Ferdinand Demara, chirurgul fals care a operat cu succes mai mulţi oameni

Ferdinand Demara, cunoscut şi ca „Marele Impostor”, s-a născut în anul 1922 în oraşul Lawrence, din statul american Massachusetts.

În cursul vieţii sale, Ferdinand a îndeplinit diferite „roluri”, precum cel de inginer, ajutor de şerif, gardian de închisoare, psiholog, avocat sau călugăr. Dar cel mai impresionant şi, totodată, periculos rol pe care şi l-a însuşit a fost cel de medic în cadrul Forţelor Navale Canadiene.

Ferdinand Demara îşi crea diverse identităţi, intrând atât de bine în pielea personajelor încât nimeni nu se gândea să-i verifice trecutul.^[sursa]

Ferdinand Demara s-a înrolat în armată ca medic

În vara anului 1950, după ce deja fusese condamnat pentru un furt de identitate şi practicarea psihologiei fără licenţă, Ferdinand s-a împrietenit cu un doctor canadian pe nume Joseph Cyr.

Acesta din urmă avea nevoie ajutor cu actele pentru imigrare, întrucât voia să se stabilească în SUA. Binevoitor, prietenul său s-a oferit să-l ajute şi astfel Demara a intrat în posesia documentelor doctorului Cyr.

După ce l-a ajutat pe prietenul său, Demara s-a asigurat că are suficiente copii după documentele doctorului Cyr şi s-a mutat în Canada.

Evident, Ferdinand s-a dat drept doctorul Joseph Cyr şi acolo a decis să se înroleze în armată. Le-a dat chiar şi un ultimatum celor care se ocupau de recrutări. „Ori mă faceţi ofiţer în marină şi voi profesa ca doctor, ori mă voi înrola în armată!”, le-ar fi transmis Ferdinand recrutorilor.

Întrucât medicii erau la mare căutare pentru astfel de misiuni, cererea sa a fost aprobată. Dr. Cyr a fost astfel numit medic cu grad de ofiţer în Forţele Navale Canadiene.

Chirurgul fals care a operat cu succes mai mulţi soldaţi

Având grad de comisar în timpul Războiului Coreean, Demara a fost trimis la baza maritimă Stadacona. Acolo a reuşit să-i convingă pe ceilalţi medici că lucrează la o broşură destinată pădurarilor care muncesc în zonele slab populate ale Canadei. Aceştia aveau nevoie de informaţii medicale pentru a le fi utile în cazul unor accidente, întrucât ajutoarele sosesc greu în acele regiuni izolate. După cum puteţi bănui, broşura nu a fost citită de vreodată de un pădurar.

Această broşură, alături de cunoştinţele pe care le avea de când activa în cadrul Forţelor Navale ale SUA, l-au ajutat pe Ferdinand Demara să joace perfect rolul doctorului Cyr.

În anul 1951, Demara a fost transferat pe distrugătorul HMCS Cayuga, unde era singurul doctor al vasului.

Demara se baza pe ajutorul său, subofiţerul Bob Horchin, care se ocupa de rănile minore şi alte tipuri de îngrijiri medicale. Horchin era mulţumit să aibă un ofiţer superior care nu stă toată ziua pe capul său, căpătând încredere în el.

Demara a operat numeroşi soldaţi, însă problemele aveau să apară tocmai din cauză că-şi făcea treaba bine.

Cum a fost demasacat Ferdinand Demara

Staţionând pe coastele Coreei, pe vas au fost aduşi trei refugiaţi coreeni, care aveau nevoie de îngrijiri medicale urgente. Bazându-se pe cărţile de medicină şi pe cunoştinţele lui Horchin, Demara a reuşit să-i trateze cu succes pe toţi trei.

Mai mult decât atât, a efectuat o operaţie reuşită de amputare a piciorului unuia dintre soldaţi. Înainte de a intra în operaţie, Ferdinand a răsfoit un carneţel cu notiţe despre chirurgie generală. Nimeni nu a bănuit nimic.

Vestea despre calităţile doctorului Joseph Cyr s-a răspândit rapid. Mama adevăratului Dr. Cyr a citit un articol într-un ziar despre fiul său, văzând alături poza impostorului. În realitate, Dr. Cyr practica medicina în oraşul Brunswick, din statul american Maine.

Ulterior, în urma unei anchete, Ferdinand a fost demascat.

Întrucât nu voiau să se facă de râs, guvernul canadian a decis să-l expulzeze pur şi simplu pe Demara înapoi în SUA, fără a-l tragere la răspundere pentru faptele sale.

Viaţa lui Demara de după „profesia” de medic

Ajuns înapoi în SUA, Demara a petrecut o perioadă în oraşul său natal, unde a avut câteva locuri de muncă, căpătând totodată şi o notorietate de „mare impostor”.

A decis chiar să-şi vândă autobiografia revistei Life, care i-a publicat povestea în anul 1952.

După un timp în care a luat în greutate şi avea probleme cu băutura, Demara a decis să reintre în joc. A reuşit cumva să-i fure identitatea lui Ben Jones, angajându-se ca gardian la închisoarea Huntsville, din Texas.

Întrucât şi-a făcut meseria în mod exemplar, Demara a devenit şef peste aripa de maximă securitate a închisorii, luând toate deciziile care îi privea pe cei mai periculoşi dintre deţinuţi.

În anul 1956, închisoarea a pus în aplicare un program educaţional. Unul dintre deţinuţi, răsfoind revista Life, a descoperit povestea lui Ferdinand Demara. În ciuda faptului că a negat vehement că el ar fi acel personaj, Demara a decis să fugă.

În anul 1957, Ferdinand a fost prins în North Haven. A fost trimis după gratii pentru o perioadă de 6 luni.

După ce a fost eliberat, Demara a apărut la câteva emisiuni de televiziune şi a jucat chiar şi într-un film de groază, The Hypnotic Eye^[IMDB].

Eticheta de impostor l-a urmărit pentru tot restul vieţii, până la moartea sa din anul 1982. Avea 60 de ani.

Care a fost secretul lui Ferdinand Demara

Demara avea o intelingeţă sclipitoare şi o memorie impresionantă. Mai mult decât atât, faptul că imita oameni cu profesii diverse, l-a ajutat să acumuleze cunoştinţe vaste în multe domenii.

Aceste lucruri, dublate de carisma şi instinctele sale naturale, au făcut ca cei din jurul său să fie hipnotizaţi de persoana sa. De asemenea, Demara e excelat la înţelegerea obiceiurilor de la locurile de muncă şi a convenţiilor sociale.

Imitând persoane care deţineau un anumit nivel de putere faţă de subalterni (doctor, profesor, gardian, psiholog etc.) şi permiţându-le acestora să facă lucruri pe care chiar el trebuia să le facă, reuşea să le câştige încrederea şi aprecierea.

Ferdinand Demara este exemplul perfect pentru care cei din domeniul recrutărilor de resurse umane ar trebui să se bazeze mai mult pe abilităţile candidaţilor şi mai puţin pe documentele cu care se prezintă la interviuri (documente care, evident, ar trebui să nu fie falsificate).