Inele misterioase aflate pe fundul oceanului dezvăluie un secret toxic uitat de zeci de ani

Pe fundul oceanului, în largul coastei Californiei, inele albe, fantomatice, înconjoară mii de butoaie corodate. Timp de ani de zile, misterul lor a persistat, dar o nouă cercetare dezvăluie că acestea ar putea fi amprenta unui secret toxic, diferit de ceea ce se așteptau oamenii de știință.

În secolul al XX-lea, sute de mii de containere cu conținut necunoscut au fost aruncate în Pacific, lângă insula Catalina. O scanare recentă cu sonarul a cartografiat aproximativ 27.000 de astfel de butoaie doar în bazinul San Pedro, o fracțiune din totalul de aproape jumătate de milion care ar fi putut fi aruncate de industria DDT (un puternic insecticid interzis ulterior pe scară largă din cauza impactului său devastator asupra mediului).

Inițial, suspiciunea a căzut asupra legăturii cu DDT, un insecticid periculos produs masiv în zonă, în special de către Montrose Chemical Company. Testele au confirmat prezența insecticidului pe fundul mării, dar, în mod surprinzător, butoaiele nu erau sursa. Un raport EPA din 2021 a clarificat că deșeurile acide cu DDT erau transportate cu cisterne și pompate direct în ocean de pe barje, nu depozitate în butoaie de oțel.

Inele misterioase aflate pe fundul oceanului: un secret toxic dincolo de DDT

Adevăratul indiciu privind conținutul butoaielor, conform unei echipe de la Institutul de Oceanografie Scripps condusă de biologul marin Johanna Gutleben, stă în acele halouri ciudate. Deși DDT-ul este prezent în zonă, nu este mai concentrat lângă butoaie. Însă probele de sediment colectate din interiorul inelelor albe au dezvăluit o surpriză: în loc de acid, conținutul era extrem de alcalin.

Nivelul pH-ului era atât de ridicat, încât singurele microorganisme care supraviețuiau acolo sunt de obicei găsite la izvoare hidrotermale sau în gheizere alcaline. A fost nevoie de un braț robotic pentru a sparge și colecta bucăți din aceste concrețiuni solide.

Johanna Gutleben, autorul principal al studiului, atrage atenția asupra unei realități inconfortabile, subliniind limitările investigațiilor anterioare: „DDT nu a fost singurul lucru aruncat în această parte a oceanului și avem doar o idee foarte fragmentară despre ce altceva a mai fost aruncat acolo. Unul dintre principalele fluxuri de deșeuri de la producția de DDT era acidul, iar acesta nu era pus în butoaie. Asta te face să te întrebi: ce era mai rău decât deșeurile acide de DDT pentru a merita să fie puse în butoaie?”

Cum se formează aceste inele fantomatice

Cercetătorii au descoperit că materialul solid care înconjoară butoaiele este un mineral numit brucit. Se pare că deșeurile alcaline din butoaie reacționează cu magneziul din apa de mare, formând o substanță solidă, asemănătoare betonului. Pe măsură ce brucitul se dizolvă lent, continuă să crească pH-ul sedimentelor din jur, formând halourile fantomatice din carbonat de calciu.

„Acest lucru ne ajută să înțelegem mai bine consecințele aruncării acestor butoaie. Este șocant că, după mai bine de 50 de ani, încă se observă aceste efecte. Nu putem cuantifica impactul asupra mediului fără să știm câte butoaie cu halouri albe există, dar este clar că acestea au un impact localizat asupra microbilor.”, a spus biologul marin Paul Jensen de la Scripps.

Astfel, inelele fantomatice capătă o nouă semnificație: ele devin repere vizibile ale unei responsabilități istorice profunde, a cărei anvergură abia acum începem să o conștientizăm.

Cercetarea a fost publicată în jurnalul științific PNAS Nexus.