Oamenii se mâncau între ei acum 18.000 de ani, sugerează oasele găsite într-o peșteră din Polonia

O echipă internațională de cercetători a descoperit dovezi concludente ale unui aspect macabru al vieții umane din era Magdaleniană, acum aproximativ 18.000 de ani: oamenii se mâncau între ei, practicând canibalismul, mergând chiar până la consumul creierului uman. Studiul oferă perspective valoroase asupra practicilor mortuare și ritualice din această perioadă a istoriei umane timpurii.

Înțelegerea modului în care vânătorii-culegători din Paleoliticul superior abordau moartea este limitată, deoarece descoperirile arheologice sunt rare. Totuși, unele situri bine conservate au oferit indicii despre obiceiurile funerare și ritualurile magdalenienilor.

Rămășițele scheletice recuperate indică practici diverse. În unele cazuri, trupurile au fost acoperite cu ocru și înconjurate de obiecte funerare, însă, în altele, anumite oase lipsesc, ceea ce inițial a fost pus pe seama necrofagiei animalelor. O altă posibilitate este că magdalenienii colecționau deliberat aceste oase ca relicve.

Însă frecvența acestor oase lipsă, combinată cu prezența fragmentelor dezarticulate și dispersate în ansambluri contemporane, sugerează un scenariu mai complex. Mai exact, există indicii că anumite părți ale corpului ar fi fost selectate intenționat de către oameni, din motive încă necunoscute.

Se știe deja că magdalenienii foloseau oase umane ca materie primă, confecționând cupe craniene și bijuterii. În multe dintre aceste rămășițe au fost identificate urme de tăieturi și gravuri, iar în Franța, astfel de semne au fost descoperite pe scheletele a 93 de indivizi magdalenieni – aproximativ 40% dintre exemplarele analizate pentru această perioadă.^[sursa]

Canibalism sau ritualuri funerare?

Dar ce înseamnă toate aceste descoperiri? Cercetătorii nu sunt încă de acord asupra interpretării modificărilor identificate pe oasele umane. O parte a specialiștilor consideră că urmele de tăieturi ar putea indica curățarea oaselor imediat după moarte, în scop ritualic. Alții cred că aceste semne sunt dovezi clare ale pregătirii cărnii pentru consum.

Această controversă persistă de mult timp în rândul arheologilor, însă un nou studiu pare să susțină ipoteza canibalismului. O echipă internațională de cercetători a analizat rămășițele umane descoperite în Peștera Maszycha din Polonia, un sit identificat pentru prima dată în secolul al XIX-lea, unde au fost găsite unelte de piatră, precum și oase de animale și oameni. Concluziile acestui studiu sugerează că magdalenienii nu doar că manipulau rămășițele umane, dar le și consumau.

Oamenii se mâncau între ei. La propriu

În anii 1990, cercetătorii au sugerat că craniile descoperite în Peștera Maszycha prezentau dovezi ale canibalismului. Ulterior, această ipoteză a fost contestată, deoarece analizele de atunci nu au identificat urme de dinți sau modificări culturale evidente care să indice consumul uman.

Însă studiile anterioare nu utilizaseră tehnici moderne de analiză. Acum, cercetătorii au reexaminat datele disponibile și au adus noi dovezi în dezbatere, readucând canibalismul în centrul discuției.

Potrivit unei declarații traduse a Institutului Catalan de Paleoecologie Umană și Evoluție Socială, echipa de cercetători a analizat 63 de fragmente osoase umane, inclusiv cranii și oase ale membrelor lungi, folosind microscopie 3D avansată. Această metodă le-a permis să distingă clar urmele lăsate de acțiunea umană de cele provocate de procese naturale.^[studiu]

Dovezile

Printre aceste dovezi se numără urme de tăieturi și fracturi specifice, compatibile cu pregătirea cărnii pentru consum. Cercetătorii au identificat semne evidente de îndepărtare a mușchilor, creierului și măduvei osoase, ceea ce sugerează că trupurile au fost prelucrate intenționat pentru a extrage nutrienți.

„Localizarea și frecvența tăieturilor, precum și fracturile intenționate ale scheletului, arată clar că aceste rămășițe au fost exploatate nutrițional, excluzând ipoteza unui tratament funerar fără consum.”, a explicat Francesc Marginedas, autorul principal al studiului publicat în jurnalul Scientific Reports.^[studiu]

Echipa de cercetători crede că trupurile au fost procesate la scurt timp după moarte, pentru a preveni descompunerea. Analiza craniilor arată tăieturi care indică îndepărtarea scalpului și a cărnii, iar fracturile din oase sunt compatibile cu extragerea creierului, o sursă bogată de grăsimi și nutrienți. În mod similar, fracturile precise de pe humerus și femur sugerează deschiderea deliberată a oaselor pentru acces la măduvă, o altă sursă valoroasă de calorii.

În ansamblu, dovezile indică o manipulare sistematică a rămășițelor umane în scopul consumului, cu un accent clar pe părțile cele mai nutritive ale corpului.

„Canibalismul este un comportament documentat de-a lungul evoluției umane. În preistorie, acesta putea fi motivat atât de necesități de supraviețuire, cât și de practici ritualice sau conflicte intergrupale.”, a explicat Dr. Palmira Saladié, coautor al studiului.

O posibilă explicație a acestor practici ar putea fi tensiunile sociale și competiția pentru hrană generate de expansiunea demografică de după ultimul maxim glaciar. Creșterea populației ar fi putut duce la conflicte mai frecvente, iar în unele cazuri, acestea s-au transformat în canibalism de război.

În prezent, există cinci situri arheologice din Europa care prezintă dovezi clare de canibalism în perioada magdaleniană. Noile descoperiri din Peștera Maszycha, coroborate cu datele arheologice existente, sugerează că practicile canibalice erau integrate în cultura acestor comunități. Canibalismul putea fi fie o modalitate de a consuma propriii morți, fie un act de răzbunare împotriva dușmanilor.