Un nou studiu publicat de Johns Hopkins și UCLA răstoarnă explicațiile clasice: numărul de persoane fără adăpost din SUA crește vertiginos pe termen scurt nu doar din cauza chiriilor mari, ci mai ales din cauza șocurilor bruște, precum evacuările neașteptate și dezastrele climatice. Acestea joacă un rol major, și adesea ignorat, în creșterea numărului persoanelor fără adăpost din Statele Unite.
Impactul acestor descoperiri este uriaș: arată că o simplă întârziere în protecția chiriașilor sau un eveniment meteorologic extrem pot arunca familii întregi pe stradă în doar câteva zile, transformând rapid o vulnerabilitate economică într-o criză severă de sănătate publică.
O criză în creștere la nivel național
Între anii 2020 și 2024, numărul persoanelor fără adăpost din Statele Unite a crescut semnificativ, datele indicând că aproximativ una din 435 de persoane nu avea o locuință stabilă. Totuși, această creștere nu a fost uniformă la nivel național. În timp ce unele state au înregistrat doar schimbări minore, altele au fost lovite de creșteri masive.
Pentru a înțelege fenomenul, cercetătorii au analizat datele din perioada anilor 2019-2024. În loc să se limiteze la a număra câte persoane erau fără adăpost, ei au urmărit modul în care cifrele s-au modificat în fiecare an. Această abordare i-a ajutat să descopere exact ce anume a provocat aceste creșteri bruște.
În medie, numărul persoanelor fără adăpost a crescut cu aproximativ 7% în fiecare an. Însă anumite grupuri au fost afectate disproporționat. Numărul persoanelor care trăiau direct pe stradă (lipsa de adăpost fără adăpost temporar) a înregistrat creșteri mai rapide. Mai mult, în anumite regiuni, s-a observat o creștere bruscă și alarmantă a numărului de copii rămași fără adăpost.
Care sunt cauzele pentru care oamenii ajung pe stradă brusc? Rolul evacuărilor și climei
Avem tendința să credem că de vină sunt exclusiv chiriile uriașe sau șomajul. Deși acești factori contează, studiul a scos la iveală ceva complet diferit în ceea ce privește schimbările pe termen scurt.
„Discuțiile despre persoanele fără adăpost se concentrează adesea pe factori economici precum chiriile și șomajul. Acești factori contează pentru nivelurile generale ale fenomenului persoanelor fără adăpost, dar rezultatele noastre arată că creșterile bruște ale fenomenului sunt mult mai puternic legate de evenimente acute, în special de evacuări și de pierderea locuințelor din cauza schimbărilor climatice.”, a spus autorul principal al studiului, dr. Craig Pollack de la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health.
Pe scurt, evenimentele rapide și devastatoare, nu schimbările economice lente, sunt adesea cele care cauzează creșteri bruște ale statisticilor.
Moratoriile privind evacuarea au făcut o diferență uriașă
În timpul pandemiei de COVID-19, multe state au introdus moratorii privind evacuarea. Aceste politici i-au împiedicat pe proprietari să-i evacueze pe chiriașii care nu puteau plăti chiria.
Datele studiului au constatat că aceste măsuri de protecție chiar au funcționat. Statele cu protecție mai îndelungată împotriva evacuării au înregistrat creșteri mai mici ale numărului de persoane fără adăpost. De fapt, fiecare extindere a acoperirii acestei protecții a contribuit direct la reducerea creșterii fenomenului.
Cercetătorii au estimat că, fără aceste măsuri de protecție, numărul persoanelor fără adăpost ar fi crescut mult mai mult. În anul 2022, creșterea medie a fost de aproximativ 11%. Fără moratoriile privind evacuarea, aceasta ar fi putut ajunge la aproape 20%. Acest lucru arată clar cum menținerea oamenilor în casele lor poate preveni o criză socială majoră.
Reacția în lanț a dezastrelor climatice
Dezastrele climatice au jucat, de asemenea, un rol major. Evenimentele extreme recente, precum inundațiile majore și incendiile de vegetație scăpate de sub control, au distrus mii de case, scoțându-le definitiv de pe piață. Astfel, cererea explodează artificial, iar chiriașii vulnerabili rămân fără alternative accesibile, chiar dacă nu au fost loviți direct de dezastru.
Studiul a constatat un detaliu crucial: chiar și creșteri mici ale daunelor aduse locuințelor au dus la creșteri semnificative ale numărului de persoane fără adăpost. Pentru fiecare creștere a numărului de locuințe pierdute din cauza dezastrelor, a crescut proporțional și numărul oamenilor ajunși pe străzi.
Cercetătorii au explicat, de asemenea, că impactul depășește cu mult daunele directe. Când locuințele sunt distruse, pe piață rămân disponibile mai puține case. Acest lucru determină creșterea exponențială a chiriei și îngreunează și mai mult găsirea unei locuințe pentru persoanele deja vulnerabile. Se creează, astfel, o reacție în lanț care afectează comunități întregi.
Diferențe între grupuri: cine este cel mai vulnerabil?
