Pe măsură ce ratele obezității infantile continuă să crească alarmant la nivel global, cercetătorii caută neobosit factori de mediu care ar putea influența sănătatea noastră. O nouă cercetare aduce în prim-plan un element surprinzător: altitudinea. Se pare că viața la înălțime, unde aerul este mai rarefiat, ar putea oferi copiilor o protecție neașteptată împotriva obezității.
Corpul uman este un maestru al adaptării. Cei care trăiesc în zone montane dezvoltă plămâni mai eficienți, iar la copii se observă uneori o creștere mai lentă. Acum, un studiu amplu, realizat pe peste 4 milioane de copii columbieni, consolidează ideea că altitudinea joacă un rol important în menținerea unei greutăți sănătoase încă din primii ani de viață.
Legătura dintre altitudine și obezitate: ce arată datele
Analizând datele a 4,16 milioane de copii sub cinci ani din 1.123 de municipalități columbiene, o echipă condusă de Fernando Lizcano Losada de la Universitatea din La Sabana a descoperit o corelație frapantă. Copiii care locuiau la altitudini mai mari erau semnificativ mai puțin predispuși la obezitate comparativ cu cei de la nivelul mării.
Concret, la altitudini joase (până la 1.000 de metri), aproximativ 80 din 10.000 de copii erau clasificați ca fiind obezi. Între 2.001 și 3.000 de metri, această rată a scăzut la jumătate, ajungând la doar 40 din 10.000.
Radiografia unui fenomen surprinzător
| Factorul analizat 🔬 | Descoperirea principală 📊 |
| 🏙️ Viața la câmpie (sub 1.000m) | Punctul de plecare: O rată a obezității de ~80 la 10.000 de copii. |
| 🏔️ Viața la munte (peste 2.000m) | Aici intervine magia: Rata obezității scade dramatic la ~40 din 10.000 de copii. |
| 📉 Concluzia uimitoare | Simplul fapt de a trăi la altitudine mai mare înjumătățește riscul de obezitate pentru cei mici. |
| 🧬 Explicația științifică | Aerul mai „subțire” (cu mai puțin oxigen) forțează corpul să-și tureze motoarele, accelerând metabolismul și arderea caloriilor. |
| ✅ Validitatea studiului | Nu este o simplă teorie: Concluziile se bazează pe o analiză masivă, incluzând date de la peste 4.1 milioane de copii. |
De ce aerul rarefiat ar putea reduce riscul de obezitate
Mecanismul din spatele acestei observații ar putea fi legat de oxigen. La altitudini mari, aerul conține mai puțin oxigen (o stare cunoscută sub numele de hipoxie), forțând organismul să muncească mai mult și, prin urmare, să consume mai multă energie pentru a funcționa.
„Există studii care au arătat că rata metabolică bazală crește la altitudini mari”, a remarcat David Stensel de la Universitatea Loughborough din Marea Britanie, care nu a fost implicat în studiu. Un metabolism mai accelerat ar putea explica de ce ratele obezității sunt mai mici. Cercetări anterioare, încă din anul 1984, au arătat că alpiniștii pierdeau în greutate la înălțime, parțial pentru că grăsimile erau arse sau eliminate, nu stocate.
Mai mult, hipoxia poate influența hormonii care reglează apetitul, precum leptina și grelina. Nivelul redus de oxigen pare să crească sensibilitatea la leptină, hormonul care semnalează sațietatea, contribuind astfel la suprimarea poftei de mâncare. La acest efect se adaugă și temperaturile mai scăzute din zonele montane, care pot crește consumul de energie prin termogeneză, procesul de producere a căldurii.
Totuși, povestea nu este atât de simplă. În mod curios, studiul a relevat că peste 3.000 de metri, ratele obezității au crescut din nou, ajungând la 86 din 10.000. Autorii avertizează însă că aceste date provin dintr-un eșantion foarte mic, de la doar șapte municipalități, ceea ce le face mai puțin fiabile.
Stensel subliniază că studiul este unul observațional, ceea ce înseamnă că identifică o corelație, dar nu poate dovedi o relație cauză-efect. „Au încercat să ajusteze potențialii factori de confuzie”, precum sărăcia, dar „nu poți lua în calcul absolut totul”.
Descoperiri similare au fost raportate și în alte țări din America Latină. În Peru, Bolivia și Argentina, copiii de la altitudini mari tind să fie mai slabi, deși uneori s-a observat și o anumită restricție de creștere.
Factorii socio-economici complică și mai mult imaginea. Cercetarea arată că municipalitățile cu un nivel moderat de sărăcie au înregistrat adesea rate mai mari de obezitate, probabil din cauza accesului la alimente ieftine și ultra-procesate. În contrast, sărăcia extremă este mai des asociată cu subnutriția, un fenomen cunoscut drept „dubla povară a malnutriției”.
Chiar dacă rezultatele sunt promițătoare, aplicațiile lor practice rămân deocamdată neclare. „Ne arată o relație, iar pasul următor este să proiectăm un studiu personalizat pentru a investiga ipoteza în sine”, a concluzionat Stensel.
Autorii studiului susțin că aceste date întăresc necesitatea unor strategii de sănătate publică adaptate geografic, care să ia în considerare atât factorii biologici, cât și pe cei sociali, pentru a combate mai eficient obezitatea infantilă.
Studiul a fost publicat pe serverul de pre-print medRxiv.
