De la o încăierare haotică într-o berărie bavareză până la o conspirație complexă în inima comandamentului nazist, istoria secolului XX a atârnat, de mai multe ori, de un fir de ață. Acestea sunt poveștile celor șase oameni care au fost la un pas de a-l opri pe dictator înainte de vreme.
Istoria este adesea definită de inevitabil, dar privind în urmă la ascensiunea și domnia lui Adolf Hitler, ceea ce frapează este fragilitatea evenimentelor. Cu mult înainte de buncărul din Berlin, soarta dictatorului a fost pusă la încercare de gloanțe, bombe și planuri elaborate. Fie că a fost vorba de noroc pur, de o schimbare de program de ultim moment sau de o siguranță defectă, supraviețuirea lui Hitler în fața a cel puțin șase tentative majore de asasinat a alimentat mitul propriei sale invincibilități – o iluzie care a costat milioane de vieți.
Iată cronica celor 6 tentative de asasinat asupra lui Adolf Hitler, când istoria s-a clătinat.
#1. 1921: Botezul focului în berăria din München
Prima confruntare a lui Hitler cu moartea nu a avut loc pe frontul de est, ci într-un nor de fum de țigară și aburi de alcool, cu aproape două decenii înainte de declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial. În noiembrie 1921, Adolf Hitler, pe atunci un tânăr radical, încă puțin cunoscut, a urcat la tribuna celebrei berării Hofbräuhaus din München.
Publicul nu era format doar din adepți. Printre membrii proaspătului Partid Nazist s-au infiltrat zeci de social-democrați, comuniști și alți oponenți politici, iar retorica incendiară a viitorului dictator a aprins rapid spiritele. Ceea ce a urmat a fost haos pur: o bătaie între bețivi în care pumnii, halbele de bere și scaunele au zburat prin aer devenind arme.
În mijlocul tumultului, un grup de atacatori necunoscuți au scos pistoalele. Mai multe focuri de armă au vizat direct podiumul vorbitorului. Hitler, însă, a rămas nevătămat. Cu o sfidare care avea să-i definească cariera, a continuat să țină discursul încă 20 de minute, până la sosirea poliției. Această primă „dansare” cu moartea nu a făcut decât să-i sporească zelul pentru cauza nazistă. Doi ani mai târziu, o altă berărie, Bürgerbräukeller, avea să fie punctul zero al faimosului „Puci de la berărie” – o lovitură de stat eșuată care, paradoxal, i-a adus atenția națională și o pedeapsă cu închisoarea de mai mulți ani.
#2. 1938: Vânătoarea teologică a lui Maurice Bavaud
În timp ce Germania se îndrepta spre război, un pericol tăcut pândea din partea unui student elvețian la teologie. La sfârșitul anului 1938, Maurice Bavaud, înarmat cu un pistol, a început să-l urmărească pe dictator prin țară. Pentru Bavaud, Hitler nu era doar un tiran politic, ci o amenințare existențială pentru Biserica Catolică și o veritabilă „încarnare a Satanei”, considerând că este datoria sa spirituală să-l împuște.
Momentul adevărului a sosit pe 9 noiembrie 1938. Hitler și elita nazistă mărșăluiau prin München, comemorând aniversarea puciului eșuat. Bavaud își asigurase un loc în tribună de-a lungul traseului paradei, cu pistolul ascuns în buzunar.
Soarta a intervenit sub forma fanatismului mulțimii. Chiar în momentul în care Hitler s-a apropiat, spectatorii din jurul lui Bavaud au izbucnit în delir, ridicând brațele în salutul nazist. O mare de mâini și steaguri cu svastică i-a blocat vederea asasinului, făcând imposibilă o tragere precisă. Bavaud a renunțat cu regret la vânătoarea sa, fiind arestat ulterior într-un tren care pleca din Germania, când încerca să se ascundă. Gestapo-ul i-a găsit arma și hărțile, iar el a mărturisit în timpul interogatoriului planul său. A fost executat prin ghilotină în închisoarea Plötzensee din Berlin, în mai 1941.
#3. 1939: 13 minute și bomba tâmplarului Georg Elser
Dintre toți cei care au încercat să-l oprească pe Hitler, puțini au fost mai aproape de reușită decât Georg Elser. Un tâmplar german comunist care se lupta să supraviețuiască și se opunea vehement nazismului, Elser a anticipat că regimul lui Adolf Hitler va conduce țara pe calea războiului și a ruinei financiare. La sfârșitul anului 1938, a hotărât să acționeze.
Știind că Hitler va reveni la berăria Bürgerbräukeller pentru discursul său anual, Elser a petrecut luni întregi construind o bombă complexă, dotată cu un cronometru de 144 de ore. S-a mutat la München și, noapte de noapte, s-a strecurat în berărie pentru a scobi, în secret, un stâlp de piatră situat chiar în spatele podiumului vorbitorului. După săptămâni de muncă clandestină minuțioasă, dispozitivul a fost instalat cu succes și setat să explodeze pe 8 noiembrie 1939, la ora 21:20 – momentul în care discursul lui Hitler ar fi trebuit să fie la jumătate.
Planul era perfect, dar norocul nu i-a fost alături. Deoarece Al Doilea Război Mondial începuse deja, Hitler a decis să se întoarcă la Berlin mai repede. A mutat ora de începere a discursului la 20:00. A terminat de vorbit la 21:07 și a părăsit clădirea la 21:12.
Doar 8 minute mai târziu, bomba lui Elser a detonat. Explozia a spulberat stâlpul și a prăbușit o parte din acoperiș exact peste locul unde stătuse Führerul. Opt oameni au murit și zeci au fost răniți. Elser a fost capturat în aceeași noapte la granița cu Elveția și, după ce autoritățile i-au găsit planurile, a mărturisit. A petrecut următorii ani în lagărele de concentrare naziste, fiind executat de SS în aprilie 1945, pe măsură ce al Treilea Reich se prăbușea.
#4. 1943: Conspirația sticlelor de Cointreau
Pe măsură ce războiul se întorcea împotriva Germaniei, disidența a crescut în rândurile armatei. Pe 13 martie 1943, Henning von Tresckow, un ofițer german deziluzionat, a orchestrat una dintre cele mai îndrăznețe tentative, chiar la postul său din Smolensk, cu ocazia unei scurte vizite a lui Hitler.
Înainte de plecare, Tresckow a abordat un membru al staff-ului dictatorului și l-a întrebat dacă ar putea duce un pachet conținând două sticle de coniac Cointreau unui prieten din Berlin. Ofițerul a acceptat, fără să știe că pachetul conținea de fapt explozibili plastici cu un fitil de 30 de minute. Tresckow și complicele său, Fabian von Schlabrendorff, sperau că moartea lui Hitler va fi catalizatorul unei lovituri de stat împotriva înaltului comandament nazist.
Vestea prăbușirii avionului nu a venit niciodată. „Eram uimiți și nu ne puteam imagina cauza eșecului”, își amintea mai târziu Schlabrendorff. Tensiunea era insuportabilă: „Și mai grav ar fi fost descoperirea bombei, care ar fi dus inevitabil la descoperirea noastră și la moartea unui cerc larg de colaboratori apropiați.” Panicat, Tresckow a sunat ofițerul și a pretins că a fost o greșeală cu pachetul. A doua zi, Schlabrendorff s-a deplasat la cartierul general al lui Hitler și a schimbat bomba ascunsă cu două sticle reale de coniac. La inspecție, au constatat că o siguranță defectă era singurul lucru care împiedicase avionul lui Hitler să fie aruncat în aer.
#5. 1943: Misiunea sinucigașă a lui Rudolf von Gertsdorff
La doar o săptămână după eșecul bombei cu coniac, conspiratorii au încercat din nou. De data aceasta, scenariul era o expoziție de steaguri și arme sovietice capturate, organizată la Berlin, pe care Hitler urma să o viziteze.
Un ofițer pe nume Rudolf von Gertsdorff s-a oferit voluntar pentru a declanșa atentatul. După ce a inspectat locul, a ajuns la o concluzie sumbră: securitatea era prea strictă pentru a putea planta explozibili în încăpere. „În acel moment mi-am dat seama că un atac era posibil doar dacă aș fi purtat explozibilii asupra mea”, a scris el mai târziu, „și m-aș fi aruncat în aer cât mai aproape de Hitler”.
Gersdorff a decis să continue și, pe 21 martie, a făcut tot posibilul să rămână lângă Führer în timp ce îl ghida prin expoziție. Bomba avea un fitil scurt de 10 minute, dar, în ciuda încercărilor lui Gersdorff de a prelungi turul, Hitler a ieșit pe o ușă laterală după doar câteva minute. Potențialul atentator sinucigaș a fost nevoit să se repeadă spre baie, unde a dezamorsat explozibilii cu doar câteva secunde înainte de expirarea fitilului.
#6. 1944: Operațiunea Valkyrie și servieta de sub masă
Cea mai faimoasă tentativă de a-l elimina pe Hitler a avut loc în vara anului 1944, la scurt timp după invazie: Operațiunea Valkyrie. Un grup de ofițeri germani nemulțumiți a lansat o campanie de asasinare la postul de comandă „Wolf’s Lair” (Bârlogul Lupului) din Prusia. În centrul complotului se afla Claus von Stauffenberg, un colonel elegant care își pierduse un ochi și o mână în timpul luptelor din Africa de Nord.
El și complicii săi – printre care se aflau Tresckow, Friedrich Olbricht și Ludwig Beck – plănuiau să-l ucidă pe Führer cu o bombă ascunsă și apoi să folosească Armata de Rezervă Germană pentru a răsturna înaltul comandament nazist. Dacă lovitura de stat ar fi avut succes, rebelii ar fi căutat imediat să negocieze pacea cu Aliații.
Stauffenberg a pus planul în aplicare pe 20 iulie 1944, după ce a fost chemat la o conferință cu Hitler. A sosit cu o servietă plină cu explozibili plastici conectați la un fitil acid. După ce și-a așezat servieta cât mai aproape de Hitler, Stauffenberg a părăsit camera sub pretextul unui telefon. Bomba a explodat câteva minute mai târziu, distrugând o masă de lemn și reducând sala la moloz carbonizat.
Patru oameni au murit, dar Adolf Hitler a scăpat cu răni care nu i-au pus viața în pericol – un ofițer mutase din întâmplare servieta lui Stauffenberg în spatele unui picior gros al mesei cu câteva secunde înainte de explozie. Revolta planificată s-a destrămat după ce vestea supraviețuirii Führerului a ajuns în capitală. Stauffenberg și restul conspiratorilor au fost ulterior arestați și executați, la fel ca sute de alți disidenți. Se presupune că Hitler s-a lăudat că era „nemuritor” după acest eșec, dar a devenit tot mai retras și a fost rar văzut în public înainte de sinuciderea sa din 30 aprilie 1945.
