Județul Dolj: inima Olteniei, fertilitatea Câmpiei Băileștilor și patrimoniul cultural al Craiovei

Dolj este un județ situat în sud-vestul regiunii istorice Oltenia din România, aflat în zona cea mai mănoasă (fertilă) și roditoare a Câmpiei Române, într-o zonă ce a oferit, de-a lungul timpului, condiții de climă și mai ales sol dintre cele mai prielnice. Reședința sa este municipiul Craiova.

Descriere geografică

Privit în ansamblul teritorial al României, Doljul are o poziție sudică-sud-vestică, axată pe cursul inferior al râului Jiu de la care își trage numele (Jiul de Jos sau Doljiu). Teritoriul județului se întinde între 43°43' și 44°42' latitudine nordică și, respectiv, 22°50' și 24°16' longitudine estică, adică pe aproximativ un grad latitudinal și un grad și jumătate longitudinal.

Doljul este învecinat cu județele: Mehedinți la vest, Gorj și Vâlcea la nord, Olt la est și fluviul Dunărea la sud, pe o lungime de circa 150 km, distanță ce constituie o parte din granița naturală a României cu Bulgaria.

Suprafața totală este de 7.414 km² și reprezintă 3,1% din suprafața țării. Din acest punct de vedere Doljul se situează pe locul 7 între unitățile administrativ-teritoriale ale României.

Județul Dolj aparține zonei climatice temperate, cu influențe mediteraneene datorită poziției sud-vestice. Poziția și caracterul depresionar al terenului pe care îl ocupă, în apropiere de curbura lanțului muntos carpato-balcanic, determină, în ansamblu, o climă mai caldă decât în partea centrală și nordică a țării, cu o medie anuală de 10-11.5 °C.

Relieful județului cuprinde zona de luncă a Dunării, câmpia și zona de deal. Altitudinea crește de la 30 la 350 m față de nivelul mării, din sudul spre nordul județului, formând un larg amfiteatru deschis spre soare. Relieful apare ca niște trepte plate care se ridică sub formă de piramidă din lunca Dunării spre dealurile Amaradiei. Merită menționată existența în sudul județului a celei mai mari suprafețe nisipoase din țară, în paralel cu un număr impresionant de lacuri formate fie de revărsările Dunării, fie de acumulările de precipitații. După aspectul general predominant al reliefului, Doljul poate fi considerat un județ de câmpie, iar după agentul principal care a generat formele de relief de pe cea mai mare parte a teritoriului său se încadrează perfect în categoria județelor dunărene.

Rețeaua hidrografică este reprezentată de Dunăre care curge între Cetate și Dăbuleni, de Jiu care străbate județul de la Filiași la Zăval pe o distanță de 154 km și de lacuri și iazuri (Lacul Bistreț, Fântâna Banului, Maglavit, Golenți, Ciuperceni).

O mare parte din sudul județului este acoperită de lanuri bogate, vegetația fiind specifică zonei de stepă. În trecut, Câmpia Olteniei era acoperită de păduri de stejar care alternau cu tufărișuri. Influențele climatice și intervenția omului au determinat modificarea învelișului vegetal. În zona Ciupercenii Noi și Apele Vii se întind păduri de salcâm, iar la Verbița, Murgași și Braniște predomină pădurile întinse de stejar.

Fauna terestră și acvatică a suferit modificări generate de vânatul și pescuitul abuziv, multe dintre speciile care populau teritoriul județului Dolj supraviețuind în număr mic sau dispărând cu totul. Dintre speciile care populează regiunile de luncă predomină lișița, barza, egreta precum și unele specii de rozătoare.

Populația județului este de 618.335 locuitori, reprezentând 2,7 % din populația țării.

Stema județului Dolj

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 626 din 29 mai 2003 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 13 iunie 2003.

