R. Norris Williams, tenismenul care a supravieţuit scufundării Titanicului

R. Norris Williams nu doar că a supravieţuit scufundării Titanicului, ci a devenit campion la tenis chiar în acelaşi an în care a avut loc dezastrul.

În mod normal, R. Norris Williams nu trebuia să se afle la bordul RMS Titanic. Tânărul tenismen trebuia să părăsească Europa mai devreme, însă pojarul i-a întârziat plecarea în SUA, acolo unde îşi dorea să revină. Astfel, Norris şi tatăl său s-au urcat la bordul Titanicului pe 10 aprilie 1912, navigând spre dezastru.

Richard „Dick” Norris Williams II s-a născut în Geneva, Elveţia, pe 29 ianuarie 1891. Tatăl său a fost Charles Duane Williams, un avocat care a contribuit decisiv la fondarea ITF (International Tennis Federation), acesta fiind un descendent pe linie directă al fostului preşedinte american Benjamin Franklin.

Norris Williams a avut parte de o educaţie aleasă, urmând cursurile unei şcoli private din Elveţia, vorbind fluent franceza şi germana. A început să practice tenisul la vârsta de 12 ani, la îndrumarea tatălui său, care era un mare fan al sportului alb.

R. Norris Williams, supravieţuitor după scufundarea Titanicului

Pe 14 aprilie 1912, aproape de miezul nopţii, „invincibilul” Titanic a lovit un aisberg. Norris şi tatăl său au ieşit din cabina lor de la clasa I şi s-au îndreptat către bar. Pe drum, au observat un steward care se chinuia să deschidă o uşă blocată. De partea cealaltă, pasagerii deja intraseră în panică. Atunci Norris a lovit uşa cu umărul, deschizând-o forţat. În acel moment, stewardul s-a răstit la Norris, spunându-i că va raporta distrugerea companiei White Star Lines, care îl va da în judecată, moment care a fost reprodus şi în capodopera cinematografică „Titanic”, a lui James Cameron.

La un moment dat, vasul a început să se scufunde, iar panica s-a instalat complet în rândul pasagerilor. Atunci, Norris şi tatăl său au sărit în apa rece ca gheaţa, căci locurile din bărcile de salvare erau destinate femeilor şi copiilor. Norris Williams a reuşit să scape cu viaţă, însă tatăl său a murit. Acesta din urmă a fost lovit de unul dintre cele patru coşuri uriaşe de fum ale Titanicului, care s-au prăbuşit peste pasageri.

„Am văzut cum unul dintre cele patru coşuri de fum uriaşe se prăbuşeşte peste el. Pentru o clipă am rămas blocat. Nu pentru că mă ratase doar cu câţiva metri…şi, în mod curios, nici pentru că s-a prăbuşit peste tatăl meu – pentru care simţeam sentimente puternice de dragoste şi ataşament – ci am rămas blocat văzând dimensiunile enorme ale acelui coş, care încă scotea fum.”, a povestit Norris Williams, pe atunci în vârstă de 21 de ani.

Tânărul a fost salvat, alături de alte câteva sute de persoane, de vasul RMS Carpathia.

Medicul a vrut să-i amputeze picioarele

Înainte de a fi salvat, petrecuse câteva ore bune cu picioarele în apa rece ca gheaţa, în timp ce pe corp purta o haină de blană. Ajuns la bordul vasului RMS Carpathia, problemele nu s-au terminat pentru Norris Williams. Medicul care l-a consultat pe tânărul tenismen a recomandat, „cu zâmbetul pe buze”, amputarea picioarelor afectate de apa extrem de rece.

R. Norris Williams a refuzat acest lucru, spunându-i doctorului: „Voi avea nevoie de aceste picioare!” Şi, într-adevăr, a avut.

Întrucât nu-şi dorea să renunţe la tenis, tânărul era determinat să-şi recupereze simţul picioarelor. Astfel, chiar în timp ce se afla pe puntea vasului RMS Carpathia, Norris a început să facă exerciţii. Această decizie s-a dovedit a fi foarte inspirată. După doar câteva luni de la dezastru, Norris era deja înapoi pe terenul de tenis.

Richard Norris Williams, de la un potenţial handicap, la campion la tenis

În luna august 1912, Norris Williams a câştigat Campionatul Naţional de Tenis al SUA la dublu mixt, alături de Mary Brown. În prezent, această competiţie este cunoscută în lume ca U.S. Open.

R. Norris Williams a luat o scurtă pauză de la tenis, pentru a lupta în Primul Război Mondial. Curajul pe care l-a arătat, având probabil la bază experienţele prin care a trecut, i-a adus decoraţii precum Croix de Guerre şi Légion d’honneur, aceasta din urmă fiind cea mai înaltă distincție civilă și militară franceză.

Revenind pe terenul de tenis, Norris a început din nou să lege victorii. La Olimpiada din 1924 de la Paris, a obţinut medalia de aur la turneul de dublu mixt, alături de Hazel Virginia Wightman. În anul 1957, R. Norris Williams a primit un loc în Tennis Hall of Fame.^[sursa]

Richard Norris Williams a murit din cauza unui emfizem pulmonar, pe 2 iunie 1968, în oraşul Bryn Mawr, din statul american Pennsylvania, la vârsta de 77 de ani.