Mahomed al II-lea, unul dintre cei mai inteligenţi conducători din istorie

Mahomed al II-lea este un nume cunoscut românilor în principal în urma conflictului militar pe care l-a avut cu armata Moldovei, condusă de către Ştefan cel Mare. Sultanul, însă, a fost un personaj mult mai complex, cu o inteligenţă extraordinară, care l-a făcut să devină unul dintre cei mai puternici sultani din istoria Imperiului Otoman.

Mahomed al II-lea, cunoscut şi ca Fatih Sultan Mehmed, s-a născut în data de 30 martie 1432 la Edirne, devenind cel de-al șaptelea sultan al Imperiului Otoman. A fost cel de-al treilea fiu al sultanului Murad al II-lea și a ajuns sultan la vârsta de 12 ani, după abdicarea tatălui său. Mai apoi, la moartea tatălui său, avea să-și înceapă a doua și cea mai importantă domnie.

Cucerirea Constantinopolului

Mahomed al II-lea a domnit între anii 1444-1446, și ulterior între 1451-1481. Deşi prima domnie a fost una cu probleme (tatăl său a fost rechemat pe tron după ce abdicase), sultanul având o vârstă extrem de fragedă, în timpul celei de-a doua domnii s-a dovedit a fi un bun conducător.

Astfel, sultanul şi-a demonstrat priceperea în administrarea întinsului teritoriu otoman, dar şi capacitatea de a fi un bun militar şi comandant de oşti. Totodată, şi destinul a fost de partea sa, oferindu-i şanse, pe care sultanul a ştiut să le valorifice.

Una dintre cele mai importante acţiuni militare ale sultanului Mohamed al II-lea a fost cucerirea Constantinopolului.

29 mai 1453 a fost ziua în care Constantinopolul a căzut în mâna otomanilor conduşi de către tânărul, dar invincibilul, sultan Mahomed al II-lea şi a însemnat sfârşitul Imperiului Bizantin. De asemenea, a însemnat şi moartea ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea. 

Constantinopolul şi-a schimbat mai apoi numele în Istanbul şi a devenit capitala Imperiului Otoman. Din acel moment, a cunoscut o evoluţie spectaculoasă pe toate planurile. Mahomed al II lea i-a îndemnat pe turcii din toate regiunile să se aşeze în acest oraş, dându-le ajutoare pentru a-şi construi locuinţe şi prăvălii. Mai mult decât atât, sultanul a luat şi o serie de măsuri pentru populaţia băştinaşă. Astfel, o serie de familii nobile bizantine, care s-au refugiat de teamă în provincie, au revenit în Istanbul, bucurându-se de privilegiile cuvenite rangului lor.

Istoricii consideră căderea Constantinopolului ca fiind evenimentul care a încheiat Evul Mediu şi a început Renaşterea. Printre argumente se numără sfârşitul vechii ierarhii religioase din Europa, precum şi folosirea tunurilor şi a prafului de puşcă. De asemenea, căderea Constantinopolului a tăiat principala legătură comercială pe uscat dintre Europa şi Asia. În consecinţă, un număr tot mai mare de europeni a început să plănuiască din ce în ce mai serios posibilitatea atingerii Asiei pe mare. Acest lucru a dus, în cele din urmă, la descoperirea Lumii Noi.

Războiul cu Moldova

După cum spuneam, cei mai mulţi dintre români au auzit de Mohamed al II-lea în special în urma conflictului militar avut cu Moldova. Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a respins suzeranitatea otomană acceptată în anul 1456 de către Aron Vodă. Ca urmare, a izbucnit un șir de războaie. Ștefan cel Mare a încercat să aducă și Țara Românească în sfera sa de influență. Astfel, a susținut un favorit al său pentru tronul muntenesc.

În anul 1475 a fost trimisă o armată otomană în frunte cu Hadım Ali Paşa pentru a-l pedepsi pe Ștefan cel Mare pentru amestecul în Țara Românească. Otomanii au suferit însă o grea înfrângere în Bătălia de la Vaslui. Mahomed al II-lea a adunat o mare armată și a intrat în Moldova în iunie 1476. În cele din urmă, armata moldoveană a fost învinsă, existând pierderi însemnate de ambele părţi.

Ştefan cel Mare s-a retras către nord, pentru a-şi strânge o nouă armată. În acest timp, otomanii nu au reușit să cucerească niciuna dintre cetățile fortificate din Moldova. Cu toate acestea, obiectivul de a opri amestecul lui Ștefan cel Mare în Țara Românească a fost îndeplinit.

Sultanul Mahomed al II-lea era extrem de inteligent

Este dificil de înţeles şi estimat nivelul de inteligenţă al unei persoane care a trăit în urmă cu 500 de ani. Dar, pe baza a ceea ce se cunoaşte, putem spune că sultanul avea capacitatea de a gândi foarte repede. De asemenea, avea o memorie extrem de bună. Putea înţelege şi anticipa situaţii având la dispoziţie informaţii limitate. Se spune că putea asimila informaţii mai rapid chiar decât marii intelectuali ai acelor vremuri.

Mahomed al II-lea a învăţat limba arabă de la imam, persana de la tatăl său şi sârba de la mama sa adoptivă. De asemenea, sultanul a învăţat greaca şi latina de unul singur, prin intermediul literaturii, el fiind scriitor la rândul său. Astfel, sultanul putea vorbi turca, araba, persana, sârba, greaca şi latina până la vârsta de 21 de ani. Ulterior, a mai învăţat unele limbi şi dialecte balcanice, pe măsură ce cucerea noi teritorii.

Sultanul Mahomed al II-lea cunoştea pe de rost pasaje însemnate din Biblie şi din Coran. Astfel, reuşea să impresioneze atât imami, cât şi preoţi cu ale sale cunoştinţe teologice. Obişnuia să poarte lungi discuţii cu Patriarhul Constantinopolului, pe care de multe ori îl punea în dificultate.

A învăţat din greşelile tatălui său, şi a folosit scrierile despre primul atac asupra Constantinopolului pentru a descoperi greşeli tactice. A dezvoltat noi tehnici de atac, inventând chiar şi o catapultă pe care a folosit-o la dărâmarea zidurilor Constantinopolului.

De asemenea, se spunea că sultanul cunoştea tehnicile de navigaţie la fel de bine precum amiralii săi, folosindu-se de cărţi şi fără a comanda vreodată o flotă.

Sultanul Mahomed al II-lea a fost primul conducător otoman care a implementat sub formă de Coduri legile penale şi constituţionale, cu mult înaintea sultanului Suleiman Magnificul.

Mahomed al II-lea a murit înainte de a reuşi cuceriri importante, precum Insula Rodos, sudul Italiei şi Egiptul. În anul 1481, sultanul s-a îmbolnăvit grav. Unii istorici sunt de părere că Mohamed al II-lea a fost otrăvit de către fiul său cel mare şi succesorul său, Baiazid. Pe 3 mai 1481, Mahomed al II-lea a murit, la vârsta de 49 de ani.