Ludmila Pavlicenco, cea mai bună lunetistă din lume, care a luptat contra naziştilor

La începutul anului 1941, Ludmila Pavlicenco studia istoria la Universitatea din Kiev. În doar un an, a devenit cea mai bună lunetistă din lume.

Ludmila a avut 309 ţinte eliminate în mod oficial, dintre care 36 de lunetişti germani.

Lunetista s-a născut în anul 1916, într-un mic oraş din Ucraina. La 14 ani, Ludmila Pavlicenco s-a mutat cu familia la Kiev. La fel că mulţi tineri la acea vreme, Ludmila s-a înscris în Osoaviakhim, o organizaţie paramilitară care îi învăţa pe ruşi cum să manevreze armele.

Pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a rupt legăturile cu Iosif Stalin, iar trupele germane au atacat Uniunea Sovietică.

Refuzată de armată

Ludmila Pavlicenco s-a grăbit să se înroleze în armată pentru a-şi apăra patria. Iniţial, a fost refuzată din cauză că era femeie şi a fost trimisă pentru a se angaja ca asistentă medicală.

Chiar şi după ce Ludmila Pavlicenco a prezentat certificatul de lunetist pe care îl obţinuse de la Osoaviakhim, oficialii ruşi tot au insistat să lucreze că asistentă.

În cele din urmă, Armata Roşie i-a permis să susţină un test. I-au dat o armă şi i-au dat ca ţinte doi români care luptau de partea germanilor. I-a împuşcat cu uşurinţă pe cei doi soldaţi, şi astfel a fost acceptată în armată.

Ludmila Pavlicenco, cea mai bună lunetistă din istorie

Ludmila a fost trimisă pe câmpurile de luptă din Grecia şi Moldova. În scurt timp, a devenit un lunetist de care mulţi se temeau, ucigând 187 de germani în primele sale 75 de zile de război.^{[Business Insider]}

Lunetiştii care au participat la aceste bătălii au luptat chiar în liniile inamice, deseori departe de unităţile lor. Era o muncă extrem de periculoasă şi dificilă, pentru că Ludmila Pavlicenco trebuia să stea complet nemişcată ore întregi pentru a nu fi detectată de lunetiştii inamici.

După ce şi-a făcut un renume în Moldova şi Odessa, ea a fost transferată în Crimeea să lupte în Bătălia de la Sevastopol. Lunetista rusă devenea tot mai bună, duelându-se chiar cu lunetişti inamici.

Aceste misiuni constau în a sta nemișcată timp de câteva ore pe zi, cât mai bine camuflată și a aștepta ca lunetiștii inamici să facă o mișcare greșită care să le dezvăluie pozițiile. Ludmila a depășit așteptările tuturor, căci nu a pierdut niciun duel.

Datele statistice oficială arată că a ucis în total 36 de lunetişti germani, unii dintre ei având în palmares numeroase decoraţii militare. Aceste rezultate i-au adus porecla de „Doamna Moarte”.

A luptat timp de opt luni la Sevastopol, unde a fost premiata de către Armată Roşie şi înaintată în grad. A fost rănită de mai multe ori pe câmpul de luptă, dar nu s-a lăsat.

Abia după ce o rachetă i-a explodat în faţă a fost retrasă de pe front. Poziţia să a fost bombardată de germani, care erau disperaţi să o ucidă.

Ludmila Pavlicenco a devenit o figură marcantă a războiului, protagonistă a propagandei Armatei Roşii şi spaima soldaţilor germani de pe tot frontul de est. Germanii chiar i-au propus să dezerteze şi să se alăture lor, fără succes însă.

Ludmila Pavlicenco, primită la Casa Albă, s-a împrietenit cu Prima Doamna a SUA

O altă menţiune importantă este aceea că Ludmila Pavlicenco a fost primul cetăţean sovietic care a fost invitat la Casa Albă. În anul 1942, Pavlicenco a ajuns în Washington, D.C., unde s-a întâlnit cu preşedintele american Franklin Roosevelt şi cu prima doamnă, Eleanor.^[sursa]

Lunetista s-a supărat, însă, pe jurnaliştii americani pentru modul în care îi puneau întrebări despre război, fiind criticată pentru modul în care arăta şi se îmbrăca.

A fost întrebată dacă se machia, i s-a reproşat că uniforma este urâtă şi că o face grasă şi s-au făcut tot felul de remarci sexiste.

„Nu există restricţii în acest sens, dar cine are timp să se gândească dacă îi străluceşte nasul, când bătălia este în desfăşurare?”, le-a răspuns Ludmila jurnaliştilor.

2.000 de femei-lunetist au luptat pentru Armată Roşie în cel de-Al Doilea Război Mondial. Doar 500 dintre ele au supravieţuit.

---

---

Cele 309 ucideri confirmate o plasează printre primii cinci cei mai bun lunetişti din istorie, însă, cel mai probabil, numărul este mult mai mare, pentru că o ucidere confirmată înseamnă că a fost văzută de o a treia persoană.

După război, Ludmila Pavlicenco s-a întors la Universitatea din Kiev pentru a-şi continua studiile. De asemenea, a devenit instructor pentru trăgătorii de elită.

Povestea sa a fost ecranizată în filmul „Bătălia pentru Sevastopol”.^[IMDB]