Hoarda de Aur: ascensiunea și declinul unui imperiu uriaş

Hoarda de Aur a fost un stat mongol, mai exact o confederație de mongoli colonizatori care a dominat Rusia, Ucraina, Kazahstan, Moldova și Caucazul între anii 1240 și 1502. Fondată de Batu Han, nepotul lui Ginghis Han, Hoarda de Aur a făcut parte din Imperiul Mongol înainte de declinul acestuia.

Originea numelui „Hoarda de Aur”, sau „Altan Ordu”, este incertă, dar se presupune că provine de la corturile galbene folosite de conducători.

Termenul „hoardă” a pătruns în multe limbi europene prin intermediul limbilor slave din Europa de Est, ca urmare a dominației Hoardei de Aur, cunoscută şi ca Hanatul Kipchak.^[sursa]

Hoarda de Aur: origini

Înainte de moartea sa în anul 1227, Ginghis Han a împărțit imperiul în patru mari regiuni, fiecare destinată unuia dintre cei patru fii ai săi. Totuși, primul său fiu, Jochi, murise cu șase luni înainte, astfel că cel mai vestic dintre hanate, ce includea Rusia și Kazahstanul, a revenit fiului cel mare al lui Jochi, Batu.

După ce și-a consolidat puterea asupra teritoriilor cucerite de bunicul său, Batu și-a adunat armatele și a început să-și extindă regatul spre vest. În anul 1235, Batu i-a cucerit pe bașkiri, un popor turc din zona de frontieră euroasiatică. În anul următor, a cucerit Bulgaria, urmată de sudul Ucrainei în anul 1237. După trei ani de lupte, în anul 1240, Batu a cucerit principatele Rusiei Kievene, care acoperă astăzi nordul Ucrainei și vestul Rusiei. Mongolii și-au propus apoi să cucerească Polonia, Ungaria și Austria.

Totuși, evenimentele din patria mongolilor au întrerupt această campanie de expansiune. În anul 1241, Ogedei Han, al doilea Mare Han, a murit pe neașteptate. Batu, care asedia Viena în acel moment, a ridicat imediat asediul și a început să mărșăluiască spre est pentru a participa la alegerea succesorului. Pe parcurs, a distrus orașul maghiar Pest și a cucerit Bulgaria.

Numirea unui Han

Deși Batu Han intenționa să participe la „kuriltai” (adunarea mongolă) pentru alegerea noului Mare Han, s-a oprit în 1242. Invocând bătrânețea și infirmitatea, Batu a refuzat să participe, deși unii dintre pretendenții la tronul lui Ginghis Han l-au invitat politicos. În loc să susțină un candidat anume, Batu a ales să joace rolul de făcător de regi de la distanță. Această decizie a lăsat mongolii fără un lider ales timp de câțiva ani. În cele din urmă, în 1246, Batu a delegat un frate mai mic să-l reprezinte.

Între timp, în teritoriile Hoardei de Aur, toți principii ruși de rang înalt i-au jurat credință lui Batu. Unii au fost totuși executați, inclusiv Mihail de Cernigov, care ucisese un trimis mongol cu șase ani înainte. De altfel, uciderea trimișilor mongoli în Bukhara declanșase invazia mongolă inițială; mongolii considerau imunitatea diplomatică un principiu inviolabil.

Batu a murit în anul 1256, iar noul Mare Han, Mongke, l-a numit pe fiul său Sartaq la conducerea Hoardei de Aur. Sartaq a murit curând și a fost înlocuit de fratele mai mic al lui Batu, Berke. Kievienii au profitat, destul de imprudent, de această schimbare pentru a se revolta, în timp ce mongolii erau ocupați cu probleme de succesiune.

Restabilirea autorității

Până în anul 1259, Hoarda de Aur a rezolvat problemele de succesiune și a trimis o armată pentru a oferi un ultimatum liderilor rebeli din orașe precum Ponyzia și Volhynia. Rușii s-au conformat, dărâmându-și zidurile orașelor. Ei știau că, dacă mongolii ar fi fost forțați să le distrugă fortificațiile, populația ar fi fost măcelărită.

După ce a restabilit ordinea, Berke și-a trimis călăreții înapoi în Europa, restabilindu-și autoritatea asupra Poloniei și Lituaniei și forțându-l pe regele Ungariei să se supună. De asemenea, i-a cerut supunerea regelui Ludovic al IX-lea al Franței în 1260. Campania lui Berke împotriva Prusiei în anii 1259 și 1260 a fost aproape fatală pentru Ordinul Teutonic, o organizație de cavaleri cruciați germani.

Pax Mongolica

Pentru europenii care trăiau sub dominația mongolă, aceasta a fost epoca „Pax Mongolica”. Rutele comerciale și de comunicații îmbunătățite au facilitat schimbul de bunuri și informații mai mult ca niciodată. Sistemul de justiție al Hoardei de Aur a făcut viața mai sigură și mai puțin violentă decât în perioada medievală din Europa de Est. Mongolii organizau recensăminte periodice și cereau plata taxelor, dar în rest lăsau populațiile să-și gestioneze propriile afaceri, atâta timp cât nu încercau să se revolte.

Războiul civil și declinul Hoardei de Aur

În anul anul 1262, Berke Han, liderul Hoardei de Aur, a intrat în conflict cu Hulagu Han, conducătorul Ilhanatului, care stăpânea Persia și Orientul Mijlociu. Berke a fost încurajat de înfrângerea lui Hulagu în fața mamelucilor în bătălia de la Ain Jalut. În același timp, Kublai Han și Ariq Boke, din ramura familiei Toluid, se luptau în est pentru controlul asupra Marelui Hanat.

Deși diferitele hanate au supraviețuit acestui an de războaie și haos, dezbinarea mongolilor devenise evidentă, semnalând probleme tot mai mari pentru descendenții lui Ginghis Han în deceniile și secolele următoare. Cu toate acestea, Hoarda de Aur a continuat să domnească într-o relativă pace și prosperitate până în anii 1340, manipulând diferitele facțiuni slave pentru a le diviza și a le controla.

În anul 1340, un nou val de invadatori mortali a venit din Asia, dar de această dată nu era vorba despre un inamic armat, ci despre puricii care purtau Moartea Neagră. Pierderea unui număr mare de producători și contribuabili a lovit puternic Hoarda de Aur. Până în 1359, mongolii au căzut din nou în dispute dinastice, cu până la patru pretendenți diferiți care își disputau simultan conducerea hanatului.

Între timp, diverse orașe-stat și facțiuni slave și tătare au început să se ridice din nou. Până în 1370, situația devenise atât de haotică încât Hoarda de Aur a pierdut contactul cu guvernul central mongol.

Prăbușirea finală

Între anii 1395 și 1396, Timur Lenk (Tamerlan) a dat o lovitură decisivă Hoardei de Aur aflată în declin, distrugându-i armata, jefuindu-i orașele și impunându-și propriul hanat.

Hoarda de Aur a supraviețuit formal până în anul 1480, dar nu a mai fost niciodată marea putere care fusese înainte de invazia lui Timur Lenk. În acel an, Ivan al III-lea a reușit să alunge Hoarda de Aur din Moscova, punând astfel bazele națiunii ruse. Rămășițele Hoardei au atacat Marele Ducat al Lituaniei și Regatul Poloniei între anii 1487 și 1491, dar au fost înfrânte.

Lovitura finală a venit în anul 1502, când Hanatul din Crimeea, aflat sub patronaj otoman, a jefuit capitala Hoardei de Aur la Sarai. După 250 de ani de dominație, Hoarda de Aur a mongolilor a încetat să mai existe.