Istoria este adesea scrisă de mari evenimente, dar uneori este curmată de detalii microscopice. Pentru dr. Richard Shepherd, celebrul patolog legist care a investigat cazuri de o complexitate extremă, precum masacrul de la Hungerford sau moartea lui Stephen Lawrence, tragedia Prințesei Diana rămâne „exemplul clasic” de eveniment care ar fi putut avea un alt final.
În volumul său, „Unnatural Causes”, Shepherd demontează miturile prin prisma unei analize clinice, dezvăluind că rana fatală a Prințesei a fost „minusculă, în locul nepotrivit și incredibil de rară”.
Miracolul înșelător din tunel
Unul dintre cele mai dureroase momente de tipul „ce ar fi fost dacă” ale nopții de 31 august 1997 este legat de primele minute după impact. Spre deosebire de partenerul ei, Dodi Fayed (42 de ani), și de șoferul Henri Paul (41 de ani), care au pierit instantaneu, Diana părea să fi scăpat cu viață.
La vârsta de 36 de ani, Prințesa suferise mai multe fracturi și un traumatism toracic minor, dar era conștientă și comunica. Din acest motiv, nu a fost plasată imediat într-o ambulanță, stabilitatea ei aparentă fiind o capcană a biologiei. În realitate, o venă mică dintr-un plămân fusese ruptă. Sângerarea era lentă, dar implacabilă, inundându-i treptat pieptul. Prinţesa Diana și-a pierdut ulterior cunoștința în ambulanță și a fost declarată moartă la spital, în ciuda unei intervenții chirurgicale de urgență.
„Leziunea ei specifică este atât de rară încât în întreaga mea carieră nu cred că am mai văzut alta. A fost o leziune foarte mică, dar într-un loc fatal.”, scrie dr. Shepherd în volumul citat, conform The Mirror.
Dinamica impactului: secundele care au ucis
Reconstrucția accidentului din tunelul Pont de l’Alma arată o succesiune de evenimente petrecute în microsecunde, în timp ce Mercedesul S280 rula cu o viteză estimată între 73 și 96 km/h.
Mecanismul deceselor din față a fost unul brutal. Șoferul Henri Paul s-a ciocnit de volan, iar câteva fracțiuni de secundă mai târziu a fost lovit din spate de corpul lui Dodi Fayed, care se deplasa prin inerție cu peste 100 km/h. Paul a servit, practic, drept „airbag” pentru Fayed, impactul zdrobitor fiind fatal pentru ambii.
Prinţesa Diana, aflată pe bancheta din spate, a fost proiectată în spătarul scaunului pasagerului din față, ocupat de garda de corp Trevor Rees-Jones. Forța impactului ei a fost parțial atenuată de două elemente: greutatea ei mai mică și faptul că centura de siguranță a lui Rees-Jones a absorbit o parte din energie. Trevor a fost singurul supraviețuitor și, esențial de reținut, singura persoană din mașină care purta centura.
De ce a murit Prinţesa Diana: verdictul medicului şi puterea variabilelor „invizibile”
Dr. Shepherd subliniază că moartea nu a fost un destin implacabil, ci rezultatul unei combinații nefaste de factori fizici. Dacă ar fi purtat centura de siguranță, dacă ar fi lovit scaunul din față la un unghi ușor diferit sau la o viteză mai mică, sau dacă ar fi fost transportată imediat la spital după accident, istoria s-ar fi scris altfel.
„Dacă ar fi fost imobilizată, probabil că ar fi apărut în public două zile mai târziu cu un ochi vânăt, poate un pic fără suflare din cauza coastelor fracturate și cu un braț rupt în fular.”, mai scrie dr. Shepherd.
Este posibil ca Prinţesa Diana să fi supravieţuit, conform dr. Shepherd:
- Dacă ar fi purtat centura, „ar fi apărut în public două zile mai târziu cu un ochi vânăt, poate un pic fără suflare din cauza coastelor fracturate și cu un braț în fular”.
- Dacă ar fi lovit scaunul la un unghi ușor diferit sau la o viteză mai mică.
- Dacă ar fi fost urcată în ambulanță imediat după impactul din tunel.
Anchete, paparazzi și 20.000 de documente
Moartea Dianei a fost subiectul unor investigații masive care au încercat să determine dacă există motive de îndoială asupra naturii accidentale a evenimentului.
- Ancheta franceză (1999): a stabilit că Henri Paul a pierdut controlul din cauza vitezei excesive, fiind sub influența alcoolului și a medicamentelor prescrise. Mai mult, acesta nu deținea permisul necesar pentru a conduce pasageri în acea berlină Mercedes.
- Paparazzi: deși aceștia au urmărit mașina de la Hotelul Ritz până la apartamentul lui Fayed, poliția franceză nu a formulat acuzații împotriva lor.
- Ancheta britanică (2008): a stabilit un verdict de „ucidere din culpă”, atribuind vina atât fotografilor, cât și șoferului.
- Operațiunea Paget (2004): condusă de Sir John Stevens, această investigație de 3 milioane de lire sterline a presupus examinarea Mercedesului, vizite la locul accidentului și analiza a 1.500 de declarații de martori și 20.000 de documente.
Dr. Richard Shepherd, care a participat activ la această ultimă anchetă, confirmă: patologia morții este incontestabilă. În spatele mitului și al teoriilor conspirației rămâne adevărul clinic al unei răni minuscule care a învins medicina de urgență, transformând o supraviețuitoare aparentă într-o pierdere mondială.
