Împăratul Norton, omul care s-a autoproclamat împărat al SUA

Împăratul Norton, pe numele său complet Joshua Abraham Norton, s-a născut pe 4 februarie 1818, în Londra, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei. Acesta a devenit cunoscut după ce, în anul 1859, s-a autoproclamat drept împărat al Statelor Unite ale Americii.

Părinţii lui Norton erau evrei ce proveneau din familii înstărite de comercianţi, tatăl său fiind şi el comerciant şi fermier. Familia lui s-a mutat în Africa de Sud la începutul anilor 1820, ca parte a unui sistem de colonizare sprijinit de guvernul englez. Nu se cunosc foarte multe detalii despre copilăria şi adolescenţa lui Norton.

Din punct de vedere istoric, se susține adesea că Joshua Norton a ajuns în San Francisco pe o navă numită Franzeska, pe 23 noiembrie 1849. Se spune că a ajuns în SUA cu 40.000 de dolari asupra sa. O mare parte din această sumă ar fi provenit din moștenirea lăsată de către tatăl său. Ulterior, aceşti bani i-ar fi transformat într-o avere de circa 250.000 de dolari. Această sumă nu pare foarte mare, însă, dacă ajustăm rata inflaţiei, ar fi echivalentă cu circa 9,5 milioane de dolari în ziua de azi.

Cert este faptul că, după ce Norton ajuns în San Francisco, s-a bucurat de succes în afaceri. A investit în piețele de mărfuri și în speculații imobiliare. Până la sfârșitul anului 1852, devenise unul dintre cei mai prosperi şi respectați cetățeni ai orașului.

Decăderea în afaceri

Deşi părea a fi inspirat în alegerile pe care le făcea atunci când investea, Norton a început să ia mai multe decizii proaste care, într-un final, i-au adus falimentul.

În decembrie 1852, Joshua Norton a crezut că a identificat o oportunitate de afaceri. China se confrunta cu o foamete severă, context în care a fost interzis exportul de orez. Acest lucru a condus la creşterea bruscă a preţului orezului în lume. În San Francisco preţul orezului a crescut de la 9 cenţi la 79 de cenţi pe kilogram.

Aflând că o anume navă Glyde se întorcea din Peru cu 91.000 de kilograme de oraz, Norton a cumpărat întreaga cantitate cu suma de 25.000 de dolari. Astfel credea că va da lovitura pe o piaţă incertă.

Totuşi, la scurt timp de la semnarea contractului, multe alte vase cu orez din Peru au sosit pe coastele Californiei. Acest lucru a dus la scăderea preţului la doar 3 cenţi pe kilogram.

Simţindu-se înşelat, Norton a încercat să anuleze contractul. A motivat că furnizorul de orez l-a indus în eroare cu privire la calitatea produsului. Din anul 1853 şi până în 1857, Norton s-a judecat cu furnizorul respectiv, instanţele inferioare oferindu-i câştig de cauză. Însă şocul a venit când cazul său a ajuns la Curtea Supremă din California, care s-a pronunţat împotriva lui Norton.

Fiind într-un declin financiar, lucrurile au devenit şi mai grave atunci când lui Norton i s-a pus sechestru pe proprietăţi, în vederea recuperării datoriilor pe care le făcuse. În anul 1858 şi-a declarat falimentul, începând să trăiască în condiţii precare.

Împăratul Norton I al Statelor Unite

Norton era complet nemulțumit de ceea ce el a considerat inadvertențe ale structurilor juridice și politice ale Statelor Unite. Din acest motiv, în septembrie 1859, Joshua Norton s-a autoproclamat drept Împăratul Norton I al Statelor Unite ale Americii.

Pe 17 septembrie 1859 Împăratul Norton a trimis scrisori mai multor ziare, prin care îşi prezenta noul titlu.

„La solicitarea imperativă și la dorința unei mari majorități a cetățenilor acestor State Unite, eu, Joshua Norton, anterior din Golful Algoa, Capul Bunei Speranțe, și acum, în ultimii 9 ani și 10 luni din S.F., Cal., mă declar și proclam Împăratul acestor S.U.; și în virtutea autorității investite în mine în această privință, ordon și direcționez reprezentanții diferitelor state ale Uniunii să se adune în Sala Muzicală din acest oraș, în ziua de 1 februarie următoare, atunci și acolo să facă astfel modificări la legile existente ale Uniunii, lucru care ar putea ameliora răul din țara asta, astfel crescând încrederea, atât la nivel intern cât și în străinătate, în stabilitatea și integritatea noastră.” — NORTON I, Împăratul Statelor Unite ale Americii.

