Pe fundul agitat al Mării Mediterane, acolo unde istoria zace acoperită de nisip și tăcere, o echipă de arheologi a atins recent o fantomă. Nu una de legende, ci o fantomă de piatră, masivă și reală: douăzeci și două de blocuri colosale, smulse din adâncuri, sunt ultimele mărturii fizice ale uneia dintre cele mai mari legende ale lumii – Farul din Alexandria.
Aceste pietre, tăcute acum, au fost odată parte dintr-o structură ce sfida cerul. Ceea ce cunoaștem ca Farul de pe insula Pharos sau, mai comun, Farul din Alexandria, nu era doar un simplu turn de veghe. Finalizat în timpul domniei lui Ptolemeu al II-lea Filadelf, în jurul anului 280 î.Hr., a fost o declarație de putere și ingeniozitate.
Cu o înălțime estimată la peste 100 de metri – echivalentul unui zgârie-nori modern cu 30 de etaje – structura era o minune tehnică. În vârful său, un cuptor gigantic, amplificat de o oglindă misterioasă, arunca o lumină atât de puternică încât putea fi zărită de corăbiile aflate la kilometri întregi în larg, ghidându-le spre siguranța portului egiptean.
Farul din Alexandria: o fortăreață de lumină
Importanța sa nu era doar simbolică. Era o piesă strategică vitală pe tabla de șah a puterii antice. Însuși Iulius Cezar, în scrierile sale despre Războaiele Civile, a înțeles că pentru a cuceri Egiptul, trebuia mai întâi să controleze lumina Farului. Capturarea sa, în anul 48 î.Hr., a fost un factor decisiv în victoria sa împotriva armatelor lui Ptolemeu al XIII-lea.
Timp de secole, Farul a rezistat. A văzut ascensiunea și căderea imperiilor, schimbarea dinastiilor și evoluția lumii de la picioarele sale. Dar nici măcar piatra nu poate lupta la nesfârșit cu furia Pământului. Trei cutremure devastatoare, între anii 956 și 1303 d.Hr., i-au pecetluit soarta, transformând simbolul Alexandriei într-o ruină abandonată. În anul 1480, lovitura finală a venit din partea oamenilor: blocurile sale masive de calcar au fost luate pentru a construi fortăreața care îi stă astăzi în loc, Cetatea Qaitbay. Minunea lumii antice a dispărut. Sau cel puțin așa se credea.
Reconstrucția unui vis
Astăzi, într-un efort monumental denumit proiectul PHAROS, fantoma este adusă înapoi la viață. Într-o colaborare de prestigiu, cercetători de la CNRS (Centrul Național Francez de Cercetare Științifică), sub conducerea arheologului Isabelle Hairy, și experți de la Fundația Dassault Systèmes, folosesc o combinație de arheologie subacvatică și tehnologie de simulare de ultimă oră pentru a face imposibilul.
Blocurile recuperate recent – praguri de uși, plăci de bază și chiar un pilon din epoca ptolemeică cu o ușă sculptată cu o măiestrie uluitoare – nu sunt doar simple pietre. Ele sunt piese dintr-un puzzle gigantic. Fiecare bloc este scanat, analizat și integrat într-o simulare digitală 3D. Pentru prima dată, putem vedea dincolo de legende și putem înțelege cum a fost construit, cum funcționa și, în cele din urmă, cum s-a prăbușit acest colos, conform publicației Heritage Daily.
„Pharos poate fi considerat primul zgârie-nori al umanității. Geniul său tehnic și arhitectural i-au permis să reziste timpului și istoriei timp de peste 1.600 de ani. Această cercetare contribuie la completarea lacunelor lăsate de vestigii arheologice extrem de fragmentate.” declară reprezentanții La Fondation Dassault Systèmes.
Prin tehnologie, nu doar recuperăm artefacte; recuperăm cunoaștere pierdută. Reconstrucția virtuală ne permite să pășim, aproape literalmente, în interiorul structurii, să-i înțelegem secretele și să-i onorăm pe arhitecții antici.
Farul din Alexandria a ghidat corăbiile timp de 16 secole. În timp ce noi ridicăm astăzi structuri digitale și fizice care ating cerul, care dintre farurile noastre moderne vor mai arunca lumină peste milenii?