Nicolaus Copernic, savantul care ne-a învăţat că Pământul se învârte în jurul Soarelui în urmă cu jumătate de mileniu

Nicolaus Copernic a fost un astronom și matematician polonez cunoscut drept părintele astronomiei moderne. A fost primul om de știință european care a stabilit că Pământul și alte planete se învârt în jurul Soarelui, aceasta reprezentând teoria heliocentrică a Sistemului Solar.

Înainte de publicarea lucrării sale astronomice majore, „Despre revoluțiile sferelor cerești”, în anul 1543, astronomii europeni susțineau că Pământul se află în centrul Universului, părere susținută și de majoritatea filosofilor antici.

Pe lângă postularea corectă a ordinii planetelor cunoscute față de Soare și estimarea relativ precisă a perioadelor lor orbitale, Copernic a susținut că Pământul se rotește zilnic pe axa sa și că deplasările treptate ale acestei axe explică schimbarea anotimpurilor.^[sursa]

Cine a fost Nicolaus Copernic

Nicolaus Copernic s-a născut în data de 19 februarie 1473 în Torun, un oraș situat în partea central-nordică a Poloniei, pe râul Vistula.

Copernic s-a născut într-o familie de negustori înstăriți, iar după moartea tatălui său, unchiul său – care urma să devină episcop – l-a luat pe băiat sub aripa sa. A primit cea mai bună educație a vremii și a fost pregătit pentru o carieră în dreptul canonic (bisericesc).

La Universitatea din Cracovia (Universitatea Jagiellonian de astăzi), a studiat artele liberale, inclusiv astronomia și astrologia, iar apoi, la fel ca mulți europeni din clasa sa socială, a fost trimis în Italia pentru a studia medicina și dreptul.

În timp ce studia la Universitatea din Bologna, a locuit pentru o perioadă în casa lui Domenico Maria de Novara, astronomul principal al universității. Astronomia și astrologia erau la acea vreme strâns legate și considerate la fel, iar Novara avea responsabilitatea de a emite prognoze astrologice pentru Bologna.

Copernic îl ajuta uneori în observațiile sale, iar Novara l-a expus criticilor atât la adresa astrologiei, cât și a aspectelor sistemului ptolemeic, fondat de matematicianul și astronomul antic Ptolemeu, care plasa Pământul în centrul Universului.

Copernic a studiat ulterior la Universitatea din Padova, iar în anul 1503 a primit un doctorat în drept canonic de la Universitatea din Ferrara. S-a întors în Polonia, unde a devenit administrator bisericesc și medic.

În timpul său liber, s-a dedicat cercetărilor academice, care uneori includeau lucrări astronomice. Până în anul 1514, reputația sa de matematician, medic și astronom erudit era atât de mare, încât era consultat în chestiuni legate de bani și finanţe, precum și de liderii bisericii care încercau să reformeze calendarul iulian.

Sistemul Ptolemaic

Cosmologia de la începutul secolului al XVI-lea din Europa susținea că Pământul stă nemișcat și staționar în centrul mai multor sfere concentrice care se rotesc și care poartă corpurile cerești: Soarele, Luna, planetele cunoscute și stelele.

Încă din cele mai vechi timpuri, filosofii au aderat la credința că cerurile erau dispuse în cercuri (care, prin definiție, sunt perfect rotunde), provocând confuzie în rândul astronomilor care înregistrau mișcarea adesea excentrică a planetelor, care uneori păreau să se oprească în orbita lor în jurul Pământului și să se deplaseze retrograd pe cer, cum este celebrul caz al planetei Mercur.

În secolul al II-lea, Ptolemeu a încercat să rezolve această problemă susținând că Soarele, planetele și Luna se mișcă în cercuri mici în jurul unor cercuri mult mai mari care gravitează în jurul Pământului. Aceste cercuri mici au fost denumite epicicluri, iar prin încorporarea a numeroase epicicluri care se rotesc la viteze diferite, el a făcut ca sistemul său ceresc să corespundă cu majoritatea observațiilor astronomice înregistrate.

Sistemul ptolemeic a rămas cosmologia acceptată în Europa timp de mai bine de 1.000 de ani, dar până în zilele lui Copernic, dovezile astronomice acumulate au dus la confuzie unele dintre teoriile sale. Astronomii nu erau de acord cu privire la ordinea planetelor față de Pământ, iar Copernic a abordat această problemă la începutul secolului al XVI-lea.

Teoria heliocentrică

Undeva între anii 1508 și 1514, Copernic a scris un scurt tratat de astronomie numit în mod obișnuit Commentariolus sau „Micul comentariu”, care a pus bazele teoriei sale centrate pe Soare sau heliocentrice, o abatere radicală de la înțelepciunea convențională a epocii sale. Lucrarea nu a fost publicată în timpul vieții sale.

