Timp de peste un secol, teoria relativității a funcționat pe o premisă pe care nicio observație nu a reușit să o clatine: spațiul-timp este continuu și perfect neted, iar lumina traversează vidul respectând aceleași reguli rigide, indiferent de energia pe care o transportă.
Materia care menține structura galaxiilor traversează planeta în fiecare secundă fără să lase vreo urmă directă, făcând detectoarele clasice oarbe la trecerea ei.
Materia din care sunt alcătuite stelele, planetele și propriile noastre corpuri este doar o minoritate neglijabilă în cosmos. Restul este o masă invizibilă care împiedică galaxiile să se dezmembreze prin rotație, dar care, de aproape un secol, refuză orice contact măsurabil cu instrumentele construite de om.
