O mumie înghețată descoperită de cercetători arată că rinocerii lânoși aveau cocoașă

Pentru prima dată, cercetătorii au descoperit că rinocerii lânoși aveau cocoașă, analizând rămășițele mumificate ale unui exemplar conservat. Acest detaliu, inexistent la alte specii cunoscute din megafauna Epocii de Gheață, atestă precizia picturilor rupestre antice înfățișând rinoceri cu spinări cocoșate.

Acum mai bine de 35.000 de ani, artiști preistorici au decorat pereții peșterii Chauvet din Franța cu imagini uimitor de exacte ale animalelor din epoca lor. Totuși, reprezentările rinocerilor lânoși cu cocoașă erau privite până de curând cu scepticism, întrucât exemplarele mumificate găsite anterior nu aveau această caracteristică. Noua descoperire sugerează că pictorii Epocii de Gheață cunoșteau anatomia reală a acestor animale dispărute.

O descoperire revelatoare în permafrostul siberian: rinocerii lânoși aveau cocoașă

Pentru a rezolva misterul, autorii unui studiu recent au analizat rămășițele unui rinocer lânos tânăr descoperit în permafrostul din Iacutia, Siberia. Animalul preistoric, care avea aproximativ patru ani la momentul morții, se afla într-un stadiu de subadult și prezintă o cocoașă clar vizibilă pe gât și greabăn.

Rinocerul lânos, care a dispărut acum circa 10.000 de ani, este o rudă îndepărtată a rinocerului alb, singura specie actuală de rinocer care are cocoașă. Totuși, spre deosebire de cocoașa musculoasă a rinocerului alb, cea a rinocerului lânos era umplută cu grăsime.^[sursa]

Autorii studiului concluzionează că prezența cocoașei la aceste două specii este un exemplu de homoplazie – adică o asemănare morfologică fără o origine ancestrală comună.

Picturile rupestre, confirmate de descoperirea paleontologică

„Acest studiu confirmă acuratețea picturilor rupestre realizate de artiștii paleolitici, care înfățișează rinocerul lânos cu o cocoașă pe gât și greabăn. Cele mai fidele reprezentări sunt cele din Peștera Chauvet.”, scriu cercetătorii.

Analiza histologică sugerează că această cocoașă era probabil umplută cu celule adipoase albe, care stochează energie sub formă de lipide, ajutând animalul să acumuleze rezerve de grăsime. În prezent, rămâne neclar dacă această cocoașă era caracteristică doar rinocerilor tineri sau dacă era prezentă pe tot parcursul vieții.

Ipoteze despre rolul cocoașei: căldură și rezerve de energie

Cercetătorii propun două explicații posibile pentru rolul cocoașei. Prima ipoteză susține că tinerii rinoceri și-ar fi folosit grăsimea stocată în cocoașă pentru a se încălzi, până deveneau suficient de mari pentru a-și regla temperatura corporală. Conform celei de-a doua ipoteze, rinocerii lânoși păstrau această cocoașă pe tot parcursul vieții, grăsimea jucând un rol crucial în termoreglare și stocarea de nutrienți.

Întrucât reprezentările de pe pereții peșterii Chauvet includ imagini ale rinocerilor adulți cu cocoașă, autorii studiului bănuiesc că aceasta era o trăsătură permanentă. Cu toate acestea, multe întrebări rămân deschise: dimensiunea cocoașei putea fluctua în funcție de anotimp?

În pofida acestor incertitudini, cercetătorii sunt de acord că descoperirea oferă un detaliu fascinant despre anatomia speciilor de megafaună. În lumina acestei descoperiri, ei subliniază: „S-a stabilit că cei mai mari reprezentanți ai faunei mamutului – mamutul lânos și rinocerul lânos – aveau o caracteristică unică în comparație cu rudele lor actuale: o cocoașă de grăsime.”