Demolarea unei podele vechi de 250 de ani din conacul președintelui George Washington a dus la o descoperire istorică

Imaginați-vă parfumul florilor de cireș, proaspăt și distinct, eliberat în aer după aproape 250 de ani de tăcere. Aceasta nu este o figură de stil, ci experiența senzorială remarcabilă trăită de arheologii care lucrau la conacul conacul președintelui George Washington, Mount Vernon, când au deschis două recipiente de sticlă găsite sub o podea veche de secole. O descoperire care oferă o capsulă a timpului rară și intimă în viața de dinaintea Războiului American de Independență.

Un parfum de dinaintea Revoluției

Descoperirea a avut loc în timpul unui proiect de revitalizare, finanțat din fonduri private, la faimosul conac din Virginia. Pe măsură ce muncitorii au demontat o podea de cărămidă, instalată inițial în anii 1770, au dezvăluit o mică groapă uitată. În interior, așezate vertical una lângă alta, se aflau două sticle de sticlă de culoare verde închis, încă sigilate.

După ce au fost transportate cu grijă la laboratorul arheologic din Mount Vernon, experții au decis să extragă conținutul lichid pentru a stabiliza sticla veche. Când au făcut-o, au descoperit cireșe întregi, cu codițe și sâmburi, iar încăperea s-a umplut de o aromă caracteristică, păstrată de la mijlocul anilor 1770.

„Nu numai că am recuperat sticle intacte și sigilate, dar acestea conțineau materiale organice care ne pot oferi informații și perspective valoroase despre viața din secolul al XVIII-lea la Mount Vernon”, a declarat Jason Boroughs, arheologul principal al sitului. Doug Bradburn, președintele și directorul executiv al Mount Vernon, a numit-o o „descoperire senzațională”, conform publicației Popular Mechanics.

O capsulă a timpului, îngropată intenționat

Sticlele, de producție europeană, au fost datate pe baza formei și stilului lor ca fiind din anii 1740 sau 1750. Acest lucru se potrivește perfect cu cronologia conacului, sugerând că au fost plasate în groapă înainte ca podeaua de cărămidă să fie instalată peste ele, în anii 1770. Prin urmare, cireșele din interior datează, cel mai probabil, din perioada premergătoare Războiului de Independență.

Dar cum au ajuns acolo? Boroughs a explicat pentru Washington Post că aceasta era o metodă de conservare comună în secolul al XVIII-lea. „Există relatări din secolul al XVIII-lea care vorbesc despre modalități adecvate de conservare a fructelor și legumelor. Una dintre cele mai comune, în special pentru fructele de pădure, este să le usuci cât mai mult posibil… să le pui într-o sticlă uscată, să o astupi cu un dop… și apoi să le îngropi.„, a spus el.

Se pare că sfatul a funcționat remarcabil de bine. Deși lichidul de culoare chihlimbar din sticle este probabil apă subterană care s-a infiltrat de-a lungul deceniilor pe măsură ce dopurile s-au deteriorat, cireșele în sine au rămas incredibil de bine conservate, probabil destinate utilizării ulterioare la gătit sau la copt.

O poveste cu mai multe straturi

Deși este tentant să ne imaginăm că aceste cireșe au fost conservate de familia Washington, realitatea istorică este mai complexă. La momentul morții lui George Washington, pe proprietate trăiau și munceau peste 300 de persoane înrobite. Este foarte probabil ca munca de a culege, prepara și îngropa aceste sticle să fi fost realizată de mâinile lor. Astfel, descoperirea nu vorbește doar despre dieta elitei coloniale, ci și despre munca și cunoștințele celor care au susținut acel stil de viață.

Următorul pas este analiza științifică. Echipa de arheologi va trimite sticlele pentru conservare profesională, iar conținutul lor va fi supus unor teste detaliate de laborator. Aceste analize ar putea dezvălui mai multe despre soiul de cireșe, metodele exacte de conservare și poate chiar despre mediul de la Mount Vernon de acum 250 de ani. Descoperirea demonstrează cum eforturile de a ne păstra istoria pot scoate la iveală noi și neașteptate comori.