👑 În București, lumea bună își amintea chipuri, rochii, intrări calculate și uși care se deschideau prea ușor. Dar un detaliu a rămas neclarificat în totalitate: o femeie venită din Germania, considerată propagandistă și mediatoare de top, a obținut o audiență privată la Carol al II-lea — iar după 10 zile a fost rechemată urgent.
Numele ei era Edit von Coler.
Povestea a fost urmărită pas cu pas de istoricul francez Jacques Picard, în volumul „Edit von Coler, agentă nazistă la București”, o biografie care a lăsat în urmă și astăzi întrebări.
🧩 Agentă nazistă care a încercat să-l seducă pe Carol al II-lea: Himmler, o legătură de familie și un post-cheie
Edit von Coler a urcat repede într-o zonă unde informația valora cât aurul. La recomandarea personală a lui Heinrich Himmler, unul dintre colaboratorii centrali ai lui Hitler, și în contextul unei legături de familie (Edit era verișoara soției lui Himmler, Marga), ea a primit în martie 1935, la 40 de ani, conducerea biroului de presă străină din Ministerul Agriculturii și Alimentației din Germania.
Din acel punct, România a intrat pe radarul ei. În anul 1938, pe fondul perspectivelor din est și sud-estul Europei și al planurilor lui Hitler privind lărgirea „spațiului vital”, Edit von Coler s-a interesat în mod deosebit de România.
În mai 1938, a venit pentru prima dată aici ca să trimită informări în Germania. În aceeași lună, prin intermediul ambasadorului german Wilhelm Fabricius, l-a cunoscut la București pe industriașul Nicolae Malaxa — omul care avea să devină, curând, cheia șederii ei în România.
🏨 Ianuarie 1939: contractul și apartamentul de la Athenee Palace
În ianuarie 1939, Edit von Coler a fost angajată de către Nicolae Malaxa. Detaliul important a fost că industriașul nu s-a implicat public în niciun fel în negocierea contractului.
Tot atunci, ea a obținut un apartament foarte spațios și elegant, la etajul patru, în Athenee Palace.
În același interval, contactele ei au urcat rapid spre vârf. Încă din ianuarie 1939, i-a întâlnit pe:
▪ viceprim-ministrul Armand Călinescu
▪ ministrul de Externe Grigore Gafencu
▪ ministrul Casei Regale și influența din umbră a regelui, Ernest Urdăreanu
📩 Un an și jumătate de informări și contracte, o firmă deschisă la București și acorduri comerciale mari
Între ianuarie 1939 și iulie 1940, Edit von Coler a trimis numeroase informări considerate foarte utile pentru Reich. În România, și-a deschis o firmă și a avut un rol esențial în parafarea unor acorduri comerciale de primă importanță între România și Germania.
În acest interval a lucrat pentru Nicolae Malaxa, descris atunci drept cel mai bogat om din România. Șederea ei a durat un an și jumătate. Apoi a apărut obsesia care a schimbat totul: regele.
👑 Dorința repetată: o discuție cu Carol al II-lea. Potrivit lui Jacques Picard, încă de la sosirea ei în România, Edit von Coler își exprimase în repetate rânduri dorința de a vorbi cu Carol al II-lea.
Pe 18 iulie 1940, a fost primită în audiență privată timp de o oră. A doua zi, pe 19 iulie 1940, i-a trimis ambasadorului Fabricius un raport în care a explicat de ce ceruse audiența și ce a înțeles din discuție.
Edit și-a prezentat întâlnirea drept una „de om la om”, susținând că se declarase persoană particulară, că nu era la curent cu intențiile Germaniei și că nici nu discutase în prealabil cu ambasadorul.
Din ce a relatat, regele vorbise despre agricultură, despre diversele curente tradiționale din țară și despre noul lui partid. În evaluarea regelui, Gheorghe Brătianu i se păruse foarte încăpățânat. Edit i-a transmis regelui o apreciere diferită: Brătianu îi părea patriot, onest și un om care și-ar fi oferit serviciile regelui.
În ceea ce-l privea pe Carol al II-lea, Edit a notat o impresie puternică: îl văzuse inteligent, iar fizic i se păruse „sănătos și proaspăt”. L-a descris ca harnic și muncitor, preocupat de binele poporului său, bine pe care, în percepția ei, îl lega de apropierea de Germania.
⚠️ Greșeala care a aprins Berlinul: audiența fusese obținută fără anunțarea ambasadorului
Problema mare nu a fost doar ce s-a discutat, ci cum se ajunsese acolo. Edit von Coler obținuse audiența privată la Carol al II-lea fără să îl fi anunțat în prealabil pe ambasadorul Fabricius, reprezentantul oficial al ministrului de Externe al Reichului, von Ribbentrop.
Și atunci lucrurile au accelerat brusc. Pe 28 iulie 1940, ea a fost chemată la Berlin de către von Ribbentrop. Pe 2 august 1940, a părăsit Bucureștiul și nu a mai călcat niciodată pe pământ românesc.
Jacques Picard a notat direct că adevăratele motive ale rechemării urgente, la doar 10 zile după audiența la rege, au rămas un mister.
💍 Zvonul care a prins rădăcină: Elena Lupescu, o ipoteză și un ceas-broșă de aur
În cercurile transilvane au circulat zvonuri despre plecarea precipitată a frumoasei emisare: s-a spus că ar fi încercat să înfiripe o relație cu regele, ca să o îndepărteze pe Elena Lupescu de la Curte.
Fiica ei, Jutta von Coler, a evocat un obiect care a alimentat suspiciunea: un splendid ceas-broșă de aur, a cărui proveniență Edit nu a dezvăluit-o niciodată și care ar fi putut susține ipoteza. Dar Picard a subliniat și limita: nu a existat nicio altă dovadă. Totuși, temperamentul celor doi protagoniști nu a permis nici excluderea completă a posibilității.
Edit von Coler a încercat în repetate rânduri să îi înduplece pe înalții oficiali ai Reich-ului să o lase să se întoarcă în România. A fost refuzată de fiecare dată.
A murit pe 14 mai 1949, după o lungă suferință, cu două luni înainte să împlinească 54 de ani.
🕯️ Ce a rămas în urmă
În România, a stat un an și jumătate, între ianuarie 1939 și iulie 1940, într-o poziție rară: conectată la industrie, la vârful administrației, și, pentru o oră, în biroul regelui.
Apoi a plecat în grabă. Iar motivul exact a rămas, încă, genul de întrebare care poate stârni interpretări diverse: ce s-a întâmplat în acea oră — și ce a speriat atât de tare încât Berlinul a închis povestea în doar 10 zile?
