NASA a descoperit „o pereche de ochi” înfricoșători în spațiu, care se uită către noi

„Dacă privești mult în abis, abisul privește, la rândul său, în tine.”, spunea filosoful german Friedrich Nietzsche în 1886. Această meditație sumbră pare să prindă un nou înțeles în contextul unei descoperiri NASA recente – „o pereche de ochi” înfricoșători în spațiu care par să ne privească direct.

Nietzsche nu ar fi putut anticipa cât de literal aveau să fie interpretate cuvintele sale, la aproape 140 de ani după ce le-a scris. Și totuși, aici suntem, privind la o imagine surprinsă la o distanță de 80 de milioane de ani-lumină, ce pare să înfățișeze doi „ochi” terifianți care ne privesc din cosmos.

NASA a descoperit „o pereche de ochi” înfricoșători din spațiu

În realitate, însă, nu sunt ochi. Imaginea surprinde de fapt ciocnirea a două galaxii – NGC 2207 și IC 2163 – observată prin telescoapele spațiale Hubble și James Webb (JWST). Această interacțiune va culmina, într-o bună zi, cu formarea unei singure galaxii masive, având o gaură neagră supermasivă în centru.^[sursa]

Fuziunea galaxiilor nu este o coliziune bruscă, ci un proces lung și lent – un adevărat „dans” cosmic în care galaxiile se învârt una în jurul celeilalte până la contopirea completă. NGC 2207 și IC 2163 au mai avut o „întâlnire” în urmă cu milioane de ani, iar acum gravitează din nou una în jurul celeilalte, potrivit Science Alert.

Deși fuziunea completă este departe, ambele galaxii își păstrează încă structura spiralată distinctă, iar atracția lor gravitațională reciprocă generează un efect spectaculos: un val intens de formare stelară. Norii de gaz interstelar sunt comprimați, pregătindu-se să dea naștere unor noi stele. Aceste stele se formează când aglomerările dense de gaz colapsează sub propria greutate, creând „semințele” unor noi sori.

Fiecare galaxie dă naștere la zeci de stele pe an, comparativ cu Calea Lactee, unde formarea de stele are loc într-un ritm mai lent, producând doar câteva stele noi anual.

Naștere și moarte stelară

Aceste regiuni prolifice de naștere stelară sunt, de asemenea, locuri în care stelele masive se sting rapid în explozii spectaculoase de supernovă. Aceste evenimente comprimă la rândul lor gazul din jur, declanșând o reacție în lanț de formare și moarte stelară.

În imaginea capturată de Hubble, regiunile de formare stelară apar ca puncte strălucitoare albastru-pal, vizibile în ultraviolet. Pe de altă parte, camera în infraroșu mijlociu a JWST reușește să capteze distribuția prafului cosmic, dezvăluind structuri complicate asemănătoare unor pânze de păianjen, care traversează fiecare galaxie.