Marlon Brando, actorul rebel din filmul „Naşul” şi viaţa sa tumultuoasă

Marlon Brando a fost unul dintre cei mai mari actori ai secolului XX, fiind recunoscut pentru rolurile sale intense, profunde și carismatice. A fost, de asemenea, un activist pentru drepturile civile și ale nativilor americani, dar și un tată cu o familie numeroasă și controversată. Dintre copiii săi, cel mai cunoscut și mai tragic caz a fost cel al lui Christian Brando, care a murit la vârsta de 49 de ani, după o viață marcată de violență, droguri și scandaluri.

Copilăria lui Marlon Brando

Marlon Brando s-a născut în data de 3 aprilie 1924 în Omaha, din statul american Nebraska. Tatăl său se numea tot Marlon, iar mama sa Dorothy Julia, provenind dintr-o familie cu rădăcini germanice, olandeze şi britanice. Mama sa era considerată o femeie neconvențională pentru vremea aceea deoarece fuma, purta pantaloni și conducea mașina. Aceasta profesa ca actriţă amatoare la un teatru local, ea fiind cea care l-a ajutat pe celebrul Henry Fonda să își înceapă cariera în actorie. Cu toate acestea, Dorothy era dependentă de alcool şi cariera sa nu a trecut la nivelul următor. Cu tatăl său, Marlon nu a avut niciodată o relație apropiată.

Părinţii lui Marlon au divorţat în anul 1934, dar nu au încetat niciodată să se iubească, aşa că ulterior s-au împăcat. Au urmat mai multe schimbări ale reşedinţei, iar în cele din urmă familia Brando s-a mutat din nou, de data aceasta în Libertyville, Illinois.

Marlon a fost exmatriculat din liceu după ce a condus o motocicletă de holurile școlii. Ulterior, a încercat o carieră în domeniul militar, însă a fost dat afară şi de la Academia Militară. A urmat o perioadă mai dificilă pentru el, din punct de vedere financiar. A început să bea şi să piardă nopţile în oraş. În ciuda relaţiei reci, tatăl său s-a oferit să-i plătească educația lui Marlon. Acesta s-a mutat la New York pentru a studia actoria cu o profesoară renumită, care l-a influențat major în dezvoltarea sa profesională.

Viitorul actor şi-a petrecut primele luni în New York dormind pe canapelele prietenilor lui. A devenit apoi un elev dedicat profesoarei sale, celebra Stella Adler, de la care a învățat tehnicile sistemului de actorie Stanivlaski. Aceste tehnici învățau actorul să-şi exploreze realitatea exterioară și interioară pentru a portretiza în mod complet un personaj. Brando a dat dovadă de perspicacitate, înţelegând aceste tehnici încă de la început. Astfel, a devenit primul care a abordat natural actoria în film.

Începutul carierei, succesul şi declinul

A primit primul său rol pe Broadway în anul 1944 în piesa „I Remember Mama”. După câteva luni a fost descris de critici drept cel mai promiţător actor al acelor vremuri. Brando a fost apoi distribuit în rolul lui Stanley Kowalski din piesa de teatru „Un tramvai numit Dorință”, rol care i-a întărit imaginea de actor promiţător.

În anul 1950 a avut loc premiera primului film în care apare Marlon Brando, „The Men”, în care a jucat rolul unui veteran de război în scaun cu rotile. În anul 1951, Brando joacă în ecranizarea piesei de teatru „Un tramvai numit dorință”, alături de Vivien Leigh. Prestația lui Brando din acest film a fost primită pozitiv de către critici, ajungând să fie considerată astăzi una dintre cele mai bune interpretări ale lui Brando.

Cu rolul efervescentului Stanley, Brando a devenit un adevărat sex simbol la Hollywood. A fost, de asemenea, nominalizat pentru prima dată la Premiile Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. A pierdut marele premiu în favoarea celebrului Humphrey Bogart.

