O amprentă umană veche de 43.000 de ani este cea mai veche din lume — și aparține unui neanderthalian

Un mic punct roșu, o amprentă umană veche de zeci de mii de ani, descoperită pe o stâncă cu alură de chip uman în Spania, face valuri în lumea arheologiei și ar putea doborî câteva recorduri impresionante. Cu o vechime estimată la 43.000 de ani, această urmă discretă ar putea fi nu doar cea mai veche amprentă digitală umană (realizată prin aplicarea pigmentului cu degetul) înregistrată vreodată, ci și unul dintre cele mai vechi obiecte cu potențial simbolic descoperite în Europa.

Cine este artistul? Un Neanderthalian – cea mai apropiată și misterioasă rudă dispărută a speciei noastre. Deși au părăsit scena evoluției acum aproximativ 40.000 de ani, Neanderthalienii au dominat Europa sute de mii de ani înaintea sosirii oamenilor moderni, lăsând în urmă întrebări fascinante despre profunzimea gândirii lor.

Echipa de cercetători din spatele noului studiu, publicat în Archaeological and Anthropological Sciences, aruncă bomba: ei susțin că punctul roșu, realizat cu ocru, nu este plasat la întâmplare, ci marchează nasul acestei „fețe” de piatră, descoperită în anul 2022 în adăpostul stâncos San Lázaro, lângă Segovia. Dacă au dreptate, interpretarea ar dinamita ideea, încă larg răspândită, că Neanderthalienii erau incapabili de gândire simbolică sau de creație artistică.^[studiu]

Dar este artă această amprentă umană veche… sau doar o iluzie optică preistorică?

Evident, nu toată lumea este gata să rescrie manualele de istorie. Mai mulți experți de renume privesc cu scepticism această interpretare spectaculoasă.

Antropologul și arheologul Bruce Hardy de la Kenyon College din Ohio, deși neimplicat în studiu, recunoaște că gestul a fost intenționat. „În mod clar, ocrul a fost aplicat prin apăsare digitală. Dar eu personal nu văd o față acolo — simbolismul este, până la urmă, în ochii privitorului.” a declarat Hardy.

Contextul arheologic este însă un argument forte pentru tabăra „pro-artă”: regiunea era dens populată de Neanderthali acum 44.000 – 41.000 de ani, fără nicio dovadă a prezenței oamenilor moderni timpurii. Deci, dacă e mâna omului, aproape sigur e mâna unui om de Neanderthal.

O față antică? Să facem cunoștință cu „opera”!

Piatra cu pricina, un bolovan de granit de aproximativ 15 centimetri lungime, seamănă izbitor cu un cartof mai mare și prezintă la unul dintre capete niște adâncituri vagi, ce ar putea fi interpretate drept sprâncene.

Dar, susțin autorii studiului, adăugarea deliberată a punctului roșu pe post de „nas”, sub aceste „sprâncene” pietruite, transformă instantaneu bolovanul într-o reprezentare primitivă, dar clară, a unei fețe umane.

Consiliul Național de Cercetare din Spania (CSIC) este de-a dreptul entuziast: „Această descoperire reprezintă cea mai completă și mai veche dovadă a unei amprente umane din lume, atribuită fără echivoc neandertalienilor, evidențiind utilizarea deliberată a pigmentului în scopuri simbolice,” a declarat instituția.

Și detaliile devin și mai interesante! Deși punctul roșu pare uniform, analize „criminalistice” avansate, inclusiv modul în care reflecta diferite lungimi de undă ale luminii, au revelat că a fost creat de o singură apăsare digitală, cu un model distinctiv în formă de spirală. Această amprentă unică aparține, cel mai probabil, unui bărbat adult neanderthalian.

Mai mult, bolovanul de granit pare să fi fost adus intenționat în adăpostul de piatră, posibil dintr-un râu din apropiere. „Faptul că pietroiul a fost selectat datorită aspectului său și apoi marcat cu ocru demonstrează existența unei minți umane capabile să simbolizeze, să imagineze, să idealizeze și să-și proiecteze gândurile asupra unui obiect,” a scris echipa în studiu.

Marea dezbatere: aveau neanderthalienii „simțul artistic”?

De decenii, arheologii se duelează în argumente privind capacitatea Neanderthalienilor de a crea artă abstractă. Descoperiri anterioare includ gravuri pe pereții peșterilor din Franța, posibil vechi de 75.000 de ani. Totuși, chiar și cele mai elaborate creații neanderthaliene pălesc adesea în fața exploziei artistice a oamenilor moderni, vizibilă în situri spectaculoase precum Peștera Chauvet sau desenele din Sulawesi.

Rebecca Wragg Sykes, arheolog paleolitic la universitățile din Cambridge și Liverpool, aduce o notă de prudență creativă. Chiar dacă punctul ar fi simbolic, Sykes sugerează că semnificația i-ar fi putut scăpa echipei. „Ceea ce ei consideră a fi nasul unui chip ar putea, la fel de bine, dacă este rotit, să fie văzut ca un buric pe o siluetă umană. Nu putem ști cu certitudine.” a explicat ea.

Arheologul Paul Pettitt de la Universitatea Durham consideră roca un „exemplu neechivoc al utilizării pigmentului roșu de către Neanderthali”, demonstrând obiceiul lor de a lăsa urme. Dar dacă punctul are o încărcătură simbolică specifică… asta e altă poveste.

Un argument cheie vine de la arheologul și psihologul Derek Hodgson, expert în artă rupestră. El subliniază că piatra nu pare să fi avut vreun alt scop practic. Și, poate cel mai important, stânca începe să semene cu o față doar după adăugarea marcajului „nasului”. Concluzia sa? „Această descoperire se adaugă la corpul tot mai mare de obiecte realizate de Neanderthalieni care nu au o funcție practică.”

Așadar, fie că este un „portret” preistoric, un simbol misterios sau „doar” o dovadă a unui gest intenționat non-utilitar, acest punct roșu vechi de 43.000 de ani ne forțează să privim cu alți ochi mintea complexă și, poate, surprinzător de „artistică”, a verilor noștri dispăruți. Controversa e departe de a fi încheiată!