Neanderthalienii au petrecut sute de ani colecționând cranii de animale în „peștera trofeelor” – dar nu pentru hrană

De peste 43.000 de ani, o peșteră din actuala Spanie ascunde un secret care ne forțează să regândim tot ce știam despre rudele noastre dispărute. Se pare că neanderthalienii nu erau doar supraviețuitori brutali ai epocii glaciare, ci și colecționari meticuloși cu o înclinație pentru simbolism care a durat… ei bine, câteva sute de ani.

Potrivit unui nou studiu, neanderthalienii s-au întors în mod repetat într-o peșteră pentru a depozita cranii de animale cu coarne, demonstrând o tradiție culturală fascinantă, transmisă din generație în generație. Această practică sugerează că verii noștri evolutivi aveau ritualuri complexe și lumi interioare mult mai bogate decât le-am creditat până acum.

O descoperire bizară în inima Iberiei: peștera trofeelor

Totul a început în anul 2009, când a fost descoperită peștera Des-Cubierta din centrul regiunii Iberice. Însă abia în anul 2023 cercetătorii au dezvăluit amploarea unei descoperiri cu adevărat ciudate: un sortiment de 35 de cranii de mamifere mari, așezate într-un mod care sfidează explicațiile pur pragmatice.

Ceea ce face descoperirea și mai neobișnuită este selecția: majoritatea oaselor maxilarului lipseau, dar toate craniile aparțineau unor specii cu coarne impunătoare, precum bizonul de stepă, bourul (aurochs) și cerbul. În același strat arheologic, cercetătorii au scos la lumină peste 1.400 de unelte de piatră în stilul Mousterian, „semnătura tehnologică” a neanderthalienilor.

„La prima vedere, depozitul pare haotic. Ceea ce inițial părea o acumulare dezorganizată s-a dovedit a fi o înregistrare clară atât a proceselor geologice, cât și a activității umane.”, a explicat Lucía Villaescusa Fernández, autoarea principală a studiului și doctorandă la Universitatea din Alcalá, Spania.

Geologie versus Intenție: cine a mutat oasele?

Într-un mediu precum o peșteră, natura poate fi un decorator destul de activ. Căderile de pietre și procesele sedimentare pot amesteca resturile într-un mod care să mimeze activitatea umană. Pentru a elimina orice dubiu, echipa condusă de Villaescusa Fernández a cartografiat cu precizie fiecare rămășiță și a comparat distribuția acestora cu cea a căderilor de stâncă naturale.

Rezultatul? Oasele nu au ajuns acolo din întâmplare. Neanderthalienii le-au plasat intenționat. Mai mult, studiul publicat în revista Archaeological and Anthropological Sciences confirmă că această colectare s-a desfășurat pe o perioadă imensă de timp, în special în intervalele glaciare aspre, între acum 135.000 și 43.000 de ani.

„Înțelegerea comportamentului uman din trecut necesită mai întâi identificarea părților din înregistrările arheologice create de oameni și a celor modelate de natură”, subliniază Villaescusa Fernández. Analiza spațială a demonstrat că aceste cranii au fost așezate repetat în zone specifice ale peșterii, sugerând o practică menținută de-a lungul multor generații.

Dincolo de supraviețuire: o fereastră către mintea Neanderthalienilor

De ce s-ar osteni cineva să care cranii grele de bizon într-o peșteră în care nici măcar nu locuiește? Deoarece depozitul nu pare legat de hrană sau de nevoi economice imediate, cercetătorii cred că suntem în fața unei dovezi de comportament simbolic.

„Această selecție și plasare evidențiază capacitatea lor de a practica obiceiuri culturale care nu sunt direct legate de supraviețuire. Acest lucru are implicații majore pentru modul în care înțelegem transmiterea culturală și tradițiile comune în societățile neanderthaliene.”, spune Villaescusa Fernández.

Ludovic Slimak, arheolog la Universitatea din Toulouse și autor al volumului The Naked Neanderthal, care nu a făcut parte din echipa de cercetare, salută abordarea riguroasă a studiului. Potrivit acestuia, situl adaugă greutate dezbaterii despre simbolismul neanderthalian, dar ne avertizează să nu-i privim doar ca pe niște „oameni moderni în haine de blană”.

„În loc să ne întrebăm dacă neanderthalienii erau «simbolici ca noi», ar trebui să ne întrebăm ce tipuri de comportamente semnificative au dezvoltat ei înșiși. Acest sit sugerează că existau lumi semnificative pentru ei, dar acestea ar fi putut fi structurate foarte diferit de cele ale Homo sapiens”, explică Slimak.

Se pare că, în timp ce strămoșii noștri își pictau propriile povești pe pereții peșterilor, verii lor neanderthalieni își construiau propriile sanctuare de trofee, lăsându-ne o moștenire de os și coarne care continuă să ne uimească și astăzi.