Domnitorul Ştefan Răzvan, romul de pe tronul Moldovei, partener al lui Mihai Viteazul, care a avut parte de un sfârşit tragic

Ștefan Răzvan, singurul rom care a devenit domnitor, a condus Moldova pentru câteva luni, între aprilie și decembrie 1595. Acesta a fost partener al marelui voievod Mihai Viteazul pe câmpul de luptă, dar a avut parte de un sfârșit tragic, fiind executat de domnitorul Ieremia Movilă, cel care l-a înlăturat de la cârma țării.

Ştefan Răzvan a fost singurul rom care a devenit voievod al unui principat român. Originea sa nu este clară, nu se ştie când şi unde s-a născut, însă istoricii bănuiesc că a fost ori fiul unui rom musulman ori al unei femei de etnie romă din Ţara Românească. Conform istoricului Alexandru Dimitrie Xenopol, Ştefan Răzvan era fiul unui rom musulman şi al unei moldovence. La fel spunea şi Nicolae Bălcescu.

Originea domnitorului Ştefan Răzvan

„Acest Răzvan era născut în Moldova, dintr-un tată ţigan şi o mumă moldovancă. El intrase de tânăr în slujba în armia polonă şi deosebindu-se printr-o vitejie neobicinuită în războiul polonilor cu muscalii, fu din simplu soldat ridicat la cele mai înalte trepte ostăşeşti de craiul Poloniei, Ştefan Bathory. În urmă, întorcându-se în Moldova, intră în slujba lui Aron Vodă, care îi dete rangul de aga şi îl trimise, la mai 1593, sol la Sigismund Bathory. Apoi, Răzvan primi de la Aron comanda gvardiei sale de unguri. El trase la sine dragostea acestor ostaşi şi izbuti, după cum văzurăm, cu ajutorul lui Bathory, a răsturnat pe domnul său şi a se urca astfel în locu-i, pe un tron de care se făcuse vrednic prin vitejia lui.

În drumul ce merge de la Suceava la Baia şi până astăzi se arată şi se pomeneşte movila lui Răzvan Vodă, loc unde zac, neuitate de popor, oasele viteazului domn. Astfel de cumplită moarte avu acest bărbat pe care meritul său şi norocirea i-l înălţase din pulbere pe tronul patriei sale. Născut ţigan, dintr-un neam osândit de veacuri la robie, el fu încă o dovadă puternică că în ochii providenţii nu sunt popoare alese şi popoare osândite, că ea răspândeşte deopotrivă îndurările sale peste toţi oamenii, fără osebire de naţie şi clasă, puind pe fruntea fiecărui pecetea dumnezeirei şi declarându-l cu drepturi deopotrivă ca toată omenirea, în libertate, la egalitate,la virtute şi la adevăr.”, aşa l-a descris Nicolae Bălcescu pe Ştefan Răzvan în capodopera sa „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”.^[sursa]

Marele istoric Nicolae Iorga s-a documentat cu privire la originea lui Ştefan Răzvan, sesizând faptul că în documente nu se pomenea faptul că domnitorul moldovean ar fi de origine romă.

„Deci n’ar fi ţiganul; lipsa pomenirii în documente a tatălui domnesc se explică prin aceia că n’avem dela dânsul nici un act solemn. Totuşi, o mărturie care nu se poate răspinge impune această descendenţă. Ea vine dela însuş Mihai Viteazul, şi în momentul când, în Maiu 1595, se petrecea în Moldova usurpaţia prin complotul militar al străinilor.”, a menţionat Nicolae Iorga.

Cel mai probabil, însă, tatăl lui Ştefan Răzvan a fost un rom musulman, cetăţean al Imperiului Otoman. Acesta a migrat la nord de Dunăre şi s-a stabilit în Ţara Românească, unde s-a căsătorit cu o româncă. Statutul de cetăţean otoman l-a salvat pe tatăl lui Ştefan, iar mai târziu pe însuşi Ştefan Răzvan, de a fi aservit deoarece la vremea respectivă, în Ţara Românească şi Moldova, toţi romii erau sclavi. 

Lupta cu otomanii şi drumul spre tron

Ștefan Răzvan, după ce și-a demonstrat vitejia în armatele polonă și cazacă, a devenit comandant al forțelor cazace. Apreciat pentru curajul său, a ajuns în preajma lui Aron Vodă, domnitorul Moldovei şi fiu al lui Alexandru Lăpuşneanu, care l-a trimis într-o misiune diplomatică în Ardeal, la Sigismund Bathory. Ștefan Răzvan a reușit să încheie o alianță între Aron Vodă și Sigismund împotriva Imperiului Otoman. La întoarcerea în Moldova, a fost numit comandant al gărzii personale a voievodului moldovean, o gardă formată din mercenari unguri.

Ștefan Răzvan devine hatman pentru voievodul moldovean Aron Vodă, conducând forțele moldovenești în primele succese ale războiului lung declarat de împăratul Rudolf al II-lea și voievodul transilvănean Sigismund Báthory împotriva Sublimei Porți. Răzvan cucerește Tighina, Chilia, Cetatea Albă și partea de nord a Dobrogei, smulgându-le de la otomani.