Stema județului se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat și retezat. În cartierul unu, în câmp roșu, un leu rampant, încoronat, de aur, armat și limbat cu negru, ținând o sabie de aur, în pal. În cartierul doi, în câmp roșu, un snop de grâu, de aur. În cartierul trei, în câmp albastru, un pește de argint, orientat spre dreapta.

Leul este vechiul simbol al Olteniei, ca provincie istorică românească, și este un corolar al virtuților locuitorilor acestor meleaguri. Snopul de grâu reprezintă bogăția acestui județ și ocupația tradițională a locuitorilor săi. Peștele este un element heraldic tradițional - simbolizându-l poate pe Nocodim Sfântul Patron al Întregii Oltenii și al creștinismului antic roman, Craiova fiind capitala zonei -, înscris în vechea stemă interbelică a județului, și reprezintă bogăția apelor acestei zone, iar prin extrapolare poate deveni un simbol al agilității oamenilor de pe aceste meleaguri.

Istorie

Dolj, în varianta veche - Doljii - își are originea în limba slavonă (Dole=Jos la care se adaugă Jii, rezultând Doljii, adică Jiul în Aval sau Jiul de Jos. La țară, bătrânii mai spun încă Jii în loc de Jiu. Jii este pluralul numelui Jiu, format prin unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est care se unesc la Aninoasa, lângă Petroșani, Județul Hunedoara). Regula se aplică și în cazul Județului Gorj - Gorjii în varianta veche (Gore=Sus - Gorjii = Jiul în Amonte, Jiul de Sus). Prefixele, respectiv adverbele "gore" și "dole" (sus, jos) s-au păstrat în limba română doar în aceste două toponime - Gorj și Dolj, ele rămânând însă de bază în sârbo-croată.

Descoperirile arheologice au relevat că teritoriul Doljului a cunoscut o locuire autohtonă neîntreruptă încă din era paleolitică. Cea dintâi mențiune documentară datează din 1444, sub denumirea de Județul de Baltă, așezat în Câmpia Dunării și se întindea de la Balta Blahnița, aflată azi pe teritoriul județului Mehedinți, pâna la actuala comună doljeană, Bistreț.

Descoperiri de ultima oră (mai 2003) au relevat că localitatea Craiova, capitala județului, în afara denumirii antice, Pelendava, - posibil comun cu dacicul „Per”, ca în inscripția Decebalvs per Scorilor, adică Perendava, Cetate Regală, i e Municipiu Dac, Capitală regională a Daciei și care aparținea și dădea nobil până la treapta cea mai de sus a statului Dac Centralizat, a mai purtat în secolele VII-VIII denumirea latină Ponsiona (pod peste Jiu), dar posibil și Râu Maritim/ către Pont, denumire aflată pe o inscripție găsită pe un fragment de stelă în apropierea castrului Pelendava, datată din secolul al VII-lea, a primit o confirmare de extremă importanță, într-o hartă alcatuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se păstrează la Biblioteca Națională de la Paris. Acest document, relevat istoriografiei românești, prin bunăvoința ministerului francez al cultelor, probează continuitatea așezării Craiovei cel puțin între secolele VII-XII (preajma bătăliei de la Nicopole). Existența unui centru administrativ în zonă probează existența unei vieți destul de înfloritoare pe aria județului Dolj.

După o perioadă medievală înfloritoare, datorată situării Marii Bănii a Olteniei pe teritoriul județului, la Craiova, a urmat o perioadă de tulburări sociale și politice în secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea când teritoriul județului Dolj, împreună cu cea mai mare parte a Olteniei, este disputat între români, otomani, austrieci și ruși.

Evenimentele politico-sociale petrecute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, unirea principatelor, obținerea independenței, Marea Unire, reformele agrare au creat condiții favorabile dezvoltării economiei.

Demografie

Conform recensământului din 2021 județul Dolj avea o populație de 599.442 de locuitori, în scădere față de recensământul din 2011, atunci când fuseseră înregistrați 660.544 de locuitori.