Ziarele au luat totul ca pe o glumă, publicându-i povestea. Astfel a început domnia sa în SUA, care avea să dureze vreme de 21 de ani.

Decrete imperiale

Ulterior, Împăratul Norton şi-a adăugat la titlul imperial şi calitatea de „Protector al Mexicului”.

În calitatea sa de împărat, Norton a emis numeroase decrete privind chestiuni de stat. Printre acestea pe 12 octombrie 1859, a emis un decret pentru abolirea formală a Congresului Statelor Unite ale Americii. În anul 1860 a ordonat dizolvarea republicii și le-a interzis adunarea membrilor fostului Congres.

Încercările sale de a răsturna guvernul ales nu au avut parte de succes.

Astfel, Împăratul Norton s-a axat pe alte aspecte, atât politice, cât și sociale. Astfel, pe 12 august 1869, „fiind dornic de atenuare a disensiunilor conflictelor de partid existente acum în tărâmul nostru”, a declarat abolirea partidelor Democrat și Republican. Nici de această dată nu a avut succes.

Norton își petrecea zilele inspectând străzile din San Francisco într-o elaborată uniformă albastră cu epoleți placați cu aur, primită de la ofițeri ai Armatei Statelor Unite. De asemenea, el purta o pălărie de castor decorată cu pene de păun și o rozetă.

În timpul inspecțiilor, Norton examina starea trotuarelor și a tramvaielor, starea de întreținere a proprietății publice, și aspectul ofițerilor de poliție. Norton, de asemenea, dădea frecvent lungi expoziții filosofice pe o varietate de subiecte pentru oricine dorea să-l asculte.

Împăratul Norton a fost arestat

În anul 1867, un polițist l-a arestat pe Împăratul Norton pentru a-l interna forțat la o unitate psihiatrică pe motiv de tulburare mentală. Arestarea sa i-a indignat pe cetățeni și a stârnit editoriale usturătoare în ziare. Șeful poliției, Patrick Crowley, a ordonat eliberarea lui Norton și a emis scuze oficiale din partea poliției.

Aşadar, Împăratul Norton era un personaj iubit în comunitate, deşi autoritatea imperială nu-i era recunoscută. Norton mânca gratis la restaurante, fiind un invitat de seamă la diverse petreceri şi reuniuni.

Un alt lucru interesant îl reprezintă faptul că Împăratul Norton şi-a emis propriii bani. Bancnotele sale erau în cupiuri cuprinse între 50 de cenți și 10 dolari şi erau acceptaţi ca monedă locală în San Francisco. Cele câteva bancnote care mai există în ziua de azi sunt obiecte de colecție valoroase.

Moartea Împăratului Norton

În seara zilei de 8 ianuarie 1880, Împăratul Norton s-a prăbușit pe stradă în fața Bisericii Old Saint Mary, în timp ce mergea la o prelegere la Academia de Științe din California. Avea 68 de ani.

Căderea lui a fost imediat observată de către un ofițer de poliție de gardă. Acesta s-a grăbit să cheme o trăsură care să-l ducă la spital. Împăratul Norton a murit înainte ca trăsura să poată ajunge.

Conform necrologului său, titlul i-a fost, în cele din urmă, recunoscut: „Pe trotuarul împuțit, în întunericul unei nopți fără lună, sub picături de ploaie…Norton I, prin harul lui Dumnezeu, Împărat al Statelor Unite și Protector al Mexicului, a trecut în neființă”.

Două zile mai târziu, ziarul San Francisco Chronicle a alocat o pagină întreagă înmormântării Împăratului Norton, cu titlul „Le Roi Est Mort” (n.r. „Regele este mort”).

La înmormântarea lui Joshua Norton au participat circa 10.000 de oameni, unii dintre ei contribuind financiar pentru ca ceremonia să se ridice la nivelul rangului său. „Toate clasele sociale, de la capitalist la cerșetor, de la preot la hoț de buzunare, de la doamne bine-îmbrăcate până la paria societății” au venit să-l omagieze pe Împăratul Norton.