Naziştii i-au ucis soţul, iar Maria Oktyabrskaya şi-a dat toate economiile pe un tanc şi s-a răzbunat

Vremurile disperate, cer măsuri disperate. Iar acest lucru a fost demonstrat de Maria Oktyabrskaya, o femeie căreia naziştii i-au ucis soţul în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Maria Oktyabrskaya nu este un nume pe care îl putem întâlni foarte des în cărţile de istorie.

Cu toate acestea, ea este considerată de mulţi drept simbolul feminin al curajului şi eroismului.

Mariya s-a născut într-o familie de ţărani din Peninsula Crimeea.

În anul 1925, ea s-a căsătorit cu un ofiţer din Armata Roşie, acesta fiind momentul în care a început să manifeste un interes deosebit pentru domeniul militar.

În acest sens, Maria Oktyabrskaya s-a înscris în „Consiliul Soţiilor Militare”, unde s-a antrenat pentru a deveni asistentă medicală.

Tot aici, Maria a învăţat cum să folosească arme şi să conducă vehicule militare. 

Odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, două treimi din forţele Reichului au început să mărşăluiască spre URSS, distrugând absolut tot ceea ce le ieşea în cale.

Maria a fost nevoită să se retragă la Tomsk, în Siberia, însă soţul ei a fost obligat să rămână şi să lupte împotriva inamicului.

În cele din urmă, ofiţerul a fost ucis pe front.

Maria Oktyabrskaya a aflat că naziştii i-au ucis soţul

Deşi bănuia că ceva este în neregulă, întrucât nu mai primise veşti despre starea sa, Mariya a aflat că naziştii i-au ucis soţul abia după doi ani de la deces.

Singurul lucru la care s-a putut gândi atunci a fost răzbunarea.^[1] A vândut tot ce avea şi a hotărât să apeleze la cele mai înalte foruri posibile.

Prin urmare, a decis să îi scrie lui Stalin următoarele cuvinte:

„Soţul meu a fost ucis în încercarea de a-ţi apăra patria. Vreau să mă răzbun pe câinii fascişti pentru moartea sa şi a celorlalţi soldaţi torturaţi de aceşti barbari. În acest scop, mi-am depus toate economiile, în valoare de 50.000 ruble, la Banca Naţională, pentru a construi un tanc. Am rugămintea ca acesta să se numească Prietena Luptătoare şi să fiu trimisă la comanda lui direct pe frontul de luptă.” – aceasta a fost cererea Mariei.

Spre surprinderea Mariei, Stalin i-a scris înapoi, aprobându-i cererea.

Iniţial, soldaţii sovietici au avut îndoieli privind capacitatea femeii de a manipula un tanc.

Dar, fiind dornică de răzbunare, ea le-a dovedit în formare că poate conduce vehiculul, că trage cu tunul cu care acesta era prevăzut şi că poate arunca cu grenade.

Activitatea militară

În prima luptă la care a participat, Maria Oktyabrskaya a omorât aproape 30 de soldaţi nazişti.

Datorită succesului ei pe front, văduva în vârstă de 38 de ani a fost avansată la gradul de sergent.

Femeia şi-a dovedit din nou eroismul în timpul unui raid de noapte, organizat în noiembrie 1943. Atunci, naziştii au reuşit să distrugă şenilele tancului pe care Maria îl conducea.

Dând dovadă de curaj, în loc să rămână în cabina vehiculului, şi-a riscat viaţa şi a ieşit afară pentru a-l repara, reuşind, astfel, să-şi continue misiunea.

În anul următor, în timpul unei lupte, şenilele tancului ucrainencei au fost avariate din nou. De data aceasta, în timp ce încerca să le repare, femeia a fost lovită foarte puternic de explozia unui şrapnel german.

În urma impactului, Maria a intrat imediat în comă. La două luni după luni după accident, sergentul neînfricat a pierdut lupta cu moartea.

Ulterior, Maria Oktyabrskaya a fost distinsă post-mortem cu cel mai prestigios titlu al Armatei Roşii – „Eroul Uniunii Sovietice”.