Aspectul fizic al lui Marlon Brando atrăgea femeile ca un magnet. După multe nominalizări, starul a primit primul său Oscar pentru rolul din filmul „Pe malul apei”, în anul 1954.

În anul 1961, Brando și-a făcut debutul şi ca regizor, cu westernul „One-Eyed Jacks”. Filmul a fost regizat inițial de Stanley Kubrick, dar acesta a fost concediat la începutul producției. Paramount l-a ales apoi pe Marlon Brando ca regizor.

Actorul a continuat să joace în multe filme celebre. În ciuda acestor reuşite, cariera sa a intrat în declin. Distras de viața personală și dezamăgit de cariera sa, Brando a început să privească actoria doar ca pe un mijloc de a face bani. Criticii au fost consternați de rolurile sale în filme pe care mulți le considerau inferioare talentului său.

Deși Brando obişnuia să semneze doar contracte pe termen scurt cu studiourile de film, în anul 1961, în mod neobișnuit, a semnat un contract pentru cinci filme cu studiourile Universal. Această decizie avea să-l bântuie pentru tot restul deceniului. Primul film, „The Ugly American”, a fost singurul care a primit aprecieri pozitive. Următoarele au fost dezastruoase, atât din punct de vedere al prestaţiei actoriceşti, cât şi al încasărilor.

Viaţa personală controversată a lui Marlon Brando

Marlon Brando avut o viaţă personală tumultoasă, cu numeroase aventuri, mulţi copii şi adulter, dar şi cu momente de violenţă. Toate astea l-au făcut să fie cunoscut în istoria Hollywoodului drept unul dintre băieţii răi de pe covorul roşu.

Prima soție a lui Marlon Brando a fost actrița de origine indiană Anna Kashfi, cu care a avut un fiu, pe nume Christian. A doua sa soție a fost actrița mexicană Movita Castaneda, care era cu opt ani mai mare decât el. Cei doi au avut împreună doi copii. A treia sa soție a fost actrița tahitiană Tarita Teriipaia, care era cu 18 ani mai tânără decât Brando. Aceştia au avut împreună doi copii. De asemenea, Brando a avut și o relație care a durat vreme de 14 ani cu menajera sa, o guatemaleză pe nume Maria Cristina Ruiz, cu care a avut alți trei copii. Totodată, Marlon Brando a adoptat alţi şase copii, fie ai soţiilor lui, fie ai unor cunoştinţe.

A avut numeroase aventuri extraconjugale cu femei celebre, cum ar fi Rita Moreno, Marilyn Monroe sau Jacqueline Kennedy. În anul 1954, Brando s-a îndrăgostit de actrița puertoricană Rita Moreno, cu care a început o relație de dragoste. Însă Rita a dezvăluit în memoriile sale că actorul a forțat-o să facă avort după ce a aflat că e însărcinată și că după întreruperea de sarcină aceasta a încercat să se sinucidă luând o doză mare de somnifere.

Marlon Brando a fost îndrăgostit de Marilyn Monroe timp de mai mulţi ani. Relaţia lor nu a fost una cursivă, fiind, cel mai probabil, amanţi. Când erau împreună, cei doi nu ieşeau din camera de hotel zile întregi. Brando susținea că a primit un telefon de la Marilyn chiar cu câteva zile înainte de moartea sa.

Se spune că Brando ar fi avut o scurtă relație şi cu Jackie Kennedy, fosta Prima Doamnă a SUA. Acest lucru s-ar fi întâmplat în anul 1964, la doar un an după asasinarea soțului ei, președintele John F. Kennedy. Acest lucru a fost povestit de Brando în memoriile sale.

„La fel ca un număr mare de bărbaţi, şi eu am avut experienţe homosexuale şi nu îmi este ruşine.”, a declarat actorul la un moment dat. Aşadar, marele Brando s-a iubit atât cu femei, cât şi cu bărbaţi.

