Elefantul Mary: condamnată la moarte după ce şi-a ucis dresorul

Elefantul Mary, numită în urmă cu peste 100 de ani „Criminala Mary”, a lăsat în urma sa o poveste atât bizară, dar mai ales foarte tristă. Femela a fost ucisă în anul 1916, în oraşul Erwin, din statul american Tennessee, în faţa unei mulţimi furioase.

Oamenii nu s-au gândit că a ţine închisă o astfel de creatură impresionantă, atât prin dimensiune, dar şi prin comportament, o va duce într-un final la o viaţă plină de suferinţă.

De asemenea, oamenii nu s-au gândit că elefanţii sunt fiinţe capabile să perceapă sentimente profunde, iar faptul că sunt practic răpiţi din habitatul lor natural, din sânul familiei şi aduşi să trăiască într-o colibă şi puşi să facă mişcări prosteşti pe o scenă, le-ar putea frânge sufletele.

Totodată, oamenii nu s-au gândit că un elefant ar putea suferi din cauza unui abces dentar. Probabil credeau că o durere sfâşietoare de dinţi poate fi resimţită doar de către o fiinţă evoluată, precum omul.

Ceea ce ştiau oamenii cu siguranţă era că elefantul Mary, cu sau fără abces, trebuia să atragă un public şi să stârnească zâmbete pe feţele celor care au plătit un bilet pentru a o vedea.

Elefantul Mary, o poveste sfâşietoare

În data de 12 septembrie 1916, un tânăr numit Walter Eldridge, poreclit Red, deorece era roşcat, a fost angajat ca dresor-asistent de elefanți de către circul Sparks World Famous Shows.

Deşi nu avea experienţă şi niciun alt talent în domeniu, roşcatul Eldridge a ajuns să participe la parada elefanţilor, călare pe Mary. Organizatorii au crezut că orice individ care poate mânui un băţ, este capabil să conducă un elefant. Aşa că i-au dat un băţ cu vârf metalic ascuţit roşcatului şi l-au trimis să încânte publicul.

Martorii de la acea vreme povesteau că în timpul paradei atenţia lui Mary a fost atrasă de câteva coji de pepene verde aflate la marginea drumului. Elefantul Mary, care de altfel era blândă şi ascultătoare, s-ar fi abătut puţin de la traseu pentru a lua cu trompa acele coji.

În acel moment, de teamă să nu o scape de sub control, sau doar pentru a-şi arăta superioritatea, dresorul Eldridge a înţepat-o pe Mary cu vârful ascuţit al băţului pe care îl avea asupra sa chiar în zona în care s-a descoperit ulterior că elefantul suferea de o infecţie.

Înnebunită de durere, Mary l-a apucat cu trompa şi l-a aruncat pe Eldridge la pământ cu o forță extraordinară. Apoi l-a călcat pe cap cu piciorul, strivindu-i craniul. Eldridge a murit pe loc.

Mulţimea, dornică de sânge

Evident, momentul a fost şocant. Deşi elefantul Mary s-a liniştit după episodul violent, semn că a fost o reacţie instinctuală, provocată de durerea cumplită, mulţimea a explodat. Oamenii au cerut ca animalul să fie ucis.

În acelaşi timp, un fierar pe nume Hench Cox, a scos un pistol cu care a început să tragă în Mary. Deşi au rănit-o, gloanţele lui Cox nu au omorât-o pe Mary. Pentru că elefanţii au pielea groasă şi nu simt durere, nu-i aşa?

Lumea s-a adunat în jurul elefantului şi au început să strige către Mary. Fiecare venea cu o idee pentru ca animalul să fie ucis. Unii au cerut să fie pusă între două locomotive şi să fie strivită. Alţii au considerat că mai bine ar fi legată cu lanţuri între două locomotive, pentru a fi dezmembrată.

În timp ce oamenii urlau diverse metode de a o ucide, Mary stătea liniştită în faţa lor. Era în stare de şoc, fiind rănită de gloanţe şi cu durerea provocată de infecţie. Oamenii povesteau că din ochii elefantului curgeau lacrimi, iar sângele a început să-i curgă încet din micile orificii create de gloanţele fierarului.

Lumea s-a mai liniştit atunci când însuşi Charlie Sparks, proprietarul circului şi, implicit, al elefantului, a decis ca „bestia” să fie ucisă în public.

S-a decis, astfel, ca femela elefant să fie spânzurată de o macara industrială montată pe un vagon de tren. În ziua următoare, pe o ceață și o ploaie abundentă, pe 13 septembrie 1916, peste 2.500 de persoane s-au strâns pentru a asista la acest eveniment grotesc. Printre acestea se aflau şi foarte mulţi copii.^[sursa]

Elefantul Mary urla de durere, mulţimea se distra de minune

„Criminala Mary”, aşa cum a fost numită de mulţime, a fost dusă către calea ferată din oraşul Erwin, unde se afla macaraua. Temându-se că va încerca să scape, oamenii au legat-o pe Mary de un picior, de calea ferată.

I s-a pus în jurul gâtului un lanț enorm. În timp ce era ridicată de sol, animalul scotea zgomote îngrozitoare. Oasele şi ligamentele i se zdrobeau sub presiunea uriaşă a propriei greutăţi.

În timpul ridicării sale, lanțul din jurul gâtului i s-a rupt. Animalul s-a prăbușit pe sol, rupându-și șoldul. A urmat rapid și a doua încercare de spânzurare.

Oamenii râdeau și amuzau pe seama zgomotelor infernale de durere scoase de bietul animal. La un moment dat, aceste mârâituri ale lui Mary au încetat. A rămas spânzurată de macara vreme de jumătate de oră. Un veterinar local s-a apropiat de ea şi a declarat-o moartă.

Acelaşi veterinar a constatat, după ce Mary nu mai sufla, că elefantul avea o infecţie dentară, tocmai în zona în care Eldridge a înţepat-o.

Mulţimea s-a dispersat rapid de la locul linşării. Ulterior, rămăşiţele elefantului au fost îngropate de localnici, însă locul nu a fost marcat. Oamenii au realizat că execuția elefantului nu a fost ceva cu care orașul Erwin să se poată mândri.