Recensământul din 2021 arată următoarea structură etnică a județului Dolj: 494.409 (82,48%) Români, 29.918 (4,99%) Romi, 723 (0,12%) Macedoneni, 119 (0,02%) Italieni iar pentru 73.592 (12,28%) de persoane nu se cunoaște apartenența etnică.

Administrația publică

Județul Dolj este administrat de un consiliu județean format din 36 consilieri. În urma alegerilor locale din 2024, consiliul este prezidat de Dorin-Cosmin Vasile[*] de la PSD, iar componența politică a Consiliului este următoarea:^[1]

Economie

Principala industrie din județ este agricultura, datorită terenului arabil și relativ plat. Județul are un teren ideal pentru creșterea cerealelor, a vinurilor și a legumelor. Alte ramuri economice sunt găsite în principal doar în Craiova, cel mai mare oraș din sud-estul României nu doar de la un punct al populației, dar și a economiei.

Industria textilelor, al echipamentelor și a părților mecanice, industria vehiculelor, procesare chimică și industria alimentară sunt principalele ramuri industriale. Centrul industrial este evident Craiova, unde se află fabrica Ford din România. Sunt două mici orașe portuare pe Dunăre- Bechet și Calafat.

Diviziuni administrative

Județul este format din 111 unități administrativ-teritoriale: 3 municipii, 4 orașe și 104 comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Dolj.

TURISM

Cula CERNĂTEȘTILOR - monument istoric de interes național

Localizare Comuna Cernătești, sat Cernătești, jud. Dolj, strada Principală

Cula Cernăteștilor, situată în satul Cernătești, la aproximativ 37 km de Craiova, este un monument istoric de interes național și una dintre puținele construcții fortificate rurale păstrate în Oltenia. Termenul „culă”, de origine turcă, înseamnă „turn” și desemnează locuințele boierești ridicate pentru apărare împotriva incursiunilor otomane și haiducilor. Construită la sfârșitul secolului XVIII și extinsă în secolul XIX, cula a aparținut familiei boierești Cernătescu, care a contribuit la dezvoltarea localității prin ctitorirea bisericii și a primei școli din sat în perioada 1820–1827. Printre personalitățile familiei se numără Petrache Cernătescu, profesor de istorie și membru al Divanului Ad-hoc. Culele sunt construcții specifice secolelor XVIII și XIX, apărute ca o necesitate firească pentru a oferi protecție. În esență, ele erau destinate a fi locuințe ale boierilor, construite în vederea apărării avutului și vieții membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de grupurile de jefuitori otomani, veniți din sudul Dunării, dar și împotriva haiducilor sau a altor cete de atacatori, în acele vremuri tulburi. Aceste case special construite pentru a fi greu de cucerit, ridicate în zone strategice, jucau practic rolul unor fortificații militare care sporeau influența boierilor și le ofereau un avantaj militar în desele conflicte locale. Pe lângă funcția sa de locuință, cula era o construcție care îl apăra pe proprietar nu numai de primejdia din afară, ci și de răzmerițele posibile ale propriilor supuși de pe moșie. Din această cauză, în jurul celor mai multe cule terenul era defrișat, pentru a nu permite apropierea atacatorilor fără să fie observați. Totuși, cula Cernătescu nu era stingheră, ci făcea parte din ansamblu de construcții al curții Cernăteștilor, clădiri ce apar în fotografiile făcute înaintea Primului război mondial.

Prezentare generală

De regulă, culele aveau o formă de turn cu 2-3 etaje, fiind prevăzute cu metereze de unde se putea trage cu armele în orice parte a curții. Deși cule s-au construit în aceeași epocă și în Serbia, și în Albania, cele din România au o caracteristică arhitectonică aparte, care le imprimă și o calitate estetică deosebită: pridvorul sau cerdacul. Iscusiții meșteri populari care le-au construit au știut să le împodobească cu acest element arhitectonic unic, care, plasat la ultimul etaj, dă farmec și echilibrează întreaga fațadă.

