Etapa somnului care este esențială pentru reducerea riscului de demență

Riscul de a suferi de demență poate crește pe măsură ce îmbătrânim dacă nu avem suficient somn cu unde lente (sau faza NREM, adică non-rapid eye movement). Persoanele de peste 60 de ani au cu 27% mai multe șanse de a suferi de demență dacă pierd doar 1% din acest somn profund în fiecare an, potrivit unui studiu recent. Aşadar, ce putem face pentru reducerea riscului de demență?

Somnul cu unde lente este cea de-a treia etapă a unui ciclu de somn uman de 90 de minute, care durează aproximativ 20-40 de minute. Este etapa cea mai odihnitoare, în care undele cerebrale și ritmul cardiac încetinesc, iar tensiunea arterială scade.

Somnul cu unde lente, esenţial pentru reducerea riscului de demenţă

Somnul lent este caracterizat electroencefalografic prin unde lente de mare voltaj și sincrone cu frecvența 12-14 cicli pe secundă (c/sec). În această fază a somnului se produc o serie de modificări funcționale: diminuarea frecvenței mișcărilor respiratorii cu scăderea ventilației pulmonare, bradicardie, scăderea ușoară a presiunii arteriale prin scăderea volumului sanguin și vasodilatație periferică, creșterea ușoară a debitului sanguin cerebral, modificări minime în concentrația principalilor constituienți sanguini, creșterea eozinofilelor sanguine și a STH-lui, scăderea fluxului sanguin renal, ușoară hipotermie, menținerea reflexelor spinale, reducerea tonusului mușchilor scheletici etc.

În afara modificării conștiinței, în faza de somn lent se produc și importante modificări în activitatea SNC: creșterea pragului multor reflexe, posibilitatea apariției reflexelor patologice, diminuarea ușoară a reflexelor osteo-tendinoase, contracția tonică a sfincterelor vezicii urinare și anal.

Somnul profund ne întărește mușchii, oasele și sistemul imunitar și ne pregătește creierul pentru a absorbi mai multe informații. La începutul acestui an, o echipă de cercetare a descoperit că persoanele cu modificări ale creierului legate de Alzheimer s-au descurcat mai bine la testele de memorie atunci când au avut mai mult somn cu unde lente.

„Somnul cu unde lente, sau somnul profund, sprijină creierul îmbătrânit în multe feluri și știm că somnul sporește eliminarea deșeurilor metabolice din creier, facilitând inclusiv eliminarea proteinelor care se agregă în boala Alzheimer. Cu toate acestea, până în prezent, nu am fost siguri de rolul somnului cu unde lente în dezvoltarea demenței. Descoperirile noastre sugerează că pierderea somnului cu unde lente ar putea fi un factor de risc modificabil pentru demență.”, spune neurologul Matthew Pase de la Universitatea Monash din Australia.^[sursa]

Rezultatele studiului

Matthew Pase și colegii săi din Australia, Canada și SUA au examinat 346 de participanți la Framington Heart Study care au efectuat două studii de somn peste noapte între anii 1995 și 1998, respectiv între anii 2001 și 2003, cu o medie de cinci ani între perioadele de testare.^[sursa]

Această mulţime aleasă dintr-o comunitate obişnuită, care nu avea nicio înregistrare de demență la momentul studiului din perioada anilor 2001-2003 și care avea, în medie, peste 60 de ani în anul 2020, le-a oferit cercetătorilor șansa de a examina legătura dintre cei doi factori în timp, comparând seturile de date din cele două studii de somn polisomnografice aprofundate și apoi monitorizând demența în rândul participanților până în anul 2018.

„Le-am folosit pentru a examina modul în care somnul cu unde lente s-a modificat odată cu îmbătrânirea și dacă schimbările în procentul de somn cu unde lente au fost asociate cu riscul de demență la vârsta a doua până la 17 ani mai târziu.”, a mai spus Matthew Pase.

În cei 17 ani de observare, au fost înregistrate 52 de cazuri de demență în rândul participanților. Nivelurile de somn cu unde lente ale participanților înregistrate în studiile de somn au fost, de asemenea, examinate pentru a se stabili o legătură cu cazurile de demență.

În general, s-a constatat că rata lor de somn cu unde lente scade începând cu vârsta de 60 de ani, această pierdere atingând un maxim între 75 și 80 de ani și stabilizându-se după aceea.

Comparând primul și al doilea studiu de somn al participanților, cercetătorii au descoperit o legătură între fiecare punct procentual de scădere a somnului cu unde lente pe an și un risc crescut cu 27% de a dezvolta demență.

Acest risc a crescut la 32% atunci când s-au concentrat asupra bolii Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență.

Studiul Framington Heart Study măsoară mai multe puncte de date privind sănătatea de-a lungul timpului, inclusiv pierderea volumului hipocampal (un semn timpuriu al bolii Alzheimer) și factorii comuni care contribuie la bolile cardiovasculare.

Nivelurile scăzute ale somnului cu unde lente au fost legate de un risc mai mare de boli cardiovasculare, de administrarea de medicamente care pot avea un impact asupra somnului și de prezența genei APOE ε4, care este legată de boala Alzheimer.

„Am descoperit că un factor de risc genetic pentru boala Alzheimer, dar nu și volumul creierului, a fost asociat cu declinul accelerat al somnului cu unde lente.”, a mai arătat Pase.

Deși acestea sunt asocieri clare, autorii notează că acest tip de studiu nu dovedește că pierderea somnului cu unde lente cauzează demența și că este posibil ca procesele cerebrale legate de demență să cauzeze pierderea somnului. Pentru ca acești factori să fie pe deplin înțeleși, sunt necesare mai multe cercetări.

Între timp, putem cu siguranță să acordăm prioritate obținerii unui somn suficient – acesta este important pentru mai mult decât pentru întărirea memoriei noastre. Există chiar și măsuri pe care le puteți lua pentru a vă spori șansele de a avea mai mult somn cu unde lente, care este esențial. Una dintre acestea este purtarea unei măști de ochi în timpul somnului, care ar putea avea beneficii mentale surprinzătoare.