Ce este Lèse-Majesté sau Lezmajestatea și care este pedeapsa pentru această faptă?

Lèse-majesté este infracțiunea de lezare a demnității unui monarh, a unui șef de stat sau chiar a statului în sine. Termenul provine din expresia latină laesa majestas sau crimen laesae maiestatis, care înseamnă „majestate lezată”, fiind preluat în engleză din franceza medievală, unde desemna o crimă împotriva Coroanei.

În țările unde această lege este încă în vigoare, lèse-majesté sau lezmajestatea, așa cum a fost transpus termenul în limba română, este considerată o infracțiune gravă, având în vedere statutul monarhilor ca reprezentanți ai divinității pe pământ și ideea că întreaga putere provine de la Dumnezeu.^[sursa]

Istorie și justificare

Lèse-majesté a fost pentru prima dată considerată o infracțiune penală în timpul Imperiului Roman Târziu (200-500 d.Hr.), când împărații, renunțând la trăsăturile democratice ale predecesorilor lor, s-au identificat tot mai mult cu imperiul însuși. Deși erau oficial „primii cetățeni” (primus inter pares), aceștia nu au devenit suverani absoluți, deoarece republica nu a fost niciodată abolită formal. Totuși, în timpul domniei lor, împărații erau divinizați și beneficiau de aceeași protecție juridică precum zeitățile cultului imperial roman.

În perioada medievală timpurie, regatele europene au adoptat ideea că infracțiunile împotriva monarhului erau, de fapt, infracțiuni împotriva coroanei. În Europa feudală, unele acte erau considerate lèse-majesté chiar dacă nu vizau direct suveranul. De exemplu, falsificarea monedelor era privită ca un atac la adresa monarhului, deoarece acestea purtau efigia sau stema sa.

Această epocă a fost dominată de absolutism – un sistem politic în care un singur lider deține putere totală și incontestabilă asupra statului. În monarhiile absolutiste, suveranii susțineau că autoritatea lor era conferită direct de Dumnezeu, conform doctrinei „dreptului divin al regilor”. Astfel, orice act de nesupunere față de monarh era interpretat ca o sfidare a divinității.

Odată cu dispariția monarhiilor absolute în Europa, lèse-majesté a pierdut din importanță, fiind tot mai rar considerată o infracțiune. Cu toate acestea, unele acte care ar fi fost încadrate anterior la lèse-majesté au continuat să fie pedepsite sub acuzația de trădare. În noile republici apărute în urma prăbușirii monarhiilor, ofensarea celor mai înalți reprezentanți ai statului a rămas o infracțiune sancționată prin lege.

În prezent, lèse-majesté este încă aplicată în câteva monarhii din afara Europei, cele mai cunoscute exemple fiind Thailanda și Cambodgia, unde astfel de legi sunt utilizate pentru a proteja suveranii.

Exemple din istorie

Deși în unele state lèse-majesté continuă să fie pedepsită drastic, în altele a fost dezincriminată sau chiar abolită, reflectând schimbarea atitudinilor față de instituția monarhiei și libertatea de exprimare.

Lèse-majesté în Japonia

În Japonia, lèse-majesté a fost o infracțiune specială de defăimare a împăratului și a familiei imperiale, în vigoare între anii 1877 și 1947. Legea a fost abolită în timpul ocupației conduse de Statele Unite, după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Până la începutul războiului, numărul celor acuzați de lèse-majesté era relativ scăzut, cu mai puțin de zece cazuri pe an. Totuși, în timpul conflictului, situația s-a schimbat dramatic, iar între anii 1941 și 1943, media anuală a cazurilor a crescut la aproape 160.

Ultima condamnare pentru lèse-majesté a vizat un muncitor dintr-o fabrică, membru al Partidului Comunist Japonez. În timpul unui protest desfășurat în anul 1946, în fața Palatului Imperial, împotriva penuriei de alimente, muncitorul a purtat o pancartă ironică.

