Marozia, femeia din umbra papilor: amantă de papă şi regină

Papalitatea este o instituție dominată de bărbați. Cu toate acestea, timp de mai mulți ani, o femeie a deținut adevărata putere asupra papilor din Roma: Marozia.

Anii 896-964 sunt cunoscuți ca Saeculum obscurum („Epoca întunecată”) pentru papalitate. A fost o perioadă de haos și corupție, cu 20 de papi pe tron, iar domniile și viețile celor mai mulți dintre ei au fost radical scurtate de crime.

Marozia, femeia din spatele papilor

Marozia s-a născut în jurul anului 890, la Roma, fiind fiica consulului Teofilact, conte de Tusculum, și a Teodorei, despre care cronicarul Liutprand a spus că era o „târfă fără de rușine”, ce deținea adevărata putere la Roma. La vârsta de 15 ani, Marozia a devenit amanta vărului său, papa Sergius al III-lea, cu care a avut un fiu, Ioan.

În anul 909, fiind însărcinată, Marozia s-a căsătorit cu Alberic I, duce de Spoleto, cu care a avut un alt fiu, Alberic al II-lea. De asemenea, ea a jucat un rol decisiv în accederea unui alt amant de-al său, Ioan al X-lea, la tronul papal. Drept răsplată, Ioan al X-lea i-a conferit titlurile de senatrix și patricia, titluri fără precedent în istorie. Relațiile dintre cei doi s-au deteriorat, iar Marozia s-a căsătorit cu rivalul de moarte al papei, Guy de Toscana, după ce Alberic I a fost ucis în bătălia de la Orta, în anul 924.^[sursa]

După ce Roma a fost atacată, Ioan al X-lea a fost arestat, încarcerat și ulterior asasinat, fiind sufocat cu o pernă din ordinul Maroziei și al lui Guy. Controlând „Cetatea Eternă”, Marozia a reușit să-și impună pe scaunul papal marionetele sale, Leon al VI-lea și Ștefan al VIII-lea.

În anul 931, visul său cel mai mare s-a împlinit: l-a impus pe fiul ei Ioan ca papă, sub numele de Ioan al XI-lea. Între timp, Guy murise (în 929), iar Marozia s-a căsătorit cu fratele acestuia, Hugo de Arles, pe care l-a forțat să divorțeze pentru a o putea lua de soție.

Sfârșitul carierei politice a Maroziei a venit din partea propriului fiu, Alberic al II-lea, care a declanșat o revoltă împotriva mamei sale, deposedând-o de putere în anul 932 și aruncând-o în închisoare, acolo unde a murit.

Alberic a păstrat controlul asupra orașului timp de mai bine de douăzeci de ani, iar pe patul de moarte s-a asigurat că fiul său Octavian va deveni următorul papă (acesta a devenit Papa Ioan al XII-lea, în funcție din anul 955 până în 964).

Istoricul Edward Gibbon a notat în legătură cu această perioadă: „Influența celor două surori prostituate, Marozia și Teodora (Gibbon face o confuzie, referindu-se la mama Maroziei, nu la sora ei), se baza pe bogăția și frumusețea lor, dar și pe intrigile politice și amoroase: cei mai buni amanți au fost răsplătiți cu mitra Romei. Fiul ei bastard (Ioan al XI-lea), nepotul (Ioan al XII-lea) și strănepotul Maroziei (Benedict al VIII-lea) au ocupat Scaunul Sfântului Petru.”