„The Godfather” („Naşul”): i-a relansat cariera lui Marlon Brando, dar a refuzat Oscarul

În anii ’70, cariera lui Brando era deja în cel mai jos punct. A devenit clasificat ca un actor care nu mai atrăgea mulțimea în cinematografe. Criticii erau tot mai nesatisfăcuți cu presațiile sale. Tocmai de aceea, rolul lui don Vito Corleone în capodopera „The Godfather” („Nașul”), din anul 1972, a reprezentat un punct de cotitură pentru cariera actorului, readucându-l în lumina refectoarelor ca un succes box-office și câștigând al doilea Premiu Oscar pentru cel mai bun actor. Filmul a fost regizat de Francis Ford Coppola, după romanul cu același nume al scriitorului Mario Puzo.

Interpretarea lui Marlon Brando din film a fost ovaționată de critici. A fost nominalizat la Premiile Oscar, câștigând cea de-a doua statuetă din cariera sa. Cu toate acestea, Brando a refuzat premiul, devenind al doilea actor care a făcut acest lucru, după George C. Scott.

La ceremonia de premiere, Brando a trimis-o ca reprezentantă a sa pe activista amerindiană Sacheen Littlefeather. Aceasta, purtând un costum tradițional, a expus motivele refuzului lui Brando, acestea fiind ura cu care sunt tratați și modul în care sunt portretizați amerindienii în industria filmului și televiziunii de către albii de la Hollywood.

A urmat o perioadă în care Brando a încasat onorarii uriașe pentru cateva roluri mici în filme ca „Superman” (1978) și „Apocalypse Now” (1979). Însă dramale nu l-au ocolit.

Ultimii ani şi moartea lui Marlon Brando

Fiul cel mai mare al actorului, Christian Brando, părea să calce pe urmele celebrului său tată, jucând în câteva filme. Însă viaţa sa avea să ia o întorsătură dramatică în noaptea zilei de 16 mai 1990. Fiind o fire agresivă, într-un acces de furie, Christian l-a ucis pe iubitul surorii sale Cheyenne. Aceasta i-ar fi povestit lui Christian că soţul ei o abuza fizic. În acel moment, Christian a luat un pistol şi l-a împuşcat în cap pe cumnatul său, care a murit pe loc.

Christian a fost găsit vinovat de crimă cu  premeditare şi condamnat la 10 ani de închisoare. Acest incident l-a lovit atât de rău pe Marlon Brando, încât a făcut declaraţii inconsecvente în mass-media despre „trădarea propriului său fiu”.

Tragedia a devenit completă în 1995, când Cheyenne, încă deprimată după moartea lui Drollet, s-a spânzurat în Tahiti. Fiica lui Brando avea doar 25 de ani.

Viața personală zbuciumată și stresul datorat lungilor perioade de muncă pe platourile de filmare i-au provocat actorului, începând cu mijlocul anilor ’90, mari probleme de sănătate. A avut o viață retrasă și a devenit supraponderal, ajungând să cântărească peste 135 de kilograme.

În anul 2000, a fost diagnosticat de insuficiență respiratorie și era nevoit să folosească frecvent un concentrator de oxigen, iar în aprilie 2001 a fost spitalizat pentru o dublă pneumonie. Marlon Brando a continuat să sufere din cauza problemelor respiratorii și, în ciuda faptului că a fost îngrijit de cei mai buni medici, boala s-a transformat în fibroză pulmonară și s-a agravat cu o insuficiență cardiacă şi cancer la ficat.

Marlon Brando a încetat din viață în data de 1 iulie 2004, la vârsta de 80 de ani. Conform dorințelor sale, actorul a fost incinerat, iar cenușa a fost împrăștiată dintr-un avion peste Tahiti şi peste Valea Morţii. A lăsat omenirii o moştenire artistică impresionantă, de prestaţiile sale bucurându-se generaţile care au urmat, până în zilele noastre.