gheorghe Kataratos (numit și Lozinski sau Islozeanu), proprietarul moșiei Lozna de lângă Dorohoi. Cu toate acestea, faptul că Elisabeta era catolică indică mai degrabă că a fost fiica lui Toma Csomortany, un maghiar polonizat.

În anul 1591, tânăra Elisabeta s-a căsătorit cu Ieremia Movilă, un vechi boier moldovean, protejat al polonezilor, care mai târziu a devenit domn al Moldovei cu sprijinul turcilor.

La un an după nuntă, s-a născut primul copil al cuplului, Maria. Patru ani mai târziu, când Ieremia a preluat tronul, Elisabeta a început să-și facă planuri pe termen lung. Frumoasă, ambițioasă și bine educată, soția domnitorului a visat la construirea unei adevărate dinastii a Movileştilor.^[sursa]

Ieremia Movilă a preluat tronul Moldovei

Ieremia Movilă a fost pus în scaunul Moldovei, cu ajutor polonez, în vara anului 1595, iar Elisabeta l-a urmat în Moldova de abia în iarna lui 1596, după ce trupele lui Ieremia l-au învins și alungat pe Ștefan Răzvan, domnul rom susținut de Mihai Viteazul și de căpetenia tătară Ahmed Bey.

Când a venit pe lume primul ei băiat, Constantin, Elisabeta era aproape sigură că, având sprijinul polonezilor, tronul va rămâne în familie. În jurul anului 1599, soțul ei a cumpărat o moșie la Ustie. Polonezii l-au informat pe Ieremia că Mihai Viteazul intenționa să intre în Moldova, dar domnitorul, căruia tocmai i se născuse al doilea fiu, Alexandru, nu a crezut în acest scenariu până când nu s-a materializat.

Luat prin surprindere de evoluția situației, Ieremia a fost nevoit să se retragă împreună cu Elisabeta, copiii, boierii credincioși și o mică oaste de câteva sute de ostași în cetatea Hotinului. Apoi, domnitorul și-a trimis soția la cetatea Camenița, pe teritoriul actual al Ucrainei, pentru a o proteja. Neavând prea multe opțiuni, domnitorul Moldovei s-a refugiat la moșia sa de la Ustie, încercând să negocieze recuperarea tronului.

În acest timp, Elisabeta, soția lui Ieremia Movilă, devenise prizoniera ducelui de Zamoisky și a starostelui Cameniței, la care soțul ei avea mari datorii. În primăvara anului 1601, orașul a fost lovit de o epidemie de ciumă. Văzându-și servitorii murind rând pe rând, Elisabeta a început să se teamă, simțind că sfârșitul este aproape.

După moartea lui Mihai Viteazul, în septembrie 1601, Ieremia Movilă și familia sa au scăpat de temeri și, cu sprijinul turcilor și al polonezilor, s-au instalat din nou pe tronul Moldovei. Liniștea nu a durat mult, deoarece, un an mai târziu, fratele lui Ieremia, Simion, a fost alungat din Țara Românească și a venit să-i ceară ajutor. Înfrânt și falit, Simion i-a cerut bani pentru a-și plăti oștirea, dar Ieremia, fiind plin de datorii, nu a putut să-l ajute, ceea ce a declanșat o dușmănie de lungă durată între cei doi frați și familiile lor.

În iarna lui 1606, Elisabeta Movilă a dat naștere celui de-al treilea fiu al cuplului, Bogdan, iar în vara aceluiași an, în iunie, Ieremia Movilă a murit. Acesta a fost momentul în care Elisabeta a început lupta pentru a proteja tronul Moldovei pentru fiii săi. Unchiul Simion a uzurpat tronul primului său nepot, Constantin, care ar fi trebuit să continue domnia tatălui său, iar Elisabeta a fost nevoită să părăsească Moldova fără a putea pune măcar o piatră funerară pe mormântul soțului ei.

Elisabeta Movilă şi lupta pentru tronul Moldovei

Exilul Elisabetei nu a durat mult, deoarece Simion a murit în septembrie 1607, unele surse sugerând că ar fi fost otrăvit de cumnata sa dornică de răzbunare, prin intermediari.

Lupta pentru putere s-a transferat la nivelul văduvelor celor doi frați Movilă. Războiul Elisabetei împotriva Marghitei, soția lui Simion, care avea și ea cinci fii, a fost și mai crâncen decât cel dintre frați. În prima fază, Marghita a reușit să obțină tronul Moldovei pentru cel mai mare fiu al ei, Mihai, care avea în septembrie 1607, 13-14 ani.

Elisabeta nu a renunțat însă ușor și, ajutată de ginerii ei, l-a alungat pe nepot din Iași și s-a autointitulat Doamnă a Țării Moldovei. Totuși, zilele ei pe tron au fost tulburate constant de cumnata Marghita, care uneltea pentru drepturile propriilor fii. Protejați inițial de Istanbul, Elisabeta și fiul său cel mare au domnit pentru un timp liniștiți în Moldova. Când sultanul a hotărât înlocuirea lui Constantin Movilă cu Ștefan Tomșa al II-lea, întreaga familie s-a retras în cetatea Hotinului și a început să regrupeze forțele.

Constantin, primind ajutor de la cumnații săi, a strâns o oaste și a pornit spre Iași pentru a-l înlătura pe Ștefan Tomșa. Acesta însă primise ajutor de la turci și tătari și a învins mica armată a Movileştilor. Constantin a fost răpit și se pare că s-a înecat în timp ce traversa Niprul, fiind dus spre hanul tătar. Elisabeta a aflat vestea morții fiului ei abia în toamna lui 1613, la un an și câteva luni după eveniment.

Dornică de răzbunare, apriga Elisabeta a strâns bani pentru a plăti o armată care să pornească război împotriva lui Ștefan Tomșa și să-l pună pe tron pe al doilea fiu al său, Alexandru. Domnitorul a fost învins și s-a refugiat la Târgoviște, permițând astfel scurta domnie a lui Alexandru, care avea atunci doar 15-16 ani, exact vârsta la care murise fratele său, Constantin. Elisabeta a ieșit victorioasă și a devenit, din nou, regentă a Țării Moldovei, dar turcii aveau alte planuri. Schender Pașa și Pașa Ibrahim al Silistrei stabiliseră sfârșitul domniei Movileștilor, susținându-l în fața sultanului Ahmed I pe Radu Mihnea ca domn.

În iulie 1616, un sol al lui Radu Mihnea a înștiințat curtea de la Iași despre numirea acestuia și l-a sfătuit pe tânărul Alexandru să se retragă în Polonia. Deși fusese informată de câteva săptămâni despre uneltiri, Elisabeta nu le dăduse crezare, dar acum era nevoită să plece din nou în exil.

Elisabeta Movilă, prizonieră în haremul turcesc

În seara zilei de 23 august 1616, caravana Movileștilor, aflată pe drumul spre refugiul din Hotin, a fost atacată de o ceată de 2.000 de turci și tătari. Micul grup nu a putut face față încercuirii, iar Elisabeta și familia sa au fost luați prizonieri în timpul nopții.

A doua zi, aflată captivă într-o căruță și văzându-i pe boierii săi fideli aliniați la marginea drumului Elisabeta Movilă le-a strigat: „Boieri, boieri, rușinatu-m-au păgânul!” și poruncind căruțașului să oprească a cerut niște foarfece și și-a tăiat părul și i-a poruncit unuia dintre boieri să-l așeze la Mănăstirea Sucevița pe lespedea mormântului soțului ei, Ieremia Movilă. Părul ei castaniu se găsește și astăzi într-o cutie de argint în formă de măr, atârnată de bolta bisericii.

Fosta doamnă a Moldovei a fost dusă la Istanbul și, deși era foarte credincioasă, a fost silită, împreună cu fiii ei, să treacă la religia musulmană pentru a-și salva viața.

Elisabeta Movilă fost închisă apoi în haremul sultanului Ahmed I, unde a suportat lucruri greu de povestit, fiind violată şi bătută. A supraviețuit cel puțin patru ani, timp în care s-au succedat trei sultani la conducerea Imperiului Otoman: Ahmed I, Mustafa I și Osman al II-lea. Alexandru a murit pe 2 august 1616, din cauza unei infecții în urma operației de circumcizie la care fusese supus, iar Elisabeta Movilă a murit în captivitate, în anul 1620. Avea 49 de ani.