Ultima moștenitoare a familiei Cernătescu, Jeana Ghica Cernătescu-Suculescu a donat Cula Cernăteșrilor comunității împreună cu o sumă mare de bani care să fie folosiți pentru renovarea clădirii.

Ultimele reparații au fost făcute în 1997, când s-au sărbătorit 400 de ani de atestare documentară a comunei, și în 1999, an în care s-a stins din viață și ultima descendentă a familiei Cernătescu. Ea a fost adusă din Belgia și înmormântată alături de strămoșii ei, lângă Biserica Sf. Nicolae din Cernătești, pe care tot ei au înălțat-o în anii 1820-1827.

Scurt istoric

De când datează cula nu se știe cu exactitate. Pornind de la faptul că satul figurează în documente din secolul al XVI-lea, tradiții orale bazate pe genealogii și etimologii, împing și construcția culei în timpul domniei lui Mihai Viteazul, din a cărui oaste a făcut parte „generalul de sabie”, Cernat, devenit ulterior spătar.

Mai verosimilă e datarea culei în secolul al XVIII-lea, fiind construită de familia boierilor Cernătești. De fapt, istoria locului consemnează faptul că încă din secolul XIV, din porunca domnitorului Mircea cel Bătrân, aici a fost ridicată o construcție militară de către viteazul Dimitrie Cernat. Din 5 octombrie 1597, din vremea lui Mihai Viteazul, datează prima atestare documentară a localității, prin care „Cernăteștiul din Dolj este închinat prin poruncă domnească Sfintei Mânăstiri de la Stănești”.

În imediata apropiere a culei, se află școala Petrache Cernătescu, cel care a fost inițiatorul învățăturii de carte și întemeietorul școlii din Cernătești în anul 1837.

Declarată monument istoric de interes național, în anul 2000, Cula Cernătescu este, în același timp, și de interes cultural deoarece, în anul 1972, în această culă s-a înființat un muzeu. Câțiva profesori și învățători, oameni cu suflet, cu dragoste pentru satul lor, au adunat diverse obiecte și unelte vechi din zonă pentru a face un muzeu. Profesorul Nicolae Pîrvănescu a realizat mai întâi un punct muzeistic la școala din sat, apoi a mutat totul în culă.

Înainte de renovarea printr-un proiect implementat de către Consiliul Județean Dolj și Muzeul Olteniei Craiova, Cula avea următoarea organizare interioară: la parter, în beciul culei, sunt expuse unelte și obiecte vechi privind principalele ocupații ale locuitorilor din satele din zonă, legate în special de agricultură. Sunt unelte tradiționale vechi de zeci sau chiar sute de ani, care au aparținut celor din sat.

Un loc aparte îl ocupă plugul, poate cel mai prețios obiect dintr-o gospodărie, precum și multe alte lucruri legate de stupărit.

Tot aici mai descoperim un ochi în zid, ca o fereastră. E camera secretă în care își ascundea averea boierul în cazul vreunui atac.

Urcând pe scările de lemn și trecând pe sub bolți, ajungi la etajul 1, unde descoperi ale piese de muzeu: monede vechi, primul clopot al școlii, o gamă diversă de obiecte legate de viața comunității și a clasei burgheze din secolul trecut, și de cea a familiei Cernătescu, în special. Sunt expuse tablouri, efecte militare, documente, cărți vechi. Arme folosite în conflictele vremii, efecte militare, uniforme purtate chiar de către membrii familiei Cernătescu, o colecție de monezi, obiecte de scris, toate aceste ne poartă într-o lume dispărută astăzi, dar care rămâne un reper moral și istoric important pentru această zonă.

