Moștenirea longevității: genetica ar putea dicta 50% din durata de viață, dublu față de estimările anterioare

S-ar putea să ai mult mai mult de mulțumit (sau de reproșat) strămoșilor tăi pentru numărul de lumânări de pe tortul de la 90 de ani. Un nou studiu revoluționar sugerează că aproximativ 50% din durata de viață a unei persoane este determinată de genetică – o cifră care mai mult decât dublează estimările anterioare privind ereditatea longevității.

Noua cercetare, publicată pe 29 ianuarie 2026 în prestigioasa revistă Science, a utilizat un model matematic sofisticat pentru a recalcula influența ADN-ului. Secretul? Echipa a reușit să „curețe” datele de zgomotul cauzat de factorii externi, precum accidentele sau infecțiile, oferind o imagine mult mai clară a potențialului nostru biologic nativ.

Dincolo de „zgomotul“ mediului: cum a fost calculată noua cifră

În mod tradițional, oamenii de știință măsoară ereditatea prin studii pe gemeni. Gemenii identici (monozigotici) împart aproape 100% din ADN, în timp ce gemenii fraterni (dizigotici) împart doar aproximativ 50%. Dacă genetica ar fi factorul dominant, durata de viață a gemenilor identici ar trebui să fie mult mai similară decât cea a celor fraterni.

Până acum, aceste studii plasau influența genelor undeva între 6% și 25%. Era o cifră surprinzător de mică, mai ales când o comparăm cu alte trăsături umane complexe sau cu durata de viață a altor mamifere, unde ereditatea este de obicei în jur de 50%. Joris Deelen, genetician la Universitatea Leiden din Olanda și coautor al studiului, a bănuit că cifrele vechi erau distorsionate de factori care nu au nicio legătură cu biologia internă.

„Dificultatea constă în separarea factorilor care determină decesul și care au componente genetice puternice — cum ar fi riscul de boli legate de vârstă sau viteza declinului fizic — de factorii externi, cum ar fi accidentele și infecțiile”, explică Deelen.

50% din durata de viață: de la scarlatină la modelare matematică

Echipa lui Deelen, formată din geneticieni, medici și statisticieni, a creat un model care să țină cont de acești factori „extrinseci”, chiar și atunci când cauza exactă a decesului nu era specificată în registrele istorice. De exemplu, s-au concentrat pe boli infecțioase care astăzi sunt tratabile, precum scarlatina, pentru a le izola de procesul natural de îmbătrânire.

Cercetătorii au analizat date provenite de la cohorte de gemeni din Suedia, Danemarca și SUA, născuți între anii 1870 și 1935. Rezultatul a fost surprinzător de constant: în toate cele trei regiuni, estimarea eredității duratei de viață a sărit la aproximativ 50%.

Luke Pilling, genetician la Universitatea din Exeter, care nu a fost implicat în studiu, subliniază importanța acestei abordări: „Deoarece gemenii născuți în 1900 au fost expuși la infecții foarte diferite față de cei născuți în anii 1930, mortalitatea externă a scăzut masiv în acea perioadă”. În timp ce modelele clasice ar fi arătat o creștere artificială a influenței genetice pe măsură ce medicina avansa, noul model a rămas constant, demonstrând că influența ADN-ului a fost mereu acolo, dar era mascată de riscurile mediului de odinioară.

O chestiune de geografie și viitorul medicinei

Deși rezultatele sunt fascinante, ele vin cu o notă de subsol importantă. Până în prezent, modelul a fost testat predominant pe populații de origine nord-europeană. Deelen recunoaște limitarea: „Este o întrebare importantă: este această ereditate specifică țărilor nordice sau este similară în alte părți ale lumii?”.

Dincolo de curiozitatea statistică, aceste descoperiri au implicații majore pentru medicina geriatrică. Într-o lume cu o populație care îmbătrânește rapid, înțelegerea mecanismelor biologice care ne permit să trăim mai mult ar putea duce la intervenții care să extindă nu doar durata vieții, ci și „healthspan-ul” — perioada în care rămânem sănătoși și activi.

Genele nu sunt destin: stilul de viață rămâne crucial

Dacă te îngrijorează faptul că arborele tău genealogic nu pare să conțină prea mulți centenari, nu te descuraja. O ereditate de 50% înseamnă că cealaltă jumătate a ecuației este încă în mâinile tale.

„Ceea ce arată studiul este că ai o anumită predispoziție de a trăi mult, scrisă în genele tale, iar restul depinde de ceea ce faci și de locul în care trăiești. Mediul înconjurător este în continuare extrem de important, iar oamenii ar trebui să încerce să-și optimizeze stilul de viață cât mai mult posibil.”, clarifică Deelen.

Așadar, deși genele îți pot oferi un avans considerabil sau o pantă mai abruptă, alegerile zilnice rămân factorul decisiv care poate înclina balanța longevității.