10 lucruri ciudate despre Crucea de pe Caraiman: cum a fost urcată în vârf de munte şi cine a vrut să-i taie brațele

Despre Crucea de pe Caraiman, monument emblematic al României, s-au scris multe lucruri și se știe că deține mai multe recorduri naționale și mondiale. Iar în anul 2014, construcția a fost inclusă în Cartea Recordurilor.

Monument național de clasă A, Crucea Eroilor Neamului – cunoscută drept Crucea de pe Caraiman – a fost ridicată între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, în memoria eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. O construcție 100% românească, impresionantă încă de la inaugurare, a devenit cel mai cunoscut reper al Văii Prahovei și unul dintre simbolurile naționale ale României.

10 curiozități despre Crucea de pe Caraiman

#1. Recunoaștere internațională în Cartea Recordurilor

În anul 2014, Crucea de pe Caraiman a fost omologată de Guinness World Records drept cea mai înaltă cruce amplasată pe un vârf montan. Monumentul, care măsoară 39,30 metri înălțime, este situat la o altitudine de peste 2.291 de metri, foarte aproape de Vârful Caraiman (2.386 metri). Pe 14 august 2013, experții Guinness au verificat monumentul, iar în februarie 2014, oficialii din Bușteni au primit certificatul care atestă această performanță.

Crucea este unică în lume atât prin altitudinea la care este amplasată, cât și prin dimensiunile sale impresionante.

#2. Cea mai înaltă structură metalică într-o zonă montană, la inaugurare

La momentul inaugurării, în 1928, Crucea de pe Caraiman era cea mai înaltă structură metalică din lume situată într-o zonă montană.

Încă de atunci, construcția a fost comparată, din punct de vedere inginerește și simbolistic, cu repere arhitecturale celebre precum Turnul Eiffel din Paris, Statuia Libertății din New York sau Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro.

#3. Scopul monumentului: vizibilitate maximă

Crucea de pe Caraiman a fost construită din inițiativa Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, în perioada 1926-1928, „întru slava și memoria eroilor prahoveni căzuți în Primul Război Mondial, 1916-1918, pentru apărarea patriei”, așa cum este menționat pe placa comemorativă fixată pe partea nordică a soclului. Monumentul a fost inaugurat și sfințit pe 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci.

Pentru a asigura o vizibilitate cât mai mare, construcția a fost amplasată pe vârful secundar al Caraimanului (2.291 m). Dacă ar fi fost ridicată pe vârful principal (2.325 m), Crucea ar fi fost vizibilă doar din apropiere, de pe platou. De pe platforma de la baza monumentului sau de pe terasa sa superioară, se deschide o panoramă spectaculoasă asupra Văii Prahovei, cu orașul Bușteni la poale.

#4. Controverse privind denumirea

Denumirea oficială cel mai frecvent întâlnită în documentele Arhivelor Naționale ale României este „Monumentul Eroilor”. Totuși, în limbajul cotidian, încă din anul 1933, s-a impus numele de „Crucea de pe Caraiman”.

O altă denumire, regăsită în unele surse bibliografice secundare – „Crucea Eroilor Ceferiști” – pare să fi apărut datorită faptului că monumentul a fost construit cu sprijinul Direcției de Poduri din cadrul Direcției Generale CFR.

#5. Arhitectură 100% românească

Proiectarea și execuția monumentului sunt în totalitate românești. Ansamblul a fost proiectat de arhitecții Georges Cristinel și Constantin Procopiu, iar structura de rezistență a fost realizată de inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici. Dirigintele de șantier a fost Nicu Stănescu, iar șeful de șantier, maestrul V. Bumbulescu.

#6. Simetria, elementul-cheie al conceptului arhitectural

Simetria reprezintă principala caracteristică arhitecturală a Crucii de pe Caraiman, fiind prezentă atât pe verticală, cât și pe orizontală.

Monumentul are o înălțime totală de 39,3 metri, din care 8,35 metri reprezintă soclul. Brațele orizontale au o deschidere de aproximativ 15 metri, iar stâlpul vertical are o lățime de 2 metri. Fiecare braț orizontal măsoară 7 metri până la axul stâlpului, iar latura unui ochi pătrat de zăbrea este de 2 metri.

Crucea este realizată din profile de oțel și traverse metalice îmbinate prin nituire, formând o rețea solidă. Aceasta este montată pe un soclu din beton armat, placat cu piatră de calcar fasonată.

#7. Soclul, adăugat ulterior

Inițial, Crucea de pe Caraiman era fixată direct în stâncă. Soclul a fost construit ulterior, în anul 1930, pentru a asigura o mai bună stabilitate a structurii metalice. În faza inițială, monumentul adăpostea un generator electric care alimenta 120 de becuri de 500 W, dispuse pe conturul crucii.

#8. Materialele de construcție, transportate cu carele cu boi

Fondurile necesare ridicării monumentului au fost obținute din donații private și contribuții ale unor instituții de stat. Lucrările efective au fost realizate de muncitorii Direcției de Poduri din cadrul C.F.R., prin secțiile L1 și L5 din Sinaia, în colaborare cu Societatea Cultul Eroilor. De asemenea, un număr mare de tineri au fost mobilizați pentru a ajuta la construcție.

Materialele necesare – inclusiv sculele, lemnul și piesele metalice – au fost transportate inițial cu trenul până la stația CFR Bușteni. De acolo, o parte din traversele metalice și celelalte materiale au fost duse cu care trase de boi pe un traseu sinuos: Bușteni – Sinaia – Vf. Păduchiosul – Vf. Dichiu – Platoul Bucegi – Vf. Caraiman. Restul materialelor a fost transportat cu ajutorul funicularului Fabricii de Hârtie Bușteni, care le-a dus pe Valea Jepilor până în Cantonul Schiel, pe Platoul Bucegi. De acolo, muncitorii le-au cărat pe trasee înguste, folosind cai și măgari, până în vârful Caraiman.

Pentru facilitarea transportului, o bancă a acordat un credit cu dobândă redusă pentru achiziționarea de căruțe suplimentare. Din cauza drumului extrem de accidentat, fiecare căruță putea face doar două-trei transporturi pe săptămână. De asemenea, unii dintre localnici și-au pus la dispoziție propriile atelaje, fiind recompensați cu bani, fân și hrană.

#9. Crucea, amenințată de regimul comunist

Până în anul 1948, monumentul era iluminat în fiecare an, pe 15 august, de Sfânta Maria, și de Ziua Eroilor, la sărbătoarea Înălțării Domnului.

După instaurarea regimului comunist, Crucea de pe Caraiman a fost aproape de a fi mutilată. În epocă s-a vehiculat ideea tăierii brațelor crucii și montării unei stele roșii în vârful coloanei rămase, pentru a o transforma într-un simbol al noii ideologii.^[sursa]

#10. Un monument strălucitor, vizibil de la zeci de kilometri

Inițial, Crucea era iluminată cu ajutorul unui generator amplasat în soclul din beton armat. În anul 1939, monumentul a fost racordat la rețeaua energetică națională.

În zilele noastre, odată cu lăsarea serii, Crucea de pe Caraiman este luminată de 300 de becuri de câte 500 W fiecare, fiind vizibilă de la zeci de kilometri distanță, de-a lungul Văii Prahovei.