Cum a ajuns inima să devină simbolul dragostei, cunoscut în toată lumea

Legătura dintre inimă, organul care ne pompează sângele în vene, şi celebra pictogramă (❤) care a devenit simbolul dragostei, are origini foarte vechi. Însă există mai multe teorii în acest sens.

Încă din vremea grecilor antici, în creaţiile poetice se făceau asocieri între inimă şi iubire. Unul dintre cele mai vechi exemple în acest sens îl găsim în versurile poetei Sappho, din insula grecească Lesbos, care s-a născut la sfârșitul secolului al VII-lea î.Hr. Aceasta avea trăiri profunde, cauzate de „inima sa nebună”, care „tremura din cauza iubirii”.

Filosofii greci au căzut de acord, mai mult sau mai puţin, că inima era legată de cele mai puternice emoţii ale noastre, inclusiv iubirea. Platon a susţinut rolul dominant al pieptului pentru iubire, dar şi pentru emoţii negative, precum frica, furia sau durerea. Aristotel a extins şi mai mult acest rol al inimii, acordându-i o anume importanţă în toate procesele umane.

Pentru vechii romani, asocierea inimii cu dragostea era un lucru obişnuit. Venus, zeiţa iubirii, era slăvită – sau blamată, pentru că aprindea dorinţa iubirii în inimile oamenilor. Aceasta primea ajutorul lui Cupidon, fiul său, ale cărui săgeţi ţinteau fix în aceleaşi inimi care deveneau copleşite de sentimentul iubirii.

Teoria Silphium

Una dintre teorile conform căreia inima, în forma pe care o ştim, a ajuns simbolul dragostei, este cea inspirată de către Silphium. Aceasta era o specie de fenicul gigant (în prezent dispărută), care creştea odinioară pe coasta Africii de Nord, în apropierea de colonia grecească din Cyrene.

Această plantă era folosită de către grecii şi romanii din Antichitate ca aromă alimentară. De asemenea, era utilizată şi în medicină, pentru tratarea tusei. Scriitorii şi poeţii antici lăudau acest tip de fenicul pentru capacităţile sale contraceptive. Silphiumul era atât de popular la sfârşitul secolului I, încât era cultivat la scară largă.

Seminţele acestei plante seamănă izbitor cu simbolul inimii moderne. Astfel, acest simbol era asociat de multe ori cu dragostea şi sexul. Acest fapt i-a sporit popularitatea. Dovadă în acest sens este şi faptul că oraşul antic Cyrene, îmbogăţit din comerţul cu silphium, a pus forma inimii pe monedele sale (foto jos).

De asemenea, vechii romani credeau că o venă face legătura între inimă şi cel de-al patrulea deget al mâinii stângi. Această venă era numită vena amoris. Deşi s-a dovedit că această idee se bazează pe un fapt incorect din punct de vedere anatomic, această convingere a persistat în timp.

În perioada medievală, în Salisbury, Anglia, în timpul ceremoniei religioase, mirele era îndrumat să pună inelul pe cel de-al patrulea deget al mâinii stângi a miresei, din cauza legăturii pe care am descris-o mai sus. Aşadar, purtatul inelului pe degetul al patrulea al mâinii stângi (numit inelar), se trage de la această convingere a vechilor romani.

Prima imagine cu inima reprezentând în mod clar simbolul dragostei

Prima (sau cea mai veche) imagine a inimii, în care apare cu doi lobi în partea superioară, uniţi într-un „V” în partea de jos, simbolizând iubirea profundă, datează din anul 1344.

Imaginea face parte dintr-un manuscris, creat într-un dialect francez, intitulat „Romanţa lui Alexandru”. Acesta a fost început de către Lambert le Tor şi finalizat de către Alexandre de Bernay. Manuscrisul conţine sute de ornamente grafice în paginile sale, fiind una dintre cele mai bune cărţi ilustrate medievale.

Scena de mai sus descrie momentul în care o femeie primeşte, în mod simbolic, dragostea iubitului ei. Acesta din urmă, ţinând mâna la piept, inidcă locul din care preţiosul cadou – inima lui, provine.

Din acest moment, inima a devenit în mod clar simbolul dragostei, răspândindu-se în Europa în perioada Renaşterii. Acest simbol a fost utilizat şi în arta religioasă, ilustrând inima lui Hristos, dar a devenit şi unul dintre cele patru simboluri din cărţile de joc.

Ziua Îndrăgostiţilor

Deşi multă lume are impresia că Ziua Îndrăgostiţilor sau Valentine’s Day este o creaţie modernă, popularizată de către comercianţi în vederea realizării de profit, povestea acestei sărbători este mult mai veche. Atât de veche, încât originile sale sunt pierdute în timp.

Sfântul Valentin al Romei a fost adăugat în calendarul catolic de către Papa Gelasius I, în anul 496. Încă de atunci, Sf. Valentin se sărbătoreşte în fiecare an pe 14 februarie. Deşi există mai multe teorii în ceea ce priveşte asocierea Sfântului Valentin cu iubirea, cel mai probabil acest lucru s-a întâmplat în Evul Mediu, în perioada în care şi simbolul inimii (❤) s-a răspândit.

Simbolul dragostei a devenit verb

În anul 1977, simbolul grafic al inimii a suferit o nouă transformare. A devenit verb.^[sursa]

Logoul “I ❤ NY” a fost creat pentru a creşte moralul populaţiei din New York. În acea perioadă, oraşul se afla într-o criză profundă. Străzile erau pline de gunoi, rata infracţionalităţii era foarte ridicată, iar situaţia economică era una dezastruoasă.

Designerul Milton Glaser a fost angajat de către autorităţile din New York pentru a crea un logo care să promoveze oraşul din punct de vedere turistic. Astfel, a apărut imaginea de mai sus. Cu siguranţă acest logo nu dă impresia că se apropie de jumătate de veac de la momentul creaţiei.

Odată cu acest logo, Milton Glaser a extins semnificaţia inimii dincolo de romantism şi iubire, atingând un nou tărâm, cel al spiritului civic. Devenit verb, simbolul dragostei – ❤ poate exprima mai simplu sentimente faţă de oameni, locuri sau lucruri.

În prezent, acest simbol are o mulţime de varietăţi şi probabil că va evolua în noi moduri în secolele care vor urma.

Deşi vorbim despre un simplu simbol, inima (❤) a ajuns să aibă un rol foarte important pentru oameni, căci dragostea este imposibil de definit. De-a lungul timpului, oamenii au încercat să exprime în cuvinte diferitele forme de afecţiune pe care le trăiau. Fie ca este vorba despre obişnuinţă, ataşament, prietenie, dorinţă, dragoste părintească sau iubire pură. Însă nu au reuşit întotdeauna să facă acest lucru. Iar atunci când cuvintele nu exprimă ce mintea vrea să spună, putem oricând folosi inima, simbolul dragostei.