Pe una dintre fețele acesteia scria: „Edict imperial: Sistemul împăratului a fost păstrat. Eu, împăratul, am mâncat pe săturate, dar voi, supușii mei, ar trebui să muriți de foame! Semnat, (sigiliul imperial).”

Cealaltă parte a pancartei cerea împăratului să dea socoteală pentru lipsa alimentelor.

Muncitorul a fost arestat și acuzat de afectarea demnității împăratului, dar autoritățile aliate de ocupație au intervenit și au redus acuzațiile la calomnie. A fost condamnat la opt luni de închisoare, însă a fost eliberat imediat în baza unei amnistii imperiale care marca adoptarea noii Constituții postbelice.

Lèse-majesté în Norvegia

Codul penal norvegian din anul 1902 prevedea sancțiuni pentru lèse-majesté. Potrivit articolului 103, urmărirea penală trebuia să fie aprobată de rege.

Articolul 101 stipula că: „Dacă se exercită o defăimare împotriva regelui sau a regentului, vinovatul este pedepsit cu o amendă sau până la cinci ani de închisoare.”

În secolele XVII-XIX, acuzațiile de lèse-majesté erau frecvente și adesea legate de conflicte politice. În multe cazuri, sentințele duceau la execuție. Totuși, după anul 1905, astfel de procese au devenit extrem de rare.

Ultimul caz de lèse-majesté din Norvegia a avut loc în anul 1981, când un bărbat a aruncat o roșie în direcția reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, în timpul unei vizite oficiale. Din anul 2015, lèse-majesté nu mai este considerată o infracțiune penală în Norvegia.

Lèse-majesté în Regatul Unit

În Regatul Unit, lèse-majesté nu mai este aplicată, deși rămân în vigoare legi vechi care reglementează infracțiuni similare.

Legea privind delictul de trădare din anul 1848 prevede că este ilegal să pledezi pentru abolirea monarhiei, iar o astfel de acțiune poate fi sancționată cu închisoare pe viață. Cu toate acestea, această prevedere nu mai este pusă în aplicare în prezent.

În Scoția, lèse-majesté a fost cunoscută sub numele de „leasing-making” – o infracțiune ce consta în formularea de remarci critice la adresa monarhului britanic. Ultima condamnare pentru „leasing-making” a avut loc în anul 1715, iar infracțiunea a fost abolită oficial prin Legea privind justiția penală și licențierea din anul 2010.

Lèse-majesté în prezent

Deși în majoritatea statelor europene lèse-majesté a fost abolită sau nu mai este aplicată, în unele monarhii din afara Europei această lege rămâne în vigoare și este aplicată cu severitate.

Lèse-majesté în Thailanda

Articolul 112 din Codul Penal al Thailandei prevede că orice persoană care „defăimează, insultă sau amenință regele, regina, moștenitorul-aparent sau regentul” poate fi condamnată la o pedeapsă cuprinsă între 3 și 15 ani de închisoare.

Această lege, în vigoare încă din anul 1908, a rămas practic neschimbată, deși pedeapsa a fost înăsprită în 1976. De asemenea, toate constituțiile recente ale Thailandei consacră principiul conform căruia „Regele va fi întronizat într-o poziție de venerație și nu va fi încălcat. Nicio persoană nu trebuie să îl expună pe rege la niciun fel de acuzație sau acțiune.”

Criticii atrag atenția că legea nu definește clar ce constituie o „insultă la adresa monarhiei”, ceea ce permite autorităților o interpretare extrem de largă.

După lovitura de stat din anul 2014, când armata thailandeză a preluat puterea, legea a fost aplicată mai frecvent, iar numeroase persoane au primit pedepse grele cu închisoarea. Organizația Națiunilor Unite a cerut în repetate rânduri modificarea legii, argumentând că este folosită pentru a suprima libertatea de exprimare. Guvernul susține însă că măsura este necesară pentru protejarea monarhiei, instituție profund venerată în Thailanda.

