Soarele a devenit ciudat de colorat acum aproape 200 de ani, prevestind doi ani de frig neobișnuit pe glob. Misterul vulcanului vinovat, rezolvat abia acum
În urmă cu aproape 200 de ani, Soarele a căpătat o culoare neobișnuită, semnalând doi ani de vreme extrem de rece la nivel global. Mult timp, oamenii de știință au presupus că acest fenomen a fost cauzat de o erupție vulcanică, însă nu au reușit să identifice vulcanul responsabil – până acum.
Când Soarele a devenit albastru…
Această „erupție misterioasă” a dus la o răcire bruscă și de scurtă durată între anii 1831 și 1833, când temperatura medie globală a scăzut cu aproximativ 1°C. Compozitorul german Felix Mendelssohn a consemnat, în vara anului 1831, în timp ce traversa Alpii: „Vreme dezolantă, a plouat din nou toată noaptea și toată dimineața, este la fel de frig ca iarna, deja este zăpadă adâncă pe dealurile din apropiere”.[sursa]
În august 1831, rapoarte din întreaga lume – din China, Europa, SUA și Caraibe – descriau un Soare care apărea „albastru, violet și verde”. Acest fenomen a fost, cel mai probabil, cauzat de praful și gazele vulcanice care au dispersat lumina solară într-un mod neobișnuit.
Inițial, s-a speculat că erupția ar fi avut loc fie la vulcanul Babuyan Claro din Filipine, fie la erupția Ferdinandei, lângă Sicilia. Însă noile cercetări au dezvăluit un alt vinovat.
O echipă de cercetători de la Universitatea St Andrews din Scoția a identificat caldera Zavaritskii de pe insula nelocuită Simushir, parte a Insulelor Kurile din Extremul Orient rusesc, drept sursa erupției.
Dovezi solide: potrivirea perfectă a amprentelor geochimice
Cercetătorii au ajuns la această concluzie prin analiza geochimică a mostrelor de gheață. Acestea au dezvăluit o „potrivire perfectă a amprentelor” între cenușa vulcanică și depozitele din carotele de gheață.
„Am analizat chimia gheții la o rezoluție temporală foarte mare, ceea ce ne-a permis să stabilim momentul exact al erupției – primăvara-vara anului 1831 – și să confirmăm că a fost una extrem de explozivă. Ulterior, am extras fragmente mici de cenușă. Găsirea potrivirii a durat mult timp și a necesitat o colaborare extinsă cu colegii din Japonia și Rusia, care ne-au furnizat mostre colectate de la acești vulcani izolați cu decenii în urmă.”, a explicat Dr. Will Hutchison, autorul principal al studiului.
Dr. Hutchison a descris momentul descoperirii drept un „moment eureka”: „Nu-mi venea să cred că cifrele erau identice. Am petrecut mult timp verificând vârsta și dimensiunea erupției în arhivele Kuril pentru a fi sigur că potrivirea este reală.”
Vulcanii și impactul lor asupra climei globale
Cercetătorii subliniază că această descoperire evidențiază puterea vulcanilor de a influența clima globală. Prin eliberarea de gaze și particule în atmosferă, erupțiile pot provoca răciri temporare semnificative și, uneori, contribuie la schimbări climatice pe termen lung.
De exemplu, erupția din anul 1991 a Muntelui Pinatubo din Filipine a eliberat cel mai mare nor de dioxid de sulf măsurat vreodată, reducând temperatura globală cu aproximativ 0,5°C timp de unu până la trei ani.
Dacă o erupție similară cu cea din anul 1831 ar avea loc astăzi, efectele ar fi devastatoare.
„Există numeroși vulcani similari, ceea ce arată cât de dificil este să prezicem când sau unde va avea loc următoarea erupție de mare magnitudine”, a avertizat Dr. Hutchison.
„Ca oameni de știință și ca societate, trebuie să ne gândim cum să coordonăm un răspuns internațional atunci când va avea loc o astfel de erupție”, a concluzionat cercetătorul.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
