Harta Alaskăi s-a schimbat oficial. O masă de pământ, cunoscută anterior ca un promontoriu montan, este acum o insulă în toată regula, complet înconjurată de apă. Evenimentul, confirmat de imagini satelitare recente de la NASA, este o dovadă vizuală dramatică a ritmului accelerat în care se topesc ghețarii planetei.
Cum o nouă insulă a apărut în Alaska sub ochii sateliților
Insula nou-formată, numită Prow Knob, era până de curând legată de continent de masivul ghețar Alsek, în Parcul Național Glacier Bay. Însă, pe parcursul ultimelor decenii, retragerea constantă a ghețarului a creat un lac proglaciar din ce în ce mai mare, erodând treptat puntea de gheață. Imaginile surprinse de satelitul Landsat 9 în luna august confirmă că ultima legătură a dispărut.
„De-a lungul câmpiei de coastă din sud-estul Alaskăi, apa înlocuiește rapid gheața. Într-una dintre aceste întinderi acvatice în creștere, a apărut o nouă insulă.”, a explicat Lindsey Doermann, scriitoare științifică la Observatorul Pământului al NASA. Prow Knob servește acum drept un exemplu de manual al modului în care ghețarii se subțiază și se retrag în regiune.
O insulă nouă, o predicție științifică împlinită
Separarea nu este o surpriză totală pentru oamenii de știință. Glaciologul Austin Post, cel care a botezat Prow Knob în anii ’60 datorită asemănării sale cu prova unei nave, a prezis împreună cu colegul său Mauri Pelto că acest moment va veni. Pe baza ritmului de topire de la acea vreme, ei au estimat că ghețarul va elibera complet muntele în jurul anului 2020. Ghețarul a reușit să se agațe de uscat câțiva ani în plus, dar inevitabilul s-a produs între 13 iulie și 6 august.
Apariția insulei Prow Knob nu este un fenomen izolat, ci un simptom clar al unei planete care se încălzește. Retragerea ghețarilor este o realitate globală, accelerată de schimbările climatice. Anul trecut a fost înregistrat drept cel mai cald din istoria măsurătorilor, fiind urmat de o serie de luni care au doborât constant recordurile de temperatură.
Apariția insulei Prow Knob este mai mult decât o curiozitate geografică; este un marker fizic, o bornă de hotar a erei noastre. Ceea ce glaciologii au calculat ca o probabilitate viitoare a devenit acum un peisaj real, un testament tăcut al impactului uman. Transformarea hărților, un proces care dura odinioară milenii, se desfășoară acum în decursul unei singure generații, forțându-ne să reflectăm nu doar la datele climatice, ci și la moștenirea pe care o lăsăm geografiei viitoare.
