Mihail Kalaşnikov, omul din spatele celei mai populare arme a sec. XX

Mihail Kalaşnikov s-a născut pe 10 noiembrie 1919, în satul Kuria, în regiunea Altai din sudul Rusiei.

A crescut într-o familie cu mulţi copii, dar care era unită şi foarte muncitoare. Potrivit povestirilor sale, de gospodărie se ocupa toată familia.

El era al 17-lea din cei 19 copii ai familiei. Dintre aceştia, au supravieţuit doar 8.

Părinţii i-au îndemnat pe copii să muncească de la o vârstă frageda, iar Mihail n-a făcut excepţie. Până să meargă la şcoală, Mihail avea sarcina de a duce animalele la păscut, iar mai târziu de a munci la câmp.

Deportarea în Siberia

În anii de colectivizare, familia Kalaşnikov a fost expropriată şi deportată în Siberia.

“Viaţa noastră în Siberia a făcut din mine vânător. Aici, pentru prima dată în viaţă, am luat în mână arma tatălui meu.”, îşi amintea Mihail.

În ciuda condiţiilor de trai foarte grele, copiii mai mici au avut posibilitatea să-şi continuie studiile. Cea mai mare parte dintre profesorii exilaţi erau oameni educaţi, cu studii superioare şi experienţă de viaţă. Mihail a învăţat fără dificultate, fiind pasionat de fizică, geometrie şi literatură. A fost foarte interesat de poezie şi şi-a dorit chiar să ajungă poet.

”Anii treceau. Dintr-un adolescent visitor, am devenit un tânăr, de asemenea visitor. Toată lumea credea că soarta mea a fost pecetluită: să devin neapărat poet. Am început să scriu poezii din clasa a treia. E dificil să spun câte am scris, în total, în anii de şcoală. Scriam poezii, glume pentru prieteni, chiar şi piese, care erau jucate de elevii şcolii noastre.”, a mai scris Mihail Kalaşnikov în memoriile sale.

Pasiunea pentru scris l-a însoţit pe Kalaşnikov de-a lungul timpului. Chiar şi după ce a devenit un constructor celebru, Mihail găsea întotdeauna, la diverse ocazii sau sărbători, câte un poem umoristic sau o epigramă ca să-şi distreze prietenii. “Poate că într-adevăr aş fi devenit un poet, dacă nu era războiul…”, spunea Kalaşnikov într-un interviu.

Înrolarea în armată şi perioada războiului

Încă din copilărie, Mihail era pasionat de construcţii tehnice. Dacă se întâmpla să-i cadă în mână vreun mecanism defectuos, timpul cercetarii era cel mai preţios pentru el.

La vârsta de 18 ani, Mihail s-a angajat la un depou de locomotive. Mai târziu, la Alma-Ata, a lucrat ca secretar tehnic, la căile ferate.

În toamna anului 1938, Mihail Kalaşnikov a fost înrolat în Armata Roşie, unde a luptat ca mecanic de tanc. Ulterior, a devenit comandant de tanc.

În perioada serviciului militar, Kalaşnikov şi-a manifestat calităţile sale de inventator, aducând mai multe îmbunătăţiri la sistemele de tragere ale tancurilor.

Invenţiile sale au fost remarcate de superiori şi, astfel, Kalashnikov ajunge la Şcoala tehnică de tancuri din Kiev. Aici proiectările sale au fost puse în aplicare şi testate.

Lansarea AK-47, alias Kalaşnikov

În octombrie 1941, Kalashnikov a fost rănit în timpul luptelor de la Briansk. A fost spitalizat timp de aproape un an de zile.

În perioada când se afla pe patul de spital, Kalaşnikov s-a gândit să proiecteze un pistol-mitralieră, care se găsea în număr foarte restrâns în Armata Roşie. Mulţi luptau cu puşti Mosin.

După mai multe proiecte fără succes, Kalaşnikov s-a concentrat pe crearea unei arme de asalt care să utilizeze cartuşele M 43.

Rezultatul a fost AK 47 (Avtomat Kalaşnikova 1947, care înseamnă Automatul lui Kalaşnikov, în timp ce 1947 reprezintă anul lansării). Această armă a ajuns să domine industria armelor militare ruseşti.

După ce a trecut de comisia de testare a armei şi a fost felicitat pentru succesul obţinut, Kalaşnikov a fost trimis la fabrica din oraşul Izhevsk, unde a fost pusă în producţie prima serie de arme AK 47.

În anul 1958, Kalaşnikov a dezvoltat o nouă armă: AKM. Aceasta era puţin mai mică şi mai uşoară decât AK 47, care era fabricat cu piese din oţel. Avantajul acestuia faţă de AK au fost costurile mai mici de producţie şi greutatea redusă.

Ultima creaţie din seria AK a apărut în anul 1974, având ca reprezentant modelul de cal. 5,45x 39, puţin mai mic decât AKM. Această armă a intrat, pentru început, în dotarea trupelor speciale ale URSS, în paralel cu celelalte modele.

Sute de mii de oameni au fost ucişi de gloanţele lansate de armele lui Kalaşnikov

Mihail Kalaşnikov a fost un vizionar, reuşind să creeze cea mai renumită armă din istorie.

Odată ce s-a impus în URSS, ea a început să fie exportată şi în alte ţări. Anumite ţări, printre care şi România, chiar au primit dreptul de a le produce.

Dar calitatea şi eficienţa acestei armei au un impact devastator. Până la urmă, vorbim despre o armă, al cărei scop este luarea de vieţi.^[sursa]

„În fiecare an, un sfert de milion de oameni mor din cauza unui glonţ tras dintr-un AK.”, a declarat Ministerul rus al Educaţiei, adăugând că „o puşcă de asalt Kalaşnikov face mai mulţi morţi decât tirurile de artilerie, bombardamentele aeriene sau atacurile cu rachete.”

Acest lucru pare să-l fi afectat pe Mihail, în special în ultimii ani de viaţă, când a părut cuprins de remuşcări.

„Durerea din sufletul meu este insuportabilă. Îmi pun mereu aceeași întrebare: dacă pușca mea a luat vieți omenești, nu înseamnă că sunt responsabil de moartea atâtor oameni?”, a scris Kalaşnikov într-o scrisoare adresată Patriarhului Rusiei.

De-a lungul carierei sale militare, Mihail Kalaşnikov a primit mai multe medalii şi titluri pentru meritele sale. În anul 1994 a fost ridicat la gradul de general locotenent.

În anul 2009, cu ocazia împlinirii respectabilei vârste de 90 de ani, Kalaşnikov a primit cea mai mare decoraţie a Rusiei, respectiv Erou al Federaţiei Ruse.

Mihail Kalaşnikov a decedat la vârsta de 94 de ani, în anul 2013.