Howard Carter: povestea arheologului care a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon

Howard Carter şi-a început ca pictor de portrete de animale de companie, dar a ajuns să descopere mormântul faraonului Tutankhamon. Pare o evoluţie suprinzătoare a carierei, nu-i aşa? Haideţi să aflăm povestea impresionantă a arheologului care a descoperit mormântul regelui Tut.

În anul 1922, când Howard Carter a privit pentru prima dată în mormântul lui Tutankhamon, patronul său, Lord Carnarvon, l-a întrebat nerăbdător dacă vede ceva. Ochii lui Carter au avut nevoie de câteva momente pentru a se adapta la întunericul din încăpere, dar apoi a exclamat: „Da, lucruri minunate! Lucruri minunate!”. Pentru Carter, aprecierea lucrurilor „minunate” a fost o constantă de-a lungul vieții sale, iar descoperirea mormântului acestui faraon a fost apogeul unei cariere dedicate studierii și desenării comorilor antice.

Copilăria lui Howard Carter

Astăzi, conducerea unei săpături arheologice în Egipt presupune obținerea unui doctorat, afilierea la o instituție academică sau de cercetare recunoscută și trecerea unor riguroase verificări de securitate. Howard Carter, însă, nu a beneficiat de o educație formală.

Născut la Londra în anul 1874, Carter a fost un copil bolnăvicios și a fost trimis de familie să locuiască la rudele din mediul rural. Tatăl său, un pictor talentat care realiza portrete pentru cei bogați, inclusiv pentru animalele lor de companie, i-a insuflat tânărului Carter pasiunea pentru artă, învățându-l să picteze. Howard și-a câștigat primii bani de buzunar desenând animalele de companie ale cunoscuților.^[sursa]

Unul dintre clienții tatălui său era William Amherst Tyssen-Amherst, un bogat colecționar de antichități egiptene. În timpul vizitelor la proprietatea lui Amherst, tânărul Carter a fost profund impresionat de colecția de statui, scarabei, shabtis și alte artefacte egiptene. Deși Amherst a fost forțat să-și vândă colecția în anul 1906, după ce a fost înșelat de un avocat, experiența a fost crucială pentru Carter, aprinzându-i interesul pentru Egiptul antic.

De la desen la arheologie

La începutul anilor 1900, fotografia nu era încă metoda standard pentru documentarea siturilor și descoperirilor arheologice din Egipt, iar fotografia color nici nu era disponibilă. Soția lui Amherst l-a recomandat pe Carter arheologului P.E. Newberry, care avea nevoie de cineva talentat pentru a cerne cu cerneală desenele în creion realizate la mormintele din Beni Hasan. În anul 1892, Newberry l-a invitat pe Carter în Egipt, unde tânărul a fost atât de captivat de muncă încât a petrecut nopți întregi desenând acuarele ale animalelor din morminte la lumina lumânărilor.

Carter a atras atenția lui William Flinders Petrie, considerat „părintele arheologiei”, care l-a invitat să lucreze la săpăturile de la Tell el-Amarna. Aceasta a deschis calea pentru o colaborare ulterioară la templul lui Hatshepsut de la Deir el-Bahari, unde Carter a fost angajat de guvernul egiptean. În anul 1905, însă, contractul său a fost reziliat după un incident în care Carter a apărat gărzile egiptene într-o dispută cu turiștii francezi la Saqqara.

Intrarea în scenă a Lordului Carnarvon

Săpăturile în Egipt necesită resurse financiare considerabile. La începuturile egiptologiei, acest lucru presupunea obținerea de fonduri de la donatori privați. Lordul Carnarvon, un aristocrat britanic, și soția sa erau pasionați de Egipt, iernând frecvent acolo și achiziționând antichități pentru colecția lor. În anul 1907, l-au angajat pe Carter să efectueze săpături la mormintele nobililor din Luxor.

În anul 1914, Carter a obținut permisiunea de a excava în Valea Regilor, unde, împreună cu Carnarvon, căuta mormântul încă nedescoperit al lui Tutankhamon. După ani de căutări infructuoase, în anul 1922, Carnarvon l-a avertizat pe Carter că îi va retrage finanțarea dacă nu găsește mormântul în acel an.

Descoperirea mormântului lui Tutankhamon

În mod providențial, 1922 a fost anul în care Carter a descoperit, în sfârșit, mormântul regelui băiat. Comorile din interiorul acestuia depășeau orice descoperire anterioară. Presa internațională a venit în Luxor într-o frenezie, iar Carnarvon a profitat de atenția acordată descoperirii. Guvernul egiptean, însă, a intervenit, stabilind că mormântul era intact la momentul descoperirii, ceea ce a împiedicat pe lordul Carnarvon să revendice o parte din artefacte, acestea rămânând în proprietatea statului egiptean.

Totuși, descoperirea a fost ocazia perfectă pentru Howard Carter de a pune în valoare toate abilitățile sale artistice și arheologice. A desenat planuri detaliate ale mormântului, inclusiv poziționarea artefactelor și schițe ale obiectelor găsite. De asemenea, a realizat un set de desene stratificate ale artefactelor găsite pe mumia lui Tutankhamon, care sunt păstrate astăzi la Institutul Griffith din Marea Britanie.

Moartea lui Howard Carter

Mormântul lui Tutankhamon a fost ultimul sit arheologic la care Howard Carter a lucrat. După descoperirea sa, Carter a petrecut următorii șapte ani documentând minuțios artefactele și restul vieții publicându-și descoperirile. S-a stins din viață în anul 1939, necăsătorit și fără urmași.

Pe mormântul său este gravat un epitaf preluat de pe unul dintre artefactele descoperite în mormântul lui Tutankhamon: „Fie ca spiritul tău să trăiască, fie ca tu să petreci milioane de ani, tu care iubești Teba, stând cu fața la vântul din nord, ochii tăi contemplând fericirea”.

Așadar, atât viața, cât și moartea lui Carter au fost dedicate contemplării și ilustrării acestor „lucruri minunate”, grație sprijinului primit de la colecționari și arheologi pasionați.

Astăzi, lucrările de artă ale lui Carter continuă să fascineze și să atragă atenția colecționarilor din întreaga lume. Case de licitații prestigioase precum Sotheby’s, Christie’s și Bonhams oferă ocazional spre vânzare acuarelele originale ale lui Carter. Aceste opere, care reprezintă adesea artefacte egiptene antice, reliefuri funerare, obiecte sau animale, ajung să se vândă la prețuri ce pot depăși zeci de mii de dolari.