Julia Hill, fata care a stat 738 de zile căţărată într-un copac pentru a împiedica tăierea acestuia

Julia Hill este o activistă de mediu, care a devenit cunoscută în întreaga lume după ce a stat 738 de zile căţărată într-un copac vechi de 1.500 de ani, pentru a-l salva de la tăiere.

Julia s-a născut într-o familie de călători, care se mutau des din loc în loc. Pe când avea 7 ani, a primit porecla de “Butterfly” (fluture), după ce un fluture i-a aterizat pe deget și a rămas acolo pentru tot parcursul unei drumeții. Julia a fost atrasă mereu de natură și de frumusețea ei.

Când avea 23 de ani, Julia Hill a avut un accident de mașină grav, care i-a schimbat viața. Volanul mașinii i-a cauzat leziui grave la cap, iar tânăra a avut nevoie de un an de terapie intensivă pentru a-și recăpăta abilitățile de vorbire și de mers. Până la acel moment, fata era obsedată de carieră, succes și lucruri materiale. După accident şi după ce s-a recuperat, Julia a decis să-și dedice viața activismului ecologic și să lupte pentru protejarea pădurilor de sequoia din California, amenințate de defrișare.

În anul 1997, Julia a început o acțiune de protest numită “tree sit” (ședere în copac), care consta în a locui pe o platformă instalată într-un copac, pentru a împiedica tăierea lui. Acţiunea reprezenta o strângere de fonduri pentru salvarea unor suprafețe forestiere ce urmau să fie defrișate. De tăierea copacilor urma să se ocupe compania Maxxam Corporation, care era subcontractată de Pacific Lumber.

Julia a ales un copac uriaș, de circa 60 de de metri înălțime și de 1.500 de ani vechime, pe care l-a numit Luna. Era un copac sequoia, o specie de arbori uriași care pot atinge vârsta de 5000 de ani, pot avea o înălțime de peste 100 metri, un diametru al trunchiului de circa 13 metri și o greutate de 2.400 de tone.^[sursa]

Julia Hill a sta 738 de zile căţărată într-un copac

Julia Hill a urcat în copac pe 10 decembrie 1997 și a rămas acolo până pe 18 decembrie 1999, adică timp de 738 de zile. Inițial, Julia trebuia să stea căţărată în acel arbore timp de o săptămână. Însă, întrucât protestul nu a avut efectul scontat, Julia nu a renunțat.

Julia a trăit în condiții dificile, expusă la vânt, ploaie, zăpadă și frig. Tânăra îşi trăia viaţa pe două platforme, una pentru dormit și una pentru gătit. Suprafaţa pe care locuia era de 1,8 X 1,8 metri. Primea alimente, apă, haine şi alte lucruri de care avea nevoie de la alți activiști, care o vizitau periodic. Se spăla cu apă de ploaie sau cu apă îmbuteliată, iar nevoile fiziologice şi le făcea în recipiente pe care le cobora pe funie. Sănătatea fizică și mentală era menţinută prin exerciții de yoga, meditație și rugăciune.

Julia folosea un telefon solar pentru a comunica cu familia şi prietenii, precum și pentru a-și face cunoscută cauza. Evident, tânăra activitstă a fost supusă la intimidări și amenințări din partea companiei de cherestea, care a încercat să o alunge din copac.

Julia a rezistat tuturor greutăților și a reușit să atragă atenția publicului și a mass-media asupra problemei defrișărilor. A negociat cu compania de cherestea și a obținut un acord prin care copacul Luna și alți copaci din jur erau salvați de la tăiere, în schimbul unei sume de 50.000 de dolari, strânse din donații. Ulterior, banii au fost donați Universității de Stat Humboldt, ca o contribuție pentru cercetarea forestieră.

Julia a coborât din copac în data de 18 decembrie 1999, după ce a stabilit un record mondial pentru cea mai lungă ședere în copac. Tânăra a fost primită cu aplauze și emoție de către susținătorii ei. Ulterior, a continuat să fie o activistă de mediu și o vorbitoare motivațională, continuând să lupte împotriva defrişărilor. Julia Hill a scris o carte despre experiența ei, intitulată “The Legacy of Luna: The Story of a Tree, a Woman, and the Struggle to Save the Redwoods” (Moștenirea lui Luna: Povestea unui copac, a unei femei și a luptei pentru a salva sequoia).