Interesante sunt cele două plăci care reprezintă mărturiile legate de înființarea școlii de la Cernătești, împreună cu Cooperativa Școlară din timpul Regatului, din anul 1935. Putem răsfoi câteva cărți vechi, scrise în limba slavonă, cu tematică în general religioasă, editate la jumătatea secolului 19. Tot aici există câteva documente istorice care dovedesc menționarea acestei zone, unul emis de Mihai Viteazul în 1597 și altul de către domnitorul Grigore Bibescu. Se poate studia și arborele genealogic al familiei Cernătescu, începând cu Mihai Balica Cernătescu, spătar „pe la 1700”.

Tot la primul nivel se găsesc și fosile de animale care au fost descoperite în zonă cu 1-5 milioane de ani în urmă și, mai ales obiecte și documente care atestă prezența neîntreruptă a oamenilor pe aceste meleaguri.

La etajul al doilea, s-a reconstruit cu multă migală un interior de casă țărănească cu obiecte originale donate de oameni ai satului.

În prima încăpereeste odaia de dormit, unde există un pat, perne, scoarțe și covoare cu motive oltenești, haine croite în gospodărie, diverse alte țesături și obiecte brodate, dar și un război de țesut. Din culă nu aveau cum să lipsească icoanele, pictate în stil – naiv, ca o dovadă a importanței credinței și a obiceiurilor creștine în viața cotidiană din epoca.

Cea de-a doua odaie este cea destinată pregătirii hranei și servirii mesei. Vatra cu ogeac, unde se făcea focul și se cocea pâinea, diverse vase de pământ, masa în jurul căreia sunt așezate câteva scăunele, sunt reperele cotidiene ale existenței locuitorilor zonei. Obiecte de lemn, cum sunt lingurile de diferite mărimi și forme, farfurii și blide de lut, ulcioare, fiare de călcat, toate acestea se regăseau într-o gospodărie din secolul trecut, fiind doar câteva dintre obiectele păstrate cu sfințenie în acestă sală din muzeu.

Muzeul este în prezent în administrarea Muzeului Olteniei din Craiova.

Potențial turistic

În satul Cernătești, se află și Biserica ”Sf. Nicolae”, ctitorie a boierilor Cernătești și Oprani din 1820.

În satul Rasnicu Oghidan se găsește conacul gen. Săulescu ce va fi renovat și transformat într-un centru cultural/expozițional/pentru evenimente.

Modalități de acces

Dinspre Craiova – Se merge pe DJ606, iar la ieșirea din comuna Breasta se continuă pe DJ606B pe drumul către Argetoaia, iar la prima bifurcație se merge către stânga până în Cernătești (35 km)

Dinspre Dr. Turnu Severin sunt trei posibile rute, dar cea mai scurtă are 105 km. Din E70/DN6, după Stehaia, la ieșirea din Jugastru se face dreapta și se intră pe DJ606C, se trece prin Argetoaia și se continuă până în comuna Grecești, de unde se virează la stânga pe DJ606B și se ajunge la Cernătești. Sursa https://muzeulolteniei.ro/cula-cernatestilor/ https://discoverdolj.ro/ https://muzeedelasat.ro/muzee/cula-cernatestilor-dolj/

                                                                                                     Pădurea Zăval- Zăval Forest - Protected area - Dolj&Craiova

Situl ROSCI0045 include rezervația naturală de interes botanic Pădurea Zăval, rezervație constituită prin Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Coordonatele centroidului rezervației natural Pădurea Zăval sunt: 230 51’44” Est și 430 49’39” Nord.^[2]

Pădurea Zăval este o pădure mixtă de luncă, cu specii de stejar, frasin și ulm (Habitat 91F0) acest tip de habitat include specii cu lemn de esență tare situate in albia majoră a râurilor, expuse regulat inundațiilor in perioada creșterii nivelului apei, sau in zone joase, expuse inundațiilor provocate de înălțarea apei freatice. Aceste păduri se dezvoltă pe depozite aluviale recente. În funcție de regimul hidric speciile lemnoase dominante aparțin genurilor Fraxinus, Ulmus sau Quercus cu un subarboret bine dezvoltat. (Gafta și colab., 2008 p.71). Tipul acesta de habitat se dezvoltă pe un sol bine drenat, rămâne ud intre inundări, dominanța unor anumite specii care caracterizează acest tip de habitat depinde de nivelul de apă (Fraxinus, Ulmus, Quercus). Aceste păduri formează mozaicuri de păduri pioniere in zonele joase ale râurilor. Pădurile ripariene din zonele mediteraneene sunt dominate de specii de Salix (Salix alba, S. fragilis) și diverse specii de plopi. Este un habitat ce apare adesea in conjuncție cu cel de tipul Alno- Padion. Ambele au o distribuție fragmentară. Pădurile ripariene de-a lungul râurilor mari din Europa corespund alianței Ulmenion minoris care din punct de vedere floristic și faunistic este un ecosistem foarte divers.^[3]

O mare parte din pădurea Zăval, la nord de DN55A este ocupată de plantații de plop care, cel mai probabil, au înlocuit speciile caracteristice habitatului. În partea sudică există, însă, o suprafață de pădure ripariană în stare foarte bună de conservare. Pădurea este străbătută de câteva canale de apă care au un statut temporar. Frasinii și stejarii din Pădurea Zăval au o vîrstă estimată mai mare de 80 de ani. Spre zona centrală a pădurii se poate observa o colonie de stârci cenușii.^[4]

Sursa: www.coridoruljiului.ro

Lacul Bistreț Lacul Bistreț - Arie protejată - Dolj&Craiova

Lacul Bistreț este situat în sudul județului Dolj, pe teritoriul comunelor Bistreț și Cârna, la aproximativ 5 kilometri distanță de Dunăre. Poziția sa geografică și condițiile de trai oferite de habitatele sale conferă lacului un rol de refugiu pentru păsările care se deplasează de-a lungul Dunării. Pe parcursul unui an, dar mai ales în perioada migrației de primăvară și toamnă, lacul găzduiește sute sau chiar mii de exemplare de păsări.^[5]

Lacul Bistret este cel mai mare lac din judet avand o suprafata de 18,67 km² și un volum de 28 mil. m³ si al doilea lac natural, ca marime din tara. Lacul se revarsa in Dunare, dar pana in 1989 balta a fost asanata, terenul fiind redat agriculturii. Lacul Bistrețu din județul Dolj - Locuri Din Romania .ro - Atracții și Obiective Turistice Romania^[6]

Lacul Bistreț are o suprafață de 1.936 de hectare și este sit de referință pentru protecția păsărilor migratoare. În zonă pot fi admirate specii de rațe, gâște, corcodei, pelicani, cormorani, stârci, egrete, berze, pescăruși, chire și chirighițe, diverse specii de limicole. Localnicii povestesc că locul este de vis și poți vedea cu ochiul liber mii de păsări acvatice.^[7]

Aria de protecție specială avifaunistică Bistreț s-a aflat în custodia Muzeului Olteniei, între anii 2008-2009, iar în prezent este cuprinsă în situl Natura 2000 Coridorul Jiului, aflat sub administrarea Consiliului Județean Dolj.^[8]

Turism

Absența peisajelor naturale și transformările antropice determină un potențial turistic redus, dar care recompensează prin obiectivele turistice și arhitectonice din principalele orașe

Personalități

• Corneliu Baba
• Ioana Bulcă
• Marcel Iureș
• Alexandru Macedonski
• Titu Maiorescu
• Amza Pellea
• Doina Ruști
• Marin Sorescu
• Francisc Șirato
• Nicolae Titulescu
• Ion Țuculescu
• Nicolae Vasilescu Karpen
• Ion D. Sîrbu
• Nicolae Coculescu
• Gogu Constantinescu
• Dimitrie Gerota
• Nicolae Dinculeanu