Malaxa 1C, prima maşină românească, fabricată din ambiţia celui mai bogat român al acelor vremuri

Malaxa 1C a fost un automobil produs în România, la uzinele Malaxa din Reșița, între anii 1945 și 1947. A fost primul automobil românesc modern, conceput și fabricat integral în țară, fără a fi o copie sau o licență a unui model străin. Malaxa 1C a fost proiectat de inginerul Petre Carp, care a condus o echipă de ingineri și tehnicieni de la uzinele A.S.A.M. și Malaxa din București și IAR din Brașov.

Malaxa 1C, prima maşină românească

Malaxa 1C avea un design aerodinamic și elegant, cu o caroserie metalică și un portbagaj în partea din față, sub capotă, unde se afla și roata de rezervă. Mașina putea transporta până la șase persoane și oferea un nivel înalt de confort. Avea o lungime de 4,2 metri, o lățime de 1,6 metri și o înălțime de 1,5 metri. Greutatea totală era de circa 900 de kilograme.

Motorul automobilului Malaxa 1C era unul inovator pentru vremea sa. Era un motor radial cu trei cilindri în stea, răcit cu aer, care dezvolta o putere de 30 de cai putere. Motorul era amplasat în spatele mașinii, formând un tot cu diferențialul și cutia de viteze. Pentru a asigura răcirea motorului, între plafon și acoperiș era lăsat un spațiu pentru canalizarea aerului necesar. Aerul era captat din față, de deasupra parbrizului și era canalizat prin acoperișul cu pereți dubli, cu ajutorul unui ventilator, care îl absorbea, dirijând o parte peste cilindri, iar restul la carburator.

Viteza maximă a automobilului Malaxa 1C era de 120 de kilometri pe oră, iar consumul de benzină era de 10 litri la 100 de kilometri. Mașina avea o suspensie independentă pe toate cele patru roți, frâne hidraulice și o cutie de viteze cu patru trepte. Volanul era amplasat pe partea dreaptă, conform normelor de circulație din acea perioadă.

Malaxa 1C a fost un proiect ambițios și patriotic, care a demonstrat capacitatea industriei auto românești de a produce un automobil de calitate, adaptat nevoilor și condițiilor din țară. Mașina a fost prezentată oficial la Salonul Auto de la București din 1945, unde a stârnit admirația publicului și a presei. Un articol din revista „Automobilul” din octombrie 1945 îi lăuda performanțele și designul, numind-o „o bijuterie de tehnică și de estetică”.

Din păcate, Malaxa 1C nu a avut parte de un succes comercial, din cauza situației politice și economice dificile de după cel de-Al Doilea Război Mondial. România a intrat sub influența Uniunii Sovietice, care a impus o serie de restricții și taxe asupra industriei private.

Nicolae Malaxa, proprietarul uzinelor care îi purtau numele, a fost acuzat de colaborare cu regimul fascist și a fost nevoit să cedeze o parte din acțiunile sale statului comunist. Producția de automobile a fost redusă drastic, iar Malaxa 1C a fost scos din fabricație în anul 1947. Se estimează că s-au produs, după unii 200, după alţii 800 de exemplare, dintre care foarte puține au supraviețuit până în prezent.

Malaxa 1C rămâne un simbol al istoriei și al culturii auto românești, fiind primul automobil românesc modern, care a încercat să rivalizeze cu modelele occidentale. Malaxa 1C este expus la Muzeul Național al Tehnicii „Prof. ing. Dimitrie Leonida” din București, unde poate fi admirat de pasionații de automobile și de istorie.

Cine a fost Nicolae Malaxa, miliardarul care a comandat construcţia maşinii

Născut la Husi, în decembrie 1884, Nicolae Malaxa era copilul unui bogat negustor aroman cu origini greceşti şi al fiicei unui dregător local. Pasionat de tehnică, el a urmat cursurile Politehnicii din Karlsruhe (Germania), iar în anul 1921, la marginea Bucureştiului, a înfiinţat un atelier de reparaţii material rulant, unde erau reparate locomotive şi vagoane.

Conectat la lumea politică, Nicolae Malaxa a devenit unul dintre beneficiarii principali ai decretelor guvernamentale prin care se dorea sprijinirea industriei româneşti şi, în anul 1927, a primit o comandă cu plata în avans pentru construcţia primelor locomotive româneşti. Până în anul 1939, fabrica sa a crescut în mărime, ajungând una dintre cele mai mari din Europa, care producea peste 90 de locomotive pe an. Grupul său industrial cuprindea Uzinele Malaxa, fabrica de ţevi de oţel fără sudură (actuala Uzină „Republica”), Uzinele Tohani – Zărneşti şi Magazinele Unite de Fierărie din Galaţi.Totodată, industriaşul mai avea pachete de acţiuni importante şi la Astra Arad, Uzinele şi Domeniile de Fier Resiţa, I.O.R. Bucureşti sau Unio Satu Mare. 

În anul 1948, regimul comunist i-a naţionalizat toate companiile şi, în acelaşi an, el a emigrat în SUA, unde îşi transferase deja o bună parte a averii. Industriaşul român a murit în 1965 in New Jersey, cu toate că americanii au încercat, fără succes, să-l expulzeze. Relaţiile sale cu familia prezidenţială Nixon l-au ajutat să rămână în SUA pentru tot restul vieţii.

Unul dintre oamenii care au ajutat la modernizarea ţării, un filantrop şi un susţinător al cercetării ştiinţifice şi al artelor, Nicolae Malaxa a fost considerat şi un afacerist făra scrupule, un apropiat al tuturor formaţiunilor politice, finanţând de la regimul lui Carol al II-lea şi partidele istorice până la Garda de Fier şi Partidul Comunist. La un moment dat, 96% din producţia fabricilor sale era achiziţionaţă de către statul român, de obicei cu plata în avans.

Averea lui Nicolae Malaxa nu a fost niciodata cuantificata, dar se crede ca a fost unul dintre miliardarii perioadei interbelice, alaturi de Max Auschnitt, Jean Mihail, Aristide Blank şi Dumitru Mociornita. După schimbarea regimului, urmaşii lui Malaxa au primit despăgubiri de peste 300 milioane de dolari pentru proprietăţile confiscate de regimul comunist.^{[Citeşte mai multe despre Nicolae Malaxa]}