Oamenii de știință au identificat o proteină care pare să poarte semnalele de uzură ale îmbătrânirii prin tot organismul, pe măsură ce călătorește prin fluxul sanguin. Descoperirea, centrată pe o proteină numită ReHMGB1, adaugă o nouă piesă esențială la înțelegerea modului în care îmbătrânim.
Abrevierea pentru „high mobility group box 1”, ReHMGB1 are capacitatea de a declanșa senescența în celule, un proces care le oprește permanent funcționarea. Conform noului studiu, acțiunea sa nu este doar locală; proteina poate trimite semnale dăunătoare în întregul organism, în special ca reacție la o leziune sau boală.
„O întrebare importantă în cercetarea îmbătrânirii este de ce celulele senescente cresc odată cu vârsta”, scriu autorii studiului, o echipă condusă de cercetători de la Facultatea de Medicină a Universității din Coreea, citați de Science Alert.
O singură proteină ar putea răspândi îmbătrânirea
Analizând diverse tipuri de celule umane în laborator și efectuând o serie de teste pe șoareci, cercetătorii au reușit să identifice ReHMGB1 ca fiind un mesager critic care transmite semnalul de senescență. Echipa consideră că descoperirile ar putea contribui la dezvoltarea unor metode care să ne mențină mai sănătoși pentru mai mult timp.
„Acest studiu relevă că semnalele de îmbătrânire nu se limitează la celulele individuale, ci pot fi transmise sistemic prin sânge, ReHMGB1 acționând ca un factor cheie”, a explicat Ok Hee Jeon, inginer biomedical la Universitatea din Coreea de Sud.
În cadrul experimentelor, atunci când transmiterea proteinei ReHMGB1 a fost blocată la șoareci cu leziuni musculare, regenerarea țesutului a avut loc mai rapid. Animalele au prezentat, de asemenea, o performanță fizică îmbunătățită, mai puține semne de îmbătrânire celulară și o reducere a inflamației sistemice.
„Prin blocarea acestei căi, am reușit să restabilim capacitatea de regenerare a țesuturilor, ceea ce sugerează o strategie promițătoare pentru tratarea bolilor legate de îmbătrânire”, adaugă Jeon.
O nouă strategie contra bolilor de îmbătrânire
Următorul pas pentru cercetători este să exploreze cum poate fi întrerupt acest proces, astfel încât afecțiunile care apar odată cu vârsta să nu mai fie la fel de dăunătoare. Deși este doar unul dintre mulții factori care contribuie la îmbătrânire, semnalele transmise de ReHMGB1 par a fi deosebit de importante pentru disfuncționalitatea organismului și capacitatea redusă de a se repara în timp.
Cu toate acestea, este important de reținut că ReHMGB1 are și funcții utile, cum ar fi alertarea sistemelor noastre biologice în cazul unor leziuni și indicarea nevoii de reparații. Orice viitoare intervenție terapeutică va trebui să ia în considerare acest echilibru delicat.
Pe măsură ce populația globală trăiește mai mult ca niciodată, cercetarea științifică intră pe un teritoriu neexplorat. Înțelegerea profundă a factorilor care contribuie la îmbătrânire, de la genetică la mediu, ne-ar putea permite să îi gestionăm mai bine și, eventual, să prelungim viața sănătoasă.
„Continuarea cercetărilor actuale în aceste domenii va fi esențială pentru înțelegerea potențialului terapeutic al HMGB1… în bolile legate de îmbătrânire”, concluzionează cercetătorii în lucrarea lor.
Studiul a fost publicat în revista Metabolism.