În tratat, savantul a postulat corect ordinea planetelor cunoscute, inclusiv a Pământului, față de Soare și a estimat perioadele lor orbitale relativ precis.

Pentru Copernic, teoria sa heliocentrică nu a fost nicidecum un moment decisiv, deoarece a creat la fel de multe probleme pe cât a rezolvat. De exemplu, se presupunea întotdeauna că obiectele grele cad la pământ deoarece Pământul era centrul Universului. De ce ar face acest lucru într-un sistem centrat pe Soare?

Nicolaus Copernic a păstrat credința străveche conform căreia cerurile erau guvernate de cercuri, dar dovezile sale au arătat că, chiar și într-un Univers centrat pe Soare, planetele și stelele nu se învârteau în jurul Soarelui în orbite perfect circulare.

Din cauza acestor probleme și a altora, Copernic a amânat publicarea lucrării sale astronomice majore, „De revolutionibus orbium coelestium libri vi”, sau „Despre revoluțiile sferelor cerești”, aproape toată viața sa. Finalizată în jurul anului 1530, lucrarea nu a fost publicată până în anul 1543, anul morții sale.

Ce a descoperit Nicolaus Copernic

În lucrarea „Despre revoluțiile sferelor cerești”, argumentul revoluționar al lui Copernic conform căruia Pământul și planetele se învârt în jurul Soarelui l-a determinat să facă o serie de alte descoperiri astronomice majore. În timp ce se rotește în jurul Soarelui, Pământul, susținea el, se învârte zilnic pe axa sa. Pământul are nevoie de un an pentru a orbita în jurul Soarelui și în acest timp se clatină treptat pe axa sa, ceea ce explică precesia echinocțiilor.

Printre deficiențele majore ale lucrării se numără concepția sa conform căreia Soarele este centrul întregului Univers, nu doar al Sistemului Solar, și eșecul său de a înțelege realitatea orbitelor eliptice, ceea ce l-a obligat să includă numeroase epicicluri în sistemul său, la fel ca Ptolemeu. În lipsa conceptului de gravitație, Pământul și planetele încă se învârteau în jurul Soarelui pe sfere gigantice transparente.

În dedicația sa pentru „Despre revoluțiile sferelor cerești”, o lucrare științifică extrem de densă, Copernic a menționat că „matematica este scrisă pentru matematicieni”. Dacă lucrarea ar fi fost mai accesibilă, mulți s-ar fi opus conceptului său nebiblic și, prin urmare, eretic al Universului.

Timp de decenii, lucrarea „Despre revoluțiile sferelor cerești” a rămas necunoscută tuturor, cu excepția celor mai sofisticați astronomi, iar majoritatea acestor oameni, deși admirau unele dintre argumentele lui Nicolaus Copernic, au respins baza heliocentrică a acestuia.

Moartea și moștenirea lui Nicolaus Copernic

Nicolaus Copernic a murit în data de 24 mai 1543 în ceea ce este astăzi localitatea Frombork, din Polonia. În mare parte necunoscut în afara cercurilor academice, el a murit în anul în care lucrarea sa majoră a fost publicată, scutindu-l de indignarea unor lideri religioși care au condamnat ulterior viziunea sa heliocentrică asupra Universului drept erezie.

Unul dintre acești critici a fost Martin Luther, infamul critic al Vaticanului care a fost unul dintre fondatorii Reformei. Luther a declarat: „Acest nebun dorește să inverseze întreaga știință a astronomiei. Dar Sfânta Scriptură ne spune că Iosua a poruncit Soarelui să stea pe loc, și nu Pământului”. Vaticanul a interzis în cele din urmă „Despre revoluțiile sferelor cerești” în anul 1616.

Abia la începutul secolului al XVII-lea, Galileo și Johannes Kepler au dezvoltat și popularizat teoria coperniciană, ceea ce pentru Galileo a dus la un proces și o condamnare pentru erezie.

În urma lucrărilor lui Isaac Newton în domeniul mecanicii celeste de la sfârșitul secolului al XVII-lea, acceptarea teoriei copernicane s-a răspândit rapid în țările necatolice, iar până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, viziunea copernicană asupra Sistemului Solar a fost acceptată aproape universal.

La secole după ce a fost înmormântat într-un mormânt nemarcat sub podeaua catedralei din Frombork, rămășițele lui Nicolaus Copernic au fost, în sfârșit, înmormântate ca ale unui veritabil erou în anul 2010. Trupul său a fost identificat prin analiza ADN a craniului, care s-a potrivit cu ADN-ul găsit în firele de păr ascunse în paginile cărților pe care Copernic le deținea.

Piatra sa funerară din granit negru este acum marcată cu un model heliocentric al Sistemului Solar care prezintă un Soare auriu înconjurat de șase planete.^[sursa]