Cercetarea a analizat, de asemenea, diferite tipuri de lipsă de adăpost. Așa cum arată datele, lipsa de adăpost fără nicio formă de adăpost a crescut mai rapid decât cea în care persoanele au acces la adăposturi temporare. Atât copiii, cât și adulții au înregistrat creșteri, dar modelele au variat puternic de la un stat la altul.
S-a observat că dezastrele climatice au avut un efect deosebit de puternic asupra lipsei de adăpost în rândul copiilor. Pe de altă parte, măsurile de protecție împotriva evacuării au ajutat eficient atât adulții singuri, cât și familiile, reducând pierderea bruscă a locuinței. Aceste constatări arată că fenomenul nu afectează pe toată lumea în același mod, diferite grupuri confruntându-se cu riscuri specifice.
Mituri demontate: ce factori au contat mai puțin pe termen scurt
Studiul a testat multe explicații comune asociate crizei, incluzând nivelurile chiriei, șomajul, imigrația și consumul de substanțe.
În mod surprinzător, acești factori nu au afectat puternic schimbările de la an la an în ceea ce privește lipsa de adăpost. Cu toate acestea, cercetătorii au subliniat că acești factori contează în continuare enorm pentru tendințele pe termen lung. De exemplu, chiria mai mare și șomajul au fost direct corelate cu nivelurile generale ale fenomenului persoanelor fără adăpost, chiar dacă nu au provocat ele însele creșteri bruște.
Acest mecanism ajută la explicarea motivului pentru care unele state au întotdeauna un număr de bază mai mare de persoane fără adăpost, în timp ce altele înregistrează doar explozii bruște ale cifrelor.
O problemă majoră de sănătate publică
Fenomenul persoanelor fără adăpost nu se rezumă doar la lipsa unui acoperiș deasupra capului. Acesta afectează sănătatea în moduri grave. Persoanele fără o locuință stabilă se confruntă cu riscuri mult mai mari de îmbolnăvire, probleme severe de sănătate mintală și deces prematur.
Studiul a arătat, de asemenea, că lipsa de adăpost duce la mai multe vizite la spital și la costuri exponențial mai mari pentru asistența medicală. Multe persoane aflate în această situație se confruntă cu dificultăți uriașe în accesarea îngrijirii medicale regulate și sunt forțate să se bazeze exclusiv pe serviciile de urgență. Acest cumul de factori transformă lipsa de adăpost într-o problemă majoră de sănătate publică.
Cum se compară situația: dincolo de SUA, ce se întâmplă în România?
Deși datele studiului reflectă specificul pieței americane, vulnerabilitatea locativă este o realitate și în regiunea noastră. În România, deși dezastrele climatice sau evacuările din chirii nu au aceeași frecvență ca în SUA, lipsa locuințelor sociale și sărăcia extremă mențin un număr constant de persoane vulnerabile.
Conform estimărilor recente ale ONG-urilor de profil, în România trăiesc mii de adulți și copii fără un adăpost stabil, criza fiind adesea invizibilă în statisticile oficiale. Diferența majoră? La noi, tranziția spre stradă este mai degrabă un proces cronic de marginalizare, spre deosebire de șocurile bruște (precum un uragan sau un moratoriu expirat) care lovesc clasa de mijloc americană.
Cum schimbăm perspectiva asupra crizei
Studiul, publicat în revista JAMA Network Open, ne schimbă complet modul în care înțelegem lipsa de adăpost. Problemele pe termen lung, precum chiria și locurile de muncă, rămân fundația problemei, dar evenimentele neprevăzute sunt scânteia care determină adesea creșteri rapide ale numărului de persoane aflate pe drumuri. Fenomenul nu ține doar de sărăcie, ci depinde fundamental de cât de repede se acordă ajutorul atunci când oamenii se confruntă cu crize neașteptate.
Cercetătorii prezintă câteva modalități clare de intervenție. Oprirea evacuărilor rămâne una dintre cele mai bune modalități de a preveni lipsa de adăpost. Oferirea de sprijin juridic chiriașilor sau rezolvarea problemelor din timp poate menține oamenii în casele lor.
Totodată, planurile de urgență în caz de dezastre trebuie să devină mult mai eficiente. Oamenii ar trebui să beneficieze rapid de locuințe pe termen lung, nu doar de adăposturi temporare, iar construirea de locuințe mai solide poate reduce considerabil pagubele în viitor. Nu în ultimul rând, studiul evidențiază o imagine de ansamblu: dacă schimbările climatice sunt atenuate, dezastrele vor avea loc mai rar, ceea ce înseamnă direct că mai puține persoane își vor pierde locuințele. Pe măsură ce riscurile climatice cresc vertiginos, planificarea proactivă pentru locuințe sigure și stabile devine o chestiune de supraviețuire socială.
Datele studiului confirmă că, astăzi, factorii care influențează numărul persoanelor fără adăpost depășesc sfera sărăciei cronice. Fără plase de siguranță rapide împotriva șocurilor neprevăzute, granița dintre o viață stabilă și stradă se poate șterge într-o clipă.
