În august 2023, India a devenit a patra națiune care a reușit să aselenizeze cu succes, plasând un modul aproape de Polul Sud lunar, o zonă de mare interes pentru viitoarea explorare umană. Roverul Pragyan, parte a misiunii Chandrayaan-3, a efectuat observații detaliate ale terenului din jurul locului de aterizare, dezvăluind informații cruciale. Una dintre acestea este confirmarea existenţei unui ocean de magmă pe Lună în urmă cu miliarde de ani.

Probele de rocă aduse de la ecuatorul Lunii de misiunile Apollo 16 ale NASA și Luna-20 ale Uniunii Sovietice au fost anterior caracterizate în detaliu. Analiza chimică efectuată de Pragyan asupra a 23 de situri din jurul landerului Vikram al Chandrayaan-3 a relevat o compoziție chimică intermediară, situată între cea a probelor Apollo 16 și Luna-20.[studiu]

Sonda lunară a Indiei confirmă existenţa unui ocean de magmă pe Lună, în urmă cu miliarde de ani

Având în vedere compoziția chimică similară a acestor eșantioane, deși prelevate de la mii de kilometri distanță, se poate presupune o origine comună. Această descoperire susține ipoteza că Luna a fost acoperită de un ocean de magmă pentru câteva zeci de milioane de ani, dacă nu mai mult, după formarea sa. Pe măsură ce acest ocean s-a răcit, s-au format solide care, fiind mai dense decât magma înconjurătoare, s-au scufundat în mantaua lunară.[sursa]

ocean de magmă pe Lună
Cercetătorii au confirmat o ipoteză mai veche conform căreia, în urmă cu foarte mult timp, ar fi existat un ocean de magmă pe Lună

Pe măsură ce Luna s-a solidificat complet, mineralele mai ușoare au rămas la suprafață, răspândindu-se în mai multe locații de pe suprafața lunar. Printre aceste minerale se numără anorthositul feroan, care ar fi plutit deasupra oceanului de magmă primordial.

• CITEŞTE ŞI:  A fost găsită prima peșteră pe Lună. Este pregătită pentru a fi ocupată de oameni?

Materialele mai dense au coborât pentru a forma mantaua Lunii, iar cea mai mare parte a acestui material rămâne inaccesibilă – cel puțin pentru moment. Însă, cercetătorii au identificat și minerale de magneziu care, teoretic, ar fi trebuit să se scufunde în oceanul de magmă. Cum au ajuns ele la suprafață? Se crede că un impact colosal, cum ar fi cel care a creat Bazinul Polul Sud-Aitken, este responsabil.

Bazinul Polul Sud-Aitken s-a format în urmă cu aproximativ 4 miliarde de ani, când un obiect uriaș a lovit Luna, provocând un eveniment magmatic global și, posibil, ridicând materiale din manta la suprafață.

Misiunea chineză Chang’e 6 a aselenizat recent în această regiune și a colectat probe din Bazinul Polul Sud-Aitken. Rămâne de văzut dacă aceste mostre vor oferi noi informații despre istoria complexă și fascinantă a Lunii.

Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: