O gaură neagră extrem de rară a fost descoperită ascunzându-se în centrul Căii Lactee

O gaură neagră extrem de rară, de masă intermediară, se află în imediata vecinătate a găurii negre supermasive din galaxia noastră.

Astronomii au descoperit o gaură neagră extrem de rară, o „verigă lipsă”, care se ascunde chiar în centrul galaxiei noastre.

Grupul stelar IRS 13 a reprezentat mult timp o enigmă pentru cercetători. Situat la doar o zecime de an-lumină de inima galaxiei Calea Lactee, unde se află gaura neagră supermasivă Sagittarius A*, apropierea clusterului de puternica atracție gravitațională a acestei uriașe găuri negre ar fi trebuit, în mod normal, să conducă la dezintegrarea sa structurală.

O gaură neagră extrem de rară se ascunde în centrul Căii Lactee

Cu toate acestea, investigațiile recente au relevat că stelele fierbinți și masive din acest cluster se mișcă într-un mod ordonat. Conform unui studiu publicat pe 18 iulie în The Astrophysical Journal, cercetătorii sugerează că aceste stele sunt menținute în această ordine de o presupusă gaură neagră, care interacționează gravitațional cu Sagittarius A*.^[sursa]

„Acest fascinant roi stelar continuă să surprindă comunitatea științifică încă de la descoperirea sa acum aproximativ douăzeci de ani. La început s-a crezut că în centrul acestui roi se află o stea neobișnuit de masivă. Totuși, cu ajutorul datelor de înaltă rezoluție, putem confirma acum prezența unei găuri negre de masă intermediară în centrul clusterului.”, a declarat autorul principal al studiului, Florian Peissker, astronom la Universitatea din Köln, Germania.

Găurile negre iau naștere în urma colapsului stelelor gigantice și își sporesc masa prin absorbția de gaz, praf, stele și…alte găuri negre. În prezent, găurile negre cunoscute se încadrează în două categorii principale: găurile negre cu masă stelară, care variază de la câteva până la câteva zeci de mase solare, și găurile negre supermasive, adevărați monștri cosmici, cu mase ce pot ajunge de la câteva milioane până la 50 de miliarde de ori masa Soarelui.

Găurile negre de masă intermediară – care, teoretic, ar avea mase între 100 și 100.000 de ori mai mari decât masa Soarelui – sunt printre cele mai dificil de identificat obiecte cosmice. Deși oamenii de știință au detectat dovezi ale existenței unor astfel de obiecte, confirmarea definitivă a unei găuri negre de masă intermediară rămâne încă neelucidată.

Aceasta reprezintă o dilemă pentru astronomi. Dacă găurile negre evoluează de la dimensiuni stelare la dimensiuni supermasive printr-un proces de acumulare continuă de materie, absența observațiilor confirmate ale găurilor negre în stadiile lor „adolescente” indică o posibilă lacună majoră în înțelegerea formării acestor monștri cosmici.

Pentru a studia structura grupului stelar IRS 13, astronomii au realizat observații cu ajutorul telescopului Very Large Telescope, al rețelei Atacama Large Millimeter/submillimeter Array și al telescopului spațial Chandra X-ray, integrând aceste date într-un model matematic al clusterului.^[sursa]

Mișcările stelelor au indicat prezența unui spațiu aparent gol în centrul clusterului, dar când cercetătorii au investigat această regiune, au detectat emisii de raze X provenind de la un inel de gaz ionizat – o dovadă clară a existenței unui disc de acreție specific unei găuri negre. Calculele orbitale au sugerat că această regiune este cel mai probabil ocupată de un obiect cu o masă de aproximativ 30.000 de ori mai mare decât cea a Soarelui: o gaură neagră intermediară.

După identificarea acestui potențial candidat la titlul de mini-gaură neagră, astronomii intenționează să efectueze observații suplimentare cu Telescopul Spațial James Webb și cu Extremely Large Telescope, aflat în prezent în construcție în deșertul Atacama din Chile. Aceste observații vor aduce nu doar clarificări cu privire la comportamentul enigmatic al roiului stelar, ci și informații esențiale despre modul în care funcționează mini-găurile negre și verii lor gigantici.