Înainte ca Roma medievală să cunoască marile reforme monastice sau dominația împăraților germani, destinele Scaunului Apostolic au fost decise dintr-o fortăreață de pe malul Tibrului de o singură femeie: Marozia de Tusculum. Între anii 896 și 964, într-o epocă etichetată de cronicari drept Saeculum obscurum (Epoca întunecată), 20 de suverani pontifi s-au succedat pe tron într-un vârtej de otrăviri, alianțe de alcov și lovituri de palat. În centrul acestei rețele s-a aflat Marozia — amantă a unui papă, mamă a unui alt pontif și singura femeie din istorie învestită oficial cu titlul de senatrix a Romei.
Marozia, femeia din spatele papilor
Marozia s-a născut în jurul anului 890, la Roma, fiind fiica consulului Teofilact, conte de Tusculum, și a Teodorei, despre care cronicarul Liutprand a spus că era o „târfă fără de rușine”, ce deținea adevărata putere la Roma. La vârsta de 15 ani, Marozia a devenit amanta vărului său, papa Sergius al III-lea, cu care a avut un fiu, Ioan.
Portretul necruțător al Maroziei provine în mare parte din scrierile cronicarului Liutprand, episcop de Cremona. În cronica sa Antapodosis („Răsplata”), Liutprand urmărea să justifice intervenția militară a suveranului saxon Otto I cel Mare în Italia, descriind Roma ca pe o citadelă a viciului ce trebuia curățată de influențele locale. Istoricii contemporani subliniază că etichetele infamante atribuite Maroziei au fost unelte de luptă politică medievală. Dincolo de vitriolul cronicilor, Marozia s-a dovedit o strategă pragmatică: a gestionat cu mână de fier domeniile senatoriale din Latium și a consolidat autoritatea casei de Tusculum într-un moment în care Italia centrală era amenințată atât de incursiunile arabe, cât și de facțiunile lombarde rivale.
În anul 909, fiind însărcinată, Marozia s-a căsătorit cu Alberic I, duce de Spoleto, cu care a avut un alt fiu, Alberic al II-lea. De asemenea, ea a jucat un rol decisiv în accederea unui alt amant de-al său, Ioan al X-lea, la tronul papal. Drept răsplată, Ioan al X-lea i-a conferit titlurile de senatrix și patricia, titluri fără precedent în istorie. Relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, iar Marozia s-a căsătorit cu rivalul de moarte al papei, Guy de Toscana, după ce Alberic I a fost ucis în bătălia de la Orta, în anul 924.
Marozia senatrix: asasinate, marionete și apogeul puterii
După ce Roma a fost atacată, Ioan al X-lea a fost arestat, încarcerat și ulterior asasinat, fiind sufocat cu o pernă din ordinul Maroziei și al lui Guy. Controlând „Cetatea Eternă”, Marozia a reușit să-și impună pe scaunul papal marionetele sale, Leon al VI-lea și Ștefan al VIII-lea.
În anul 931, visul său cel mai mare s-a împlinit: l-a impus pe fiul ei Ioan ca papă, sub numele de Ioan al XI-lea. Între timp, Guy murise (în 929), iar Marozia s-a căsătorit cu fratele acestuia, Hugo de Arles, pe care l-a forțat să divorțeze pentru a o putea lua de soție.
Festivitățile nupțiale s-au desfășurat în grandioasa fortăreață Castel Sant’Angelo, bastionul inexpugnabil de unde Marozia domina orașul. Însă mariajul care trebuia să-i aducă titlul de împărăteasă s-a prăbușit rapid din cauza unui afront familial. În timpul banchetului de nuntă, noul său soț, Hugo de Arles, l-a lovit peste față pe tânărul Alberic al II-lea, fiul Maroziei, reproșându-i stângăcia cu care turna apa la spălatul mâinilor. Ofensat profund, Alberic a coborât în piețele publice și a stârnit revolta romanilor împotriva trupelor burgunde, întrebându-i retoric dacă vor accepta să fie conduși de o femeie și de un rege străin. Mulțimea a asediat fortăreața, forțându-l pe Hugo să scape coborând pe o frânghie peste ziduri spre malul apei, în timp ce Marozia a rămas captivă în propriul palat.
Trădarea de la Castel Sant’Angelo și sfârșitul dinastiei
Sfârșitul carierei politice a Maroziei a venit din partea propriului fiu, Alberic al II-lea, care a declanșat o revoltă împotriva mamei sale, deposedând-o de putere în anul 932 și aruncând-o în închisoare, acolo unde a murit.
Alberic a păstrat controlul asupra orașului timp de mai bine de douăzeci de ani, iar pe patul de moarte s-a asigurat că fiul său Octavian va deveni următorul papă (acesta a devenit Papa Ioan al XII-lea, în funcție din anul 955 până în 964).
Istoricul Edward Gibbon a notat în legătură cu această perioadă: „Influența celor două surori prostituate, Marozia și Teodora (Gibbon face o confuzie, referindu-se la mama Maroziei, nu la sora ei), se baza pe bogăția și frumusețea lor, dar și pe intrigile politice și amoroase: cei mai buni amanți au fost răsplătiți cu mitra Romei. Fiul ei bastard (Ioan al XI-lea), nepotul (Ioan al XII-lea) și strănepotul Maroziei (Benedict al VIII-lea) au ocupat Scaunul Sfântului Petru.”
În mediul academic și teologic din România, epoca Maroziei a fost analizată ca un reper istoric major pentru înțelegerea degradării instituționale a papalității dinaintea Marii Schisme din 1054. Lucrările fundamentale de Istorie Bisericească Universală studiate în facultățile de profil din țară prezintă acest secol al instabilității romane ca pe o dovadă a modului în care jocurile feudale au subminat autoritatea spirituală a Romei în raport cu Biserica Răsăriteană. Totodată, portretul Maroziei reflectă o formulă de putere oligarhică bazată pe clanuri nobiliare, asemănătoare disputelor boierești pentru domnie din Evul Mediu românesc, în care alianțele matrimoniale și controlul cetăților fortificate decideau soarta comunității.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Maria Mandl, gardiană în lagărele naziste, a trimis la moarte aproximativ 500.000 de oameni – și a făcut-o cu plăcere
Legenda moștenitoarei franceze dispărute pe mare și regăsite pe tronul Imperiului Otoman
Legătura dintre Arsenie Boca şi principesa Ileana a României: cum a marcat-o duhovnicul pe tânăra fiică a regelui Ferdinand
Câți angajați avea Securitatea lui Ceaușescu în 1988: 14.629, arată documentele publicate de CNSAS