În Moldova, domnia lui Aron Vodă, supranumit „Cel Cumplit”, devenea tot mai apăsătoare din cauza vasalității față de turci și a taxelor din ce în ce mai mari impuse populației. Cronicile menționează că Aron Vodă prăda țara, colectorii săi de dări fiind însoțiți de turci, și că în cele din urmă a ordonat să se ia de la fiecare om câte un bou, iar de la cei care nu aveau, să se ia de la alții. Deși Aron Vodă se alăturase alianței creștine din care făcea parte Mihai Viteazul, a rămas de partea polonilor pentru a fi protejat ca domnitor la Înalta Poartă.

Ştefan Răzvan, singurul domnitor de etnie romă de pe tronul Moldovei

Ștefan Răzvan a condus campania antiotomană a Moldovei, câștigând o mare popularitate în rândul soldaților. Pe fondul nemulțumirii generale a populației și a aliaților săi față de domnia lui Aron Vodă, Ștefan Răzvan, cu sprijinul lui Sigismund Báthory și al soldaților, l-a înlăturat pe Aron Vodă de pe tron.

Astfel, în data de 24 aprilie 1595, Ştefan Răzvan a devenit voievod al Moldovei. În această nouă calitate, Ștefan Răzvan a sprijinit alianța creștină condusă de Mihai Viteazul.

Bătălia de la Areni

La 20 octombrie 1595, Ștefan Răzvan s-a alăturat cu oastea sa armatelor lui Mihai Viteazul și ale lui Sigismund Báthory, învingând oastea otomană la Giurgiu.

Mihai Viteazul, însă, nu părea mulţumit de faptul că fiul unei femei ce îi era supusă i-a devenit practic egal. Mai mult, chiar l-a acuzat de furt pe domnitorul Moldovean.

„E trădătorul meu: nu ţăran, ci grădinar, a cărui mamă îmi este supusă mie. Mi-a furat şase mii de galbeni ungureşti când a fost trimis de mine la Constantinopol, iar acum mi se face frate…”, spunea Mihai Viteazul.

Profitând de absența lui de la Suceava, polonezii au invadat Moldova și l-au instalat domn pe Ieremia Movilă, un cunoscut dușman al lui Mihai Viteazul. Întors de pe câmpul de luptă, Ștefan Răzvan s-a îndreptat către Moldova, încercând să recupereze Cetatea de Scaun.

Cancelarul polon, Jan Zamoyski, a trecut Nistrul la 17/27 august 1595 și a pătruns cu trupele în Moldova pentru a-l instala pe Ieremia Movilă, proclamat domn la 25 august/4 septembrie. După îndeplinirea obiectivului propus, Zamoyski s-a întors în Polonia.

Sprijinit de suzeranul său, Sigismund Báthory, Ștefan Răzvan a pornit din Brașov spre Moldova, la 17/27 noiembrie, în fruntea unei armate de 5.000 de oameni (1.000 de pedestrași, 600 lăncieri și trupele puse la dispoziție de Báthory, conduse de Albert Király). A trecut Carpații prin pasul Oituz și a intrat în Moldova la 23 noiembrie/3 decembrie. În timp ce din Podolia au sosit noi trupe polone, Stanisław Chański, comandantul trupelor lăsate pentru apărarea noului domn, a trimis un detașament sub comanda lui Tworzyjanski pentru a hărțui și întârzia înaintarea lui Ștefan Răzvan.

Acesta a ajuns sub zidurile Sucevei la 2/12 decembrie 1595, moment în care a sosit regimentul de lăncieri al lui Jan Potocki, starostele Cameniței. Bătălia a avut loc a doua zi, la 3/13 decembrie 1595, „la sat la Aréni … la câmpǔ, despre Schéia, pe suptă un mal ce ieste alături cu drumul Băiei”, după cum a relatat cronicarul Miron Costin.

Moartea lui Ştefan Răzvan

Ambii domni ai Moldovei au participat la lupta care a ținut în jur de trei ore, victoria fiind de partea lui Ieremia Movilă, ajutat de rezerva trupelor polone care au atacat și alungat oastea lui Ștefan Răzvan. Prada lăsată pe câmpul de luptă a fost substanțială, oștenii domnului învins participaseră la bătălia de la Giurgiu de unde luaseră multe lucruri scumpe, pe care le-au părăsit acum, în retragere.

În drum spre Transilvania, oştenii lui Ştefan Răzvan au fost atacați și uciși de cei credincioşi lui Ieremia Movilă. Ștefan Răzvan a fost prins de poloni și predat noului domn, care a dispus tăierea nasului și tragerea sa în țeapă.

Personalitatea lui Ștefan Răzvan Voievod a fost redată și reinterpretată în opera dramatică „Răzvan și Vidra”, scrisă de Bogdan Petriceicu Hasdeu și publicată în anul 1867. Opera, de inspirație istorică, l-a avut ca personaj principal pe Ștefan Răzvan, alături de care s-a aflat Vidra, soția acestuia, pe numele ei Maria, nepoata lui Moțoc.