12 martie 1510. Sibiul medieval era învăluit în liniștea unei zile de duminică. Când ușile grele ale bisericii din Piața Mică s-au deschis, nimeni nu bănuia că istoria stătea să fie scrisă cu sânge. Un bărbat pășește afară, înconjurat de câțiva apropiați. Câteva clipe mai târziu, zace mort, răpus de multiple lovituri de spadă.
Acel bărbat nu era oricine. Era Mihnea, fiul legendarului Vlad Țepeș, un domnitor al cărui destin a fost la fel de brutal ca porecla pe care istoria i-a rezervat-o: „cel Rău”. Dar cum a ajuns moștenitorul lui Țepeș să fie vânat și ucis ca un fugar, și mai ales, de ce?
Urcarea pe tron: o promisiune trădată
Mihnea I, fiul natural al lui Vlad Țepeș, a urcat pe tronul Țării Românești în anul 1508 cu sprijinul otomanilor și al multor boieri care sperau la stabilitate. Însă speranțele lor au fost spulberate rapid. Odată ajuns la putere, Mihnea a dezlănțuit un regim de teroare care l-ar fi făcut, probabil, chiar și pe tatăl său să pară moderat.
A început o prigoană sistematică împotriva marilor familii boierești. Scopul său era dublu: să elimine orice opoziție și să se îmbogățească rapid, confiscându-le averile uriașe. Politica sa autoritară și brutală a transformat curtea domnească într-un loc al fricii, după cum arată Alexandru Lepădatu în volumul „Mihnea cel Rău și ungurii”.
Teroarea descrisă de un martor ocular
Cruzimea sa nu este doar o legendă. Avem mărturia directă a unui cronicar al vremii, călugărul Gavriil Protul, care a descris cu groază faptele domnitorului.
Cuvintele sale, scrise acum peste 500 de ani, încă au puterea de a șoca: „Apucând domnia, îndată se dezbrăcă lupul de pielea oii și își astupă urechile ca aspida… și prinse pre toți boierii cei mari și aleși, muncindu-i cu multe munci cumplite și le lua toată avuția, și se culca cu jupânesele lor și cu fetele lor înaintea ochilor lor. Unora le-a tăiat nasurile și buzele, pre alții i-a spânzurat și pre alții i-a înecat.”
Această mărturie confirmă că porecla „Mihnea cel Rău” nu a fost un accident, ci o descriere fidelă a domniei sale. Boierii, în special puternica familie a Craioveștilor, au înțeles că singura lor șansă era fuga și organizarea unei revolte.
Sfârșitul lui Mihnea cel Rău, în Piața Mică din Sibiu
În toamna lui 1509, boierii Craiovești au fugit la sud de Dunăre și, cu sprijin otoman, au ridicat o armată împotriva lui Mihnea. Simțind pericolul, domnitorul a abdicat în favoarea fiului său, Mircea, și s-a refugiat la Sibiu, unde a primit promisiunea protecției locale.
Însă dușmanii săi nu l-au uitat. Pe 12 martie 1510, complotiștii au găsit momentul perfect. L-au așteptat să iasă de la slujba religioasă și l-au atacat în văzul tuturor, în Piața Mică. Asasinatul a fost brutal și rapid.
Povestea, însă, nu se termină aici. Revoltați că promisiunea de protecție a fost încălcată pe pământul lor, sibienii i-au vânat și i-au ucis pe toți asasinii până la lăsarea serii. Chiar și în moarte, destinul fiului lui Vlad Țepeș a continuat să genereze vărsare de sânge, lăsând în urmă o lecție sumbră despre cum lăcomia și cruzimea duc, aproape întotdeauna, la un sfârșit violent.