Thailanda aplică una dintre cele mai dure legislații privind lèse-majesté, iar numărul condamnărilor a crescut semnificativ. Înainte de anul 2020, ultimele procese pe baza acestei legi avuseseră loc în 2018. Premierul Prayut Chan-ocha a pus această pauză pe seama „mărinimiei monarhiei”.

Cu toate acestea, cazurile au explodat odată cu protestele care au izbucnit în iulie 2020, când manifestanții au cerut demisia premierului, revizuirea constituției și reforma monarhiei. Liderii protestelor au fost acuzați de lèse-majesté, iar guvernul a început să monitorizeze rețelele sociale pentru a sancționa postările critice la adresa familiei regale.

Orice persoană poate depune o plângere de lèse-majesté împotriva oricui, iar poliția este obligată să investigheze cazul. ONU a semnalat că celor arestați li se poate refuza eliberarea pe cauțiune, iar unii sunt reținuți pentru perioade îndelungate în detenție provizorie. Corespondenții afirmă că procesele se desfășoară adesea cu ușile închise, în instanțe militare, unde drepturile inculpaților sunt limitate. Pedeapsa minimă de trei ani face imposibilă reducerea sentinței pentru civilii care trebuie să muncească pentru a-și întreține familiile.

Printre cei acuzați sau anchetați în temeiul acestei legi s-au numărat un corespondent BBC, un ambasador al SUA, un ghicitor celebru, activiști politici și cetățeni obișnuiți care au distribuit mesaje pe rețelele sociale.

Lèse-majesté în Cambodgia

În februarie 2018, parlamentul Cambodgiei a adoptat în unanimitate o lege privind lèse-majesté, interzicând insultarea monarhiei. „O insultă este exprimată prin cuvinte, gesturi, scriere, pictură sau obiecte care afectează demnitatea personală”, a declarat Pen Panha, șeful Comisiei parlamentare pentru legislație și justiție.^[sursa]

Organizațiile pentru drepturile omului au avertizat că această lege, inspirată din legislația thailandeză, ar putea fi folosită pentru a reprima criticile la adresa guvernului. Pedepsele variază de la închisoare la amenzi prohibitive pentru majoritatea cambodgienilor. Cei găsiți vinovați riscă între unul și cinci ani de închisoare și amenzi cuprinse între 500 și 2.500 de dolari.

Prima aplicare a noii legi a avut loc atunci când un profesor a fost arestat pentru comentariile sale de pe Facebook, în care îl acuza pe rege că a contribuit la dizolvarea Partidului Salvării Naționale din Cambodgia (CNRP), singurul adversar al partidului aflat la putere. Câteva luni mai târziu, un lider adjunct al CNRP a fost și el acuzat de lèse-majesté.

Lèse-majesté în Belarus: condamnări pentru insultarea liderilor politici

Pe 31 ianuarie 2022, o femeie din Belarus a fost condamnată la 18 luni de închisoare pentru „insultă” la adresa președintelui autoritar Aleksandr Lukașenko și a altor oficiali guvernamentali. Ancheta a fost declanșată după ce poliția a percheziționat locuința acesteia și a descoperit pe telefonul mobil imagini editate digital, în care Lukașenko și alți membri ai guvernului erau reprezentați purtând uniforme naziste.

În aceeași zi, un tribunal din orașul Brest, situat în vestul țării, a condamnat un bărbat la doi ani de închisoare pentru insultarea guvernatorului regiunii Hrodna, Uladzimer Karanik, prin postările sale online.

Aceste cazuri fac parte dintr-o serie mai amplă de procese intentate împotriva cetățenilor belaruși în urma protestelor în masă împotriva regimului Lukașenko. Protestele au izbucnit după controversatele alegeri prezidențiale din august 2020, în urma cărora Lukașenko a pretins că a fost reales. Mulți belaruși, alături de numeroase națiuni occidentale, susțin că scrutinul a fost fraudat. În anul 2025, același lucru s-a întâmplat din nou, dar fără proteste.