Elena Negri, marea iubire a lui Vasile Alecsandri, care a murit în braţele poetului

Elena Negri a fost marea iubire şi sufletul pereche al poetului Vasile Alecsandri, însă destinul nu i-a lăsat să-şi trăiască povestea până la capăt.

Elena a fost fiica lui Petrache şi a Smarandei Negri, şi sora scriitorului şi omului politic Costache Negri. Aşadar, tânăra provenea dintr-o familie boierească, având parte de o copilărie fericită şi o educaţie aleasă.

„Când intra la serate, însoțită de sora sa Catinca, gătite amândouă și împodobite în rochii de bal, se năștea în jurul lor un murmur de admirare. Una brună, delicată, cu surâsul pe buze, alta blondă, cu figura deschisă burboniană și plină de mândrie.”, astfel era descrisă Elena Negri de scriitorul Nicolae Petraşcu.

De asemenea, dincolo de frumuseţea sa, Elena era de o inteligenţă cu totul deosebită. Ştia să întreţină conversaţiie, fiind o persoană interesantă, plăcută, afectuoasă şi atrăgătoare în manierele ei. Totodată, era discretă şi blândă, având o mare dragoste pentru poporul român şi milă faţă de cei umili.

Povestea de dragoste dintre Elena Negri şi Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri avea 23 de ani când a întâlnit-o pe Elena. Aceasta se despărţise de un bărbat care se pare că nu a ştiut să-i aprecieze calităţile şi nu i-a inspirat iubire.

„El era atunci un tânăr zvelt şi potrivit de înalt, de o frumuseţe distinsă, cu faţa albă pe care rămăsese întipărită o umbră de melancolie de la moartea mamei sale, cu fruntea largă şi senină cu ochii buni şi vorbitori, cu un surâs plăcut.”, a scris Nicolae Petraşcu despre Alecsandri în lucrarea sa „Icoane de lumină”.

Vasile Alecsandri şi Elena Negri s-au cunoscut prin intermediul fratelui acesteia şi s-au văzut pentru prima dată în anul 1844, în casa lui Costache, la Mânjina, la o serată. Se spune că între cei doi a fost dragoste la prima vedere şi că Elena ar fi fost marea iubire predestinată a vieţii lui Alecsandri. Poetul a fost fascinat de frumuseţea Elenei. Tânăra era una dintre cele mai fermecătoare prezenţe feminine din cercurile aristocratice ale vremii.

După acest moment, Elena Negri l-a invitat pe Alecsandri la moşia familiei sale de la Blânzi. Cei doi au petrecut acolo suficient timp cât să realizeze că erau făcuţi unul pentru celălalt. Cei doi îndrăgostiţi şi-au jurat iubire veşnică şi şi-au făcut planuri de căsătorie, dorindu-şi un copil. Mariajul care se întrezărea în viitor a fost dat peste cap de boala tinerei.

Boala Elenei şi plecarea în Italia

Întrucât se simţea rău, Elena a mers la mai mulţi medici pentru a fi consultată. Doctorii au descoperit că tânăra Elena suferea de o boală gravă de plămâni, iar recomandarea a fost să schimbe clima şi să petreacă o perioadă în ţările calde. În acelaşi an, Elena a plecat în Italia.

Alecsandri nu şi-a însoţit de la bun început iubita în călătorii, însă au stabilit să se întâlnească în Italia. În toamna anului 1846, Elena Negri şi Vasile Alecsandri s-au stabilit la Veneţia pentru o perioadă. Au închiriat un apartament în Palatul Benzon. Obişnuiau să se plimbe cu gondola, să străbată ore întregi străzile întortocheate, bucurându-se unul de prezenţa celuilalt.

Din Veneţia, au străbătut lungul Italiei, prin Florenţa şi Roma, iar în ianuarie 1847 au ajuns la Napoli. În cele din urmă, cei doi îndrăgostiţi au ajuns la Palermo, unde s-au stabilit, împreună cu Nicolae Bălcescu, în Vila Delfina, situată în afara oraşului. Însă visul frumos s-a transformat într-un coşmar. 

Elena Negri a murit în braţele lui Vasile Alecsandri

Boala de care suferea Elena Negri, acea „durere în piept”, care până atunci nu fusese decât ca o umbră aruncată de un nor şi care le făcuse dragostea şi mai scumpă, a devenit îngrijorătoare. Tânăra era din ce în ce mai palidă, iar ochii săi strălucitori lăsau celor din jur o impresie tristă.

La începutul lunii mai 1847, Elena Negri a plecat împreună cu Alecsandri către Moldova, pentru a ajunge acasă. Au mers prin Constantinopol, acolo unde se afla fratele ei, Costache Negri. Însă la intrarea în Cornul de Aur, Elena Negri a murit pe vapor, în braţele lui Vasile Alecsandri. Cuprins de durere, poetul a simţit cum inima iubitei sale a încetat să mai bată.

La rândul său, poetul s-a îmbolnăvit de inimă rea. A fost nevoie de mult timp şi de tratamente ca Vasile Alecsandri să-şi revină din cumplita suferinţă.

„Într-o noapte de urgie
Cerul crud ne-a despărțit!
Tu te-ai dus iubita…
Fericirea-mi nesfârșită
Într-o clipă s-a sfârșit!”
– Vasile